Şi pentru că sîntem conduşi de un dictator, trebuie să vedeţi asta…

Poza asta a circulat, chiar pe la începutul protestelor, pe Facebook. Am vrut să ilustrez textul ăsta, la momentul respectiv, dar am rătăcit-o în imensul haos de pe reţeaua de socializare. Am regăsit-o azi, după ce a dat-o cineva pe Twitter. Şi mă gîndeam că e bine să fie păstrată la loc vizibil (pentru rezoluţie mare). E cu dedicaţie pentru socialiştii de azi, Costi Rogozanu şi compania. Şi pentru că sînt convins că ueifererşii de pe nas îi incomodează să citească textul din poză, mai jos, transcrierea adeverinţei eliberate de Studioul Cinematografic Bucureşti, care, cel mai probabil, trebuia ţinută lîngă buletin, în caz că te sălta Miliţia.

Producţia filmului “Zestrea Domniţei Ralu”
Adeverinţă
Tov. Kamocsa Bela, domiciliat în Timişoara, str. Vadul Călugăreni nr. 5, BI seria A nr. 293212, face parte din grupul nostru de colaboratori ai filmului Zestrea Domniţei Ralu, avînd obligaţia de a purta păr lung şi barbă. Menţionăm că prezenta adeverinţă în niciun caz nu dă dreptul purtătorului să aibă o atitudine ce ar contraveni relaţiilor de convieţuire socială, atît pe stradă cît şi la locul de muncă.
Regizor secund, C. Niculescu.

E dictatură. Băsescu să-şi dea demisia şi să se facă alegeri anticipate. Ne-am înţeles, da?

8 comentarii

  1. Eu, personal, am luat amendă prin 1987 cred (eram în clasa a 11-a), de la un sectorist. Valoarea amenzii – 50 de lei. Pentru că nu aveam buletinul la mine, am fost dus la secţie unde am stat 2 ore uitat pe o bancă până am fost identificat. Motivul amenzii: legea nu ştiu care, paragraful nu ştiu care: atitudine necorespunzătoare. Aveam o geacă cu capse!!!! Asta era atitudinea necorespunzătoare. Ca dovadă atașată procesului verbal nu a fost fotografiată geaca cu capse, în schimb a fost descrisă cu lux de amănunte de către polițai, de te căcai pe tine de râs dacă citeai exprimările demne de Divertis.
    Deci repet: eu personal, am luat o amendă de 50 de lei (sumă imensă pe vremea aia) pentru că eram îmbrăcat cu o geacă pe care montasem niște capse triunghiulare de rocker.
    Le doresc la toți buimacii ăștia de strigă contra dictaturii să trăiască o singură zi în dictatură.

  2. p.s. Ce este cel mai scârbos nu este că am fost amendat. Cel mai scârbos este că mi-am pierdut puțin din libertatea interioară! Nu am mai purtat niciodată geaca aia, pentru că nu îmi mai ardea. Într-un fel, Ceaușescu mi-a dat o mare muie, și i-a reușit: mă apropiasem cu un mm de omul “nou” comunist.
    Delictul de opinie, anybody? Aveai o opinie şi făceai închisoare, ce ziceţi de asta? Închisoare adevărată, la penitenciar, pentru că aveai opinia că Ceauşescu este prost, de exemplu.

  3. Cred ca pe la 7 ani m-am prins ca e bine sa-mi tin gura.
    Cand a venit revolutia si totul s-a schimbat intr-o zi mi s-a rupt filmul.
    Urmatori 10 ani am tot avut cosmaruri ca revolutia a fost doar un vis. Si ca o sa ma trezesc si o sa inghet din nou in casa, in intuneric.
    Nici macar nu puteam sa-mi inchipui pe vremea aia sa am access sa citesc ce carte vreau, sa pot sa vorbesc ce vreau cu cine vreau in orice moment.

  4. Iar dacă e vorba despre acel Bela Kamocsa, membru fondator al grupului Phoenix și muzician de jazz (fie-i țărâna ușoară), atunci bănuiesc că adeverința cu rolul din film era fictivă. Dar era probabil una dintre puținele portițe legale prin care un muzician putea să se exprime “vizual” în mod liber.

  5. Faină poza, da care-i treaba cu Rogozanu?

  6. Mă gîndeam eu, dar nu cred că Rogozanu şi-ar dori un astfel de socialism.