Din nou, apropo de promisiuni

Dacă vă amintiţi articolul ăsta, de acum o lună şi ceva, atunci vă închipuiţi că am uitat să spun taman esenţialul: că eu mi-am respectat promisiunea şi, timp de o săptămînă, am scris cel puţin două articole pe zi. Dacă vă plictisiţi groaznic, puteţi verifica. De altfel, asta era şi ideea din spatele întregii campaniei AXA Asigurări, că trebuie să te ţii de promisiunile pe care le faci.

În altă ordine de idei, trebuie să ştii foarte bine şi ce vinzi dacă vrei clienţi. Iar ăsta e unul dintre motivele pentru care eu nu scriu extrem de des pe blog. Ştiu că există – cel puţin în rîndul cititorilor fideli – aşteptări destul de mari şi, uneori, mi se pare că le înşel încrederea acordată. Ca să încerci cîte o analiză în fiecare zi, zău, nu e uşor, îţi mai trebuie şi idei, plus că intervine o oboseală, la un moment dat.

De-a lungul vremii, am scris despre domenii destul de variate. De exemplu, pe politică. Mi s-a făcut o greaţă teribilă de domeniul ăsta şi încerc, încet-încet, să mă desprind de el. Printre altele, şi de asta mă gîndesc tot mai des să emigrez. La care se adaugă zona de social – vezi şi articolul de dimineaţă – şi aşa mai departe. Or, dacă eu nu mă simt în stare să scriu, azi, un articol bun, ar trebui să scriu de dragul de-a trînti un text să fie? Mai fac şi asta, ocazional, dar cu o oarecare jenă. Deh, fiecare are propriul stil şi propria politică editorială. Zic şi eu…