De câte documente are nevoie o persoană?

Are Radu un text simpatic în care se întreabă la ce mai e nevoie să umbli cu permisul de conducere după tine câtă vreme poliția poate afla cine ești sau dacă ai voie să conduci doar printr-un apel dat prin stație.

Și are dreptate, doar că s-a limitat la un singur aspect al problemei actelor în secolul douășunu. Ar fi putut să extrapoleze un pic, pentru că subiectul e mult mai generos. De exemplu, eu aș fi întrebat la ce e nevoie de mai mult de un singur card de identitate în condițiile în care trăim într-o epocă în care toate datele noastre există la două click-uri distanță.

Răspunsul nu e foarte complicat, anume că birocrație și șpăgi, cel puțin în România, și tot soiul de interese care fac aproape imposibilă interconectarea bazelor de date. Pentru că, dacă ar fi după mine, ar trebui să existe un act de identitate unic, cu o singură serie – preferabil, CNP-ul – și cam atât.

Respectivul act de identitate ar trebui să fie de dimensiunea unui card bancar, să aibă pe el CNP-ul, numele, data și locul nașterii și o poză, iar pentru orice alte informații relevante, să existe un cip. Cipul ar trebui să conțină informații standard precum: dreptul de a conduce primit în urma susținerii unui examen, dreptul de a călători în cazul în care pot apărea interdicții, ce biometrice mai sunt acum la modă și, eventual, numărul asigurării/asigurărilor sociale.

Mai exact, dacă te trage pe dreapta poliția, întinzi cardul de identitate, polițistul îl lipește de un telefon cu NFC, telefonul îi arată că ai dreptul de a conduce și categoria vehiculului. Dacă te amendează și-ți ia puncte, se face un update automat. Cam ca la cardul bancar atunci când plătești contactless la un POS.

Dacă n-ai permis, dar ai luat examenul, cineva bagă o bifă într-un browser, în dreptul numelui tău, iar dacă te trage poliția pe dreapta, e trimis CNP-ul, iar aplicația răspunde cu “da” sau “nu” la interogarea dreptului de conduce. La fel, ar trebui să înlocuiască și pașaportul, mai ales că s-au umplut aeroporturile, mai nou, de aparate de citit pașapoartele biometrice (bine, nu în România), câtă vreme pașaportul, în sine, e doar un document de călătorie, fără nici o altă valoare.

Adresa, de exemplu, este irelevantă pe buletin, și ar putea fi “descărcată” virtual de pe cip. Guvernul oricum știe unde locuiești, deci amenzile oricum știu unde să ajungă. Dar, din nou, asta ar însemna că e nevoie de o interconectare a bazelor de date.

E drept că o astfel de tehnologie încă nu e folosită la capacitatea ei maximă. În UK, lucrurile încă se întâmplă semianalog, în sensul că, deși poți să-ți deschizi o firmă completând niște formulare pe net, actele o să le primești tot prin poștă, la fel ca orice alte notificări (precum codul de autorizare a firmei de contabilitate, ca să nu trimiți tu bilanțul contabil, să zicem).

Există, desigur, argumentul că sistemele informatice nu sunt infailibile și că un astfel de cod de autorizare e mai bine să fie trimis prin poștă. Dar nu suntem chiar atât de departe încât un astfel de sistem să nu poată fi implementat.

Poate că, în România, va mai dura suficient timp până se va face o trecere la ceva de genul ăsta. Noi încă folosim buletine mari cât un pașaport (în principiu, pot înțelege logica dacă scopul era ca următoarea versiune a lor, cea cu chip, să poată fi folosită și ca pașaport). Cred însă că într-acolo ne îndreptăm, către un act de identitate unic. E doar o chestiune de timp.

Altfel, după cum am mai scris, procedura eliberării unui buletin în România seamănă cu o vizită la Securitate: certificat de naștere, de divorț, de naștere ale copiilor, ultima școală terminată, ocupația și obiectul muncii, de parcă asta chiar ar fi relevant. Stat polițienesc, cum am mai zis.

(Foto via DigiFM – nu știu sursa originală)

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

1 comentariu

  1. E mult mai simplu să ți se bage amprentele și mecla într-o bază de date când faci 14 ani și să te identifice doar pe bază de amprentă și recunoaștere facială nu? La ce ai mai avea nevoie de documente?
    În altă ordine de idei, nu e vorba doar de eficiență sau lipsa ei ci de faptul că fiecare document dinăsta costă bani la emitere, trebuie reînnoit etc. Banii ăia sunt buni la buget, creează niște posturi călduțe, se pot angaja niște neamuri etc. Nu vrea nimeni schimbarea cât timp ea taie un robinet de bani și pune pe liber niște cioflingari impertinenți și incompetenți. Apoi mai e și treaba cu falsificarea, e ca și la bani. Statul nu pierde când sunt pe piață bani falși ci dimpotrivă pierd doar ăia care-și iau țeapă cu ei… și de asta nu face prea mult pentru a preveni falsificarea banilor.
    Apoi implementarea unui sistem bazat pe amprentă și recunoaștere facială presupune o problemă etică atunci când controlul e extins. Deja e scandal pentru sistemele de Big Data de pe aeroporturile Europene care te caută pe net când scanezi biletul la turnicheți.
    Și dacă-i întrebi pe fanii lui Daniel, treaba asta cu cipul e cam nasoală pentru că, card scris invers e drac… deci e oablă treaba.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.