Despre frica de online

Comunicarea e aceeaşi, doar instrumentele diferă
Comunicarea e aceeaşi, doar instrumentele diferă

Iniţial, am scris un text foarte lung, după care l-am şters. Mi-am dat seama că erau prea multe explicaţii pe care nu le va băga nimeni la cap. Aşa că, pe scurt, ca să extrag un citat dintr-o conversaţie cu cineva, ideea ar fi următoarea:

Dacă vînzările s-ar face singure, ar fi perfect. Într-o lume în care comunicarea e esenţială, dacă o companie nu vrea să comunice, atunci singura concluzie pe care o poţi trage este că nu vrea să vîndă. E ca şi cum tu eşti proprietarul unui magazin, eşti singurul angajat, vrei profit, dar nu vrei să-i primeşti pe clienţi înăuntru.

Cam aşa e şi cu PR-ul în online. Iar problema nu e la agenţii, ci la clienţi. Mă uit la teama de a te promova în online, de frica de-a dreptul cronică pe care o au faţă de reacţiile potenţiale ale consumatorilor. Uită în primul rînd că au un avantaj: sînt consumatorii produselor lor, chiar dacă sînt sau nu mulţumiţi. Dacă sînt nemulţumiţi, bagi la cap sau îi convingi că se înşeală. Interacţiune, ăsta e cuvîntul de ordine. Important e că răspunzi.

Cel mai bun exemplu e BMW România, care se promovează intens pe Twitter. Că pune de-un test auto, că face un concurs prin care dă premiu fie o machetă de BMW, fie o cutie de gume de mestecat Turbo, n-are importanţă. Chiar dacă ştiu că n-am bani de un BMW, mă face să cred că maşinile lor nu sînt chiar atît de departe de mine, ba că într-o zi, cînd voi avea banii, îmi voi cumpăra una.

Se numeşte strategie de comunicare pe termen lung, e ieftină şi aduce imaginii unei mărci doar beneficii. Se poate pune în practică sub orice formă, inclusiv sub forma unui blog. “Dar oamenii vor comenta! Şi vor spune şi de rău!“. Da, doar că 1. le poţi modera comentariile şi 2. le poţi răspunde şi îi poţi convinge că se înşeală. Te costă maximum jumătate din preţul unei singure difuzări a unui spot de 30 de secunde pe TV, iar rezultatele pe termen mediu şi lung vor fi mai mult decît satisfăcătoare.

Mă rog, cu excepţia cazului în care plăteşti o agenţie de interactive să îţi facă un template, iar programatorul, care nu se pricepe la WordPress, scrie un CSS pornind de la vreo temă oarecare, cu un cod scris cu picioarele, de trebuie să apelezi la ei de fiecare dată cînd vrei să modifici ceva. Deh, alţi bani, altă distracţie. De ce să modifici tu pe un cod curat, scris logic, dacă poate să modifice agenţia pe o căruţă de bani? În fine, asta e altă discuţie.

Rămîne de văzut cam în cît timp se vor convinge că poţi face promovare şi cu bani puţini. În fond, nu degeaba toată lumea urlă că online-ul e viitorul.
______________
Sursă ilustraţie: gapingvoid.com.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

11 comentarii

  1. online-ul e viitorul, zic toti. dar nu e prezentul :D

    • Si stii de ce? Din cauza ca se incapatineaza sa nu creada ca online-ul e viitorul. Pentru ca daca si-ar pune problema ca o tot mai mare parte a publicului se muta online, ar realiza ca trebuie sa fie acolo.
      Tocmai mi-ai adus aminte de o chestie pe care voiam sa o scriu.

    • e un fel de cerc vicios. crezi ca oamenii la care vrei sa ajungi sunt acolo unde esti si tu. daca tu nu esti pe net, ai impresia ca oamenii seriosi nu sunt pe net. ca sa-i vezi, trebuie sa intri, dar tu nu intri pana nu vezi. probabil ca incepe totusi sa se vada…

  2. Alex, cred ca mai trebuia sa stergi din textul initial. De exemplu eu n-am mai citit dupa faza “Da, doar că 1. le poţi modera comentariile şi…” desi pana in acel moment totul era OK.

  3. Bravo celor de la BMW, inca o data demonstreaza ca sunt inventivi

  4. E foarte bine ce fac cei de la BMW, stiu sa se promoveze….

  5. Mai e o problema. Pentru promovare si comunicare in ON-LINE iti trebe ambitie si rabdare. Pentru ca tre’ sa stai sa ii convingi personal pe fiecare sau pe grupuri mici de interese. Pe cand unii din clienti vor solutii minune, vor TUNURI. Dau un ban, dau un tun si m-am facut bashtan! Nimeni nu vrea sa auda cuvantul MUNCA. Le pica greu la stomac, pentru ca munca inseamna (zic ei) multi bani. Dar nimeni nu si-a pus [roblema sa traga si linia pe termen lung! ;)

  6. Poate si despre internet nu se credea acum 60 de ani ca va fi posibil si uite unde am ajuns. Lumea o sa se obisnuiasca incet incet cu online si nu o sa le vina sa le creada ca au trait atata timp in offline…

  7. recunosc ca si eu mi-am facut deschiderea spre online cu oarecare retineri…am mai avut doua incercari de bloguri pe care le-am abandonat pentru ca nu le intelegeam utilitatea..asta se intampla acum 3 ani…de atunci si pana azi lucrurile s-au schimbat in bine. ..rezultatele se vad:)

  8. e aceasi problema ca la jurnalisti. Frica de online vine din mentalitatea cretina a romanilor. Conservatorismul comunist nu a fost indepartat, oamenii sunt atrasi de nou doar daca straluceste si daca il face pe vecinu’ invidios. In rest, cei care folosesc ceva nou sunt priviti ca niste ciudati. Du-te ma, cu tampeniile tale.

    Si atata timp cat publicul lor tinta e cel putin la fel de batut in cap sau reticient, nu vad de ce s-ar obosi ei sa educe oamenii. Decat daca nu ne intoarcem la discutia despre CSR.