Două cu ţigani

Am văzut vreo două articole dubioase în ultima vreme, iar unul dintre ele avea un titlu de genul “N-o să-ţi vină să crezi ce-a făcut ţiganul ăsta”, undeva într-un ziar local de prin Ardeal. Şi scriu articolul ăsta pentru că lumea ar trebui să priceapă că lucrurile nu stau după cum bate vântul prejudecăţilor.

Aşadar, două întâmplări recente şi concluzia la coadă.

Prima.

Eram în rata de Bucureşti, mă întorceam de la Lisabona, zbor de patru ore, trecuse deja prima şi începuse servirea. Cer şi eu un sandviş şi două vinuri albe (măcar să pot să aţipesc, că scaunele din WizzAir sunt oribile, mai ales pentru cineva de 1,85 ca mine).

lisabona

Evident, n-am cash, nici lei, nici euro, că la ce mi-ar trebui? Întind MasterCard-ul de la ING, însoţitoarea de zbor îl bagă-n POS, îmi dă să scriu PIN-ul, pauză. Mai încearcă o dată, nimic. Încerc la cealaltă echipă de ospătari din avion, acelaşi lucru.

Încep să mă scotocesc prin rucsac, poate-poate, când ţiganul de lângă mine, un nene pe la vreo 50 ani, se-ntoarce către fiul lui, de pe rândul celălat, şi-i zice: “Auzi, dă-i şi tu la băiatu’ ăsta cinci euro, că nu vezi?, nu-i merge cardul.”

Cel tânăr îmi întinde zece euro, îi promit că i-i returnez la aterizare. Ba bătrânul îmi mai şi zice: “Păi, na, dacă n-aveai bani, nu comandai. Cum să n-ajut dacă pot?”

Oamenii, de pe undeva de pe la Târgovişte, se întorceau de la muncile câmpului din Portugalia, la început de octombrie. Fără bagaje, doar cu banii în buzunar sau conturi. De pe la cartofi, probabil, căci cartoful e mâncare naţională în Portugalia, cam ca pâinea în România, nimic nu se mănâncă fără cartofi, fie porc, fie peşte, fie specialităţi vegane.

A doua.

Eram într-un 133, acum vreo două zile, la uşa din faţă. Se urcă un cuplu. El, mai pirpiriu, ea foarte mare, bănuiesc că şi gravidă. El, nebărbierit, cu barba fugindu-i în toate părţile precum părul unei pisici speriate, cu glugă pe cap, o ţine-n braţe, o pupă etc.

La următoarea staţie, o româncă verde, care avea o gaşcă de loc la uşa din mijloc, se urcă şi se-mpinge cu putere printre cei doi şi uşă, mai să-i aplatizeze, întoarce capul cu o încruntătură nervoasă, scapă un “faceţi-mi loc, ce dracu’!” şi trece mai departe, împotmolindu-se între restul oamenilor.

Desigur, mai întoarce privirea de vreo trei ori, la fel de încruntată, moment în care-i scap şi eu un dulce “Ştiţi c-aveaţi mai mult loc pe la mijloc, nu? Ia uitaţi ce gol e acolo”, ea urmând să-mi afişeze o faţă strâmbată şi schimonosită de scârbă.

Cuplul îşi vede de treabă mai departe, ea tre’ să coboare la Piaţa Eminescu, să se ducă la muncă, el discută despre cum urmează să dea examenul, să bage şi de noapte şi să mai facă nişte bani pentru casă şi pentru copil – de unde eu trag concluzia că e examen pentru licenţa de taximetrist -, că doar în weekenduri, de pe la patru până la şase, pleacă lumea din cluburi.

Concluzia.

Sincer, eu cred că majoritatea ţiganilor (a se avea în vedere că n-am folosit termenul romi, tocmai pentru că lumea discriminează ţiganii şi consideră cuvântul “romi” un eufemism, deşi cei mai mulţi români nu pricep termenul “eufemism” nici cu dicţionarul în faţă) sunt oameni oneşti şi muncitori.

Ce se întâmplă însă e că sunt discriminaţi. Din start, se aplică eticheta de viitor hoţ sau ceva. E şi motivul pentru care mulţi bagă capul în pământ sau nu iau atitudine atunci când mârlani precum jigodia aia din RATB se trezesc să comenteze aiurea-n autobuz.

Desigur, există întotdeauna scuza că sunt mulţi prin puşcării, dar ăsta nu e decât rezultatul discriminării, a impunerii “superiorităţii” rasei verzi, şi a etichetării anticipate. Cum să-l angajez pe ţiganul ăsta când deja ştiu că o o să mă fure?

România se schimbă, dar încă mai avem mult până departe.

11 comentarii

  1. Domnule Mihăileanu
    Chiar nu aveți dreptate! Și eu susțin folosirea cuvântului ”țigan”, romul fiind cu totul altceva (Obama tocmai a permis importul din Cuba). Problema nu este de etnie, ci de atitudine.

    Gândiți-vă câți români s-au țigănit! Cu preponderență în Parlamentul României….

  2. @ Alex….

    Serios? Am colegi de munca tigani care muncesc de rup (oricum nu scapa ocazia de a face o mica spaga :)) )

    Dar am si vecini tigani pe care nu ti-ai dori sa ii ai prin preajma. Nespalati, neciopliti, traind din furtisaguri fara loc de munca si desigur protejati de politia sector 4…

    Sau sa vorbim de interlopii de la piata Sudului ?

