De ce e Dragnea urmărit penal din nou, explicația simplă

Scrie Cristi Pantazi, aici, despre cum oamenii din PSD au realizat un adevărat manual de capturare a statului. La un moment dat, Cristi scrie două rânduri de o candoare delicioasă:

Mă mir că un politician experimentat ca Liviu Dragnea a lăsat urme în procesul de cheltuire a fondurilor UE. Dacă instanța va confirma acuzațiile procurorilor DNA, potrivit cărora au existat fraude, nu o pot pune decât pe lipsa lui de experiență de la momentul comiterii lor.

Nu e nimic de mirat, serios. Mecanismul prin care pesediștii ajung să comită astfel de greșeli este extrem de simplu. Indivizii ăștia intră în politică – sau în mafia din jurul politicii – pentru a face bani. Doar că, odată ajunși la bani, se trezesc cu putere și se îmbată cu ea.

Banii cumpără putere, iar puterea aduce și mai mulți bani. Nu cred să existe vreun drog mai puternic decât puterea. Bagi bani ca să ajungi cât mai sus ca să faci și mai mulți bani. Și, la un moment dat, nu mai știi când să te oprești. Asta s-a întâmplat, asta se întâmplă cu toți cei care o iau pe acest drum.

Combinația de bani și putere construiește un mecanism foarte complicat și foarte greu de controlat cap-coadă. E imposibil să nu se facă niște greșeli pe drum, iar pe măsură ce mecanismul se dezvoltă, e tot mai greu să le acoperi.

Am mai explicat că Dragnea e singur în partid, dar problema lui nu e că a ajuns singur, ci că, spre deosebire de toți cei care l-au precedat, a ales să meargă singur pe acest drum și să nu aibă încredere în nimeni. Or, nu poți, ca individ, să faci și macromanagement și micromanagement, să îi împaci pe toți și să-ți acoperi și ție greșelile pe care le faci inevitabil.

Din fericire, drogul ăsta numit putere e apă rece. Ajungi să te îmbeți cu apă rece. Ajungi să crezi că ești atât de puternic, încât nimic nu te mai poate atinge. Iar lui Dragnea i se trage în primul rând din propria lăcomie și în al doilea rând din cauză că a ales să meargă singur, fără nimeni care să-i acopere spatele.

Or, până te prinzi că te-ai îmbătat cu apă rece, ar trebui să știi când să te oprești. Există câteva cazuri magistrale, precum Dan Ioan Popescu și încă vreo doi care, atunci când s-au prins că au destul, s-au cărat în țări mai calde sau cu taxe mai mici și au așteptat ca faptele să se prescrie. Și asta pentru că au supt suficient încât să nu le mai pese.

Vestea bună e că PSD e un partid care n-are nevoie de opoziție. PSD se sparge singur, în bucăți, mai ales că, așa cum argumentam prin iunie (vezi link-ul de mai sus), e în criză de lideri. În plus, așa proastă cum o fi tehnologizarea birocrației românești, pe măsură ce se dezvoltă, va fi tot mai greu să ascundă niște greșeli banale.

PS: E drept, explicația mea e mai mult de context și mai degrabă dintr-un registru filozofic. Adevăratul motiv pentru care pe Dragnea îl paște pușcăria e că s-a jucat cu banii cui nu trebuie. Oricum ai da-o, e o regulă nescrisă că poți să furi de la buget cât vrei, dar nu furi bani europeni. Or, asta se cheamă prostie și cam atât.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

2 comentarii

  1. ce chestie! eu credeam intr-o teorie a cospiratiei. anume ca toti trepadusii care sunt numiti au sfori de care sunt trasi (principial procese inghetate, dar merge si cu vicii si amante pentru pozitii mai mici; marimea sifonarilor de bani diferentiaza ligile in care joc). dupa un timp pinnochioul crede ca-si poate taia sforile (vezi numirea de constiinte sterse pentru a da ordonanta 13 ca sa il spele pe mustata de urma penala), dar inteleptul gepetto trage de sfoara ca papusica sa n-o taie si sa nu-i scape din labe.
    si da, vacuta UE e buna de muls, dar nu de infipt coltii asa cum se procedeza cu bugetul autohton, ca nu e proasta si nu mai da lapte dupa aia. de la ue trebuie sa picure, nu sa curga!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.