Terorism, civili, crime de război și alte dileme morale

Am văzut știrea asta și mi-am amintit de o discuție pe care-am purtat-o cu colegul Dan acu’ vreo lună sau două, apropo de ce mizerii se mai întâmplă prin lume, de Hiroshima și de ISIS.

O chestie strict conceptuală, din categoria discuții la bere (cam ca discuția Oanei Bogdan despre post-scarcity și renunțarea la proprietate), despre costurile războaielor – la modul general.

Și Dan îmi ridică mingea la fileu: dacă războiul din Siria a produs aproape jumătate de milion de victime în rândul civililor (oameni omorâți de ISIS, de Assad, care au murit încercând să fugă etc.), nu ar fi fost mai simplă o strategie de tip Gingis Han?

Pentru un pic de context, Gingis Han a cucerit jumătate din lume cam în felul următor: înainta într-un oarecare teritoriu și, în primele sate în care ajungea, soldații lui omorau pe aproape toată lumea și dădeau foc la tot. Cei rămași în viață erau trimiși să dea sfară-n țară că a venit nebunul și omoară tot.

În esență, e ce-au făcut și americanii la Hiroshima în al doilea război mondial. Au dat o bombă atomică (OK, a urmat și a doua) și s-a terminat tot. Șocul a fost atât de mare, încât n-avea nici un sens să mai continue.

Și stai și te gândești, prin urmare, la războaiele foarte recente. Bin Laden în Afganistan, ISIS în Siria, terorism etc. N-ar fi fost mai simplu să bombardeze, nediscriminatoriu, câteva orașe și gata? Omori, laolaltă, 30.000 oameni și s-a terminat războiul. “Băi, ăia-s nebuni, ne omoară pe toți”.

E doar genul ăla de dilema morală. Dacă știi că ăia omoară oricum fără să discrimineze, iar tu ai o capacitate de a omorî net superioară, nu mai bine razi de pe fața pământului o zonă oarecare, lași în urmă 30.000 de morți, în loc să te chinui timp de opt ani să distrugi o rețea care a produs 500.000 victime?

Reiau ideea de la început: e o discuție pur teoretică apropo de valorile noastre morale. Evident că nu e moral, etic sau de dorit să omori civili. Dar dacă pui în balanță numărul victimelor, care soluție e cea potrivită?

Dacă stai bine să te gândești, evident, niciuna. Dacă te duci cu atacuri de precizie chirurgicală, pierzi opt ani, miliarde de dolari, nu poți estima numărul civililor care vor cădea victime colaterale. Dacă omori dintr-un foc 30.000 oameni, trebuie să-ți asumi că ești un criminal de război și că vei fi judecat pentru asta, plus că apar toate listele lungi de acuze că ești un imperialist nenorocit care vrei să-ți impui democrația cu forța, cum s-a întâmplat cu Japonia.

E o dilemă de tipul trolley problem, cu tramvaiul fără frâne și-un macaz în față, pe linia din stânga e un copil legat de șine, pe linia din dreapta sunt cinci oameni legați, în ce parte tragi maneta și pe cine va omorî? Nu poți avea un răspuns clar în niciunul dintre cazuri pentru că sunt prea multe variabile.

În lumea reală, dacă ai face un sondaj, probabil că majoritatea ar vota pentru omorât mai puțini oameni, indiferent că sunt civili. Cauzele variază: “teroriștii sunt musulmani, noi suntem creștini” sau “ăia sunt ruși, nu vorbesc engleza”, ar apărea factorul geografic în ecuație, ca în cazul măcelurilor din Africa de care nu-i pasă nimănui, că nu-s de-ai noștri, versus pisica rămasă în copac pentru care au fost chemați pompierii etc.

Cam nasol să fii om, nu? Prea multe chestii la care să te gândești și prea puțin timp pentru făcut selfie-uri și pus pe instagram. De aia nici nu votăm, că mersul la vot ne cere să gândim, iar dacă gândim, când ne mai vedem de viețile noastre?

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.