    Ceea ce spui tu sunt exceptii insa doar atit. Pina si celebrul violonist Voicu si-a facut numele de ris ( si probabil taicasu’ se rasuceste in mormant pentru asta) furind din banii destinati educarii semenilor lui…

    • @Adib: ce spun eu e că vecinii ăia de care zici sînt tot un soi de victime ale discriminării şi a proastelor politici de integrare. Iar integrarea începe cu educaţia. Ia întreabă-i cîţi dintre ei au mai mult de opt clase. Asta apropo de cauze :)

  3. Te caciulesti pentru 5 euro. Tiganu’ tot tigan moare.

  4. Alex, esti visator, tiganii nu pot fi integrati, nu vor sau n-au putinta sa se integreze…
    Ce ai vazut tu sunt exceptii, adica ‘tigani romanizati’ relativ integrati. Si da, integrarea incepe cu educatia, daca copilul vine la scoala curat si decent imbracat, nu-l discrimineaza nimeni. Dar nu prea se intampla asa, de obicei micul tigan e jegos si pute si normal ca elevii fug de el.

  5. Tiganilor de la noi le lipsesc mentorii ( in sens pozitiv ) – fac o paralela cu afroamericanii din SUA – ei au avut niste oameni care au facut ceva pentru acea comunitate.

    La noi… mai e mult pana departe :) . Toata societatea are modele gresite, nu doar tiganii, iar cei care sunt vizibili sunt corupti pana in maduva oaselor. Mai adauga in ecuatie prejudecatile roamnilor si o sa iti dea o perspectiva mai mult decat sumbra :(

  6. @Alex M

    Hai sa spun asa… in mod normal zona in care locuiesc eu este decenta.. asa cum poti numi decenta o zona din Berceni. Ce draq ii opreste pe tiganii neintegrati sa se “civilizeze” si ei… Adica nu am vazut romani (cel putin in ultimii 10 de cind stau in cartier) dind petreceri cu muzica la maxim… nu am vazut copii vecinilor nespalati, NU am vazut romani cersind la cele doua biserici cu care (din pacate) ma invecinez, nu am vazut romani furind de la magazinele de pe linga C******R Huedin, cam asta e..

    Adica eu (in prostia mea) ma gindesc ca daca intru intr-o comunitate ma adaptez celor care sunt deja acolo, nu fac eu reguli noi…fiindca odata si odata mamaliga mai poate exploda si atunci ce s-a intimplat la Bolintin Deal in 1991, Mihai Kogalniceanu (1990), Hadareni (1993), Bacu (1995), etc… se va repeta, iar de data asta e posibil sa fie mult mai rau.

    btw… le-ai dat inapoi cei 10 euro ? :DD

  7. Întâmplare acum câțiva ani.
    Tre’ să ajung rapid într-o seară la Mariott. Dintr-o zonă nu tocmai departe de destinație. Cobor din bloc, scot telefonul, comand taxi, în maxim 5 minute apare mașina. Ca de obicei, mă holbez bine la personajul care tre’ să mă transporte. La volan… un țigan…
    Înjur în gând toți sfinții din zonă în ordine alfabetică, dar deh… trebuia să ajung acolo rapid. Așadar așa mă urc în mașină.

    Un bob zăbavă aici: am bătut juma’ de planetă cu tot soiul de călătorii. Și am mers cu multe taxiuri… Ăsta în care tocmai mă urcasem era cea mai curată mașină pe care am văzut-o. Vreodată. Cu siguranță nici de nouă nu fusese așa curată. Drace, nici mașina mea nu era așa curată! Iar printre prieteni mi se dusese de multă vreme buhu’ că aș pune lumea să-și dea jos papucii de drum și să încalțe papuci de hotel de unică folosință când se urcă în mașina mea :)) . Mă rog, exagerez, dar ideea e aceeași. Pe scurt, sclipeau de curățenie, și mașină, și țigan! Cămașă apretată și călcată cu așa simț de răspundere nu mai văzusem de pe vremea când eram mic și mama pregătea de drum costumul lui taică-meu!

    Anyway, revenim la mutonii noștri. Pornim la drum, evident nu mă pot abține și zic câteva cuvinte de laudă la adresa curățeniei din taxi. Răspunsul omului îmi ridică o sprânceană:
    – Păi da domnu’! Că așa cum dvs nu vă place să mergeți într-o cocină, așa nu-mi place nici mie! Și io încerc să dau așa exemplu și colegilor mei, că și rumân, și țigan, dacă n-are… – mă iertați – dacă NU AU un exemplu bun după care să se ia, de unde să știe să facă mai bine?
    Cântăresc un pic și, din vorbă-n vorbă, precaut, o dau p-aia cu politically correctness-u’:
    – Așa e, din păcate lumea are multe prejudecăți, mai ales când vine vorba de cetățeni de etnie rromă…
    La care omul mi-o retează direct:
    – Ce etnie rromă domnule? Astea-s – mă iertați – căcaturi! Căcaturi politice! Of… Puțină lume știe… Uitați-vă la mine, așa cum mă vedeți acum, EU sunt Țigan!! Sunt ȚIGAN ADEVĂRAT, și sunt mândru de asta!!!

    N-am mai continuat mult discuția, drumul a fost scurt. Să mai povestesc că, fără să cer, am primit pentru acea cursă – care oricum nu costa mult – bon și rest inclusiv în monede de 10 bani? :)

  8. nu stia tiganul termenul in engleza, political correctness, si i-a iesit adevarul: cacaturi politice :)

    asa e, se confunda intentionat reputatia colectiva cu rasismul, ceea ce e o mizerie.

    Aveam o parere lejer negativa despre moldoveni. Am lucrat insa cu niste suceveni, mi-a placut. Am in continuare parere mai rezervata fata de moldoveni, dar ii pun pe suceveni in alta categorie. Reputatia ti-o poti schimba!