“Dragoste cu de-a sila nu se poate”

Am auzit vorba asta, prima oară, la bunică-mea. Ani de-a rândul, am interpretat-o fix ca pe o vorbă legată de relația dintre doi oameni. Până azi, când am citit o știre care m-a făcut să mă scarpin un pic după cap.

Se dau două știri: Daniel Dines, șeful UiPath, e primul miliardar român din IT și primul din lume care și-a făcut banii pe o nișă nouă, automatizare, respectiv California introduce o lege prin care plafonează chiriile (o discuție similară am citit și despre Berlin, da’ încă nu percutasem la momentul ăla).

Eh, astea două, luate la pachet, m-au făcut să interpretez altfel vorba aia. Hai s-o iau de la coadă la cap. O fi existând dreptul individului la o locuință, dar nu există “dreptul la o locuință unde vreau eu.” Și cam la asta se rezumă toată discuția despre plafonarea chiriilor.

Oamenii sunt extrem de încăpățânați când li se pune pata pe ceva. Acu’ câteva luni, exista o discuție despre cât de mulți homeleși există în San Francisco. De vreo doi ani încoace, citesc despre cum oameni care câștigă tone de bani se plâng de prețurile locuințelor din San Francisco.

Băi, nene, nu te obligă nimeni să stai acolo. De ce ai rămâne într-un oraș scump și puturos (înțeleg că, efectiv, pute) precum San Francisco când poți să te muți în Seattle? Ai și acolo ditamai industria IT, ai și acolo lefuri mari, dar ai și prețuri mult mai mici. Ce te oprește să te cari? Sau invers: ce te oprește să începi un business separat de job și să faci și mai mulți bani?

Aceeași chestie o văd și prin București. Înainte să vând apartamentul, aveam vecini, în bloc, cu datorii de 10.000 euro la întreținere. Ce te ține în oraș când poți să iei 70.000 euro pe apartament, plătești datoria, iar cu restul îți iei o casă prin Voluntari și o mașină și poate mai rămâi și cu niște bani? Ghici ce? Au fost executați silit. Nu era mai simplu să se mute, nu știu, la Ploiești?

Exemplul cu California e elocvent pentru două fenomene:

  • misecuvinismul, care încurajează apucăturile socialiste care nu aduc nimic bun – nu, nu ți se cuvine
  • lipsa unui scop în viață, care se transformă în grija altuia: dar nu, că eu vreau să ajut, să ajut lumea să locuiască mai ieftin, să salvez animalele obligându-i pe toți să devină vegani, să-i salvez pe toți de la obezitate obligându-i să facă sport etc.

Băi, nu, nu tre’ să salvezi pe nimeni așa. Dacă ții morțiș să salvezi pe cineva, plătește-i chiria. Plătește-i terapia. Nu obliga pe toată lumea să facă cum vrei tu doar pen’ că n-ai nici un scop în viață, te plictiseșți, ești nefericit și n-ai nimic mai bun de făcut. Asta duce la o formă de tiranie.

Legat de Dines, reacțiile românilor:

  • da’ de ce s-a mutat la New York?
  • da’ de ce plătește taxe acolo și nu în România și de angajează străini?
  • da’ statu’ român l-a format și l-a educat, ia să dea bani înapoi

Și asta e fix din aceeași categorie, dar combinată cu “Câinele moare de drum lung, iar prostul de grija altuia“. Cum de ce s-a mutat? Din cauza “dragostei” statului român față de cetățeni: n-a făcut absolut nimic pentru ca România să devină o economie puternică, să vină clienții la tine, nu să te duci tu după clienți. Cam cât de imbecil să fii să nu înțelegi că acolo sunt banii?

Băi, și te uiți și nu pricepi: oamenii ăștia există? Chiar n-au niște noțiuni de logică elementară? De exemplu: dacă a înregistrat firma și în SUA, unde sunt clienții, iar legislația din SUA te obligă să plătești acolo taxe, cum mama mă-sii să nu le plătești? Băi, zău, cât creier îți trebuie? Nu tre’ să fii Einstein.

Iar aia cu “ce dă înapoi?” e magistrală. Da’ de ce-ar trebui să dea ceva înapoi? L-a ajutat statul român cu capital? I-a adus statul român clienți? I-a făcut ANAF-ul viața mai ușoară? Iar tu cu ce drept ceri? Cu ce ocazie ți se cuvine? Ai muncit tu?

În fine, ca fun facts, două chestii pe care le-am aflat întâmplător:

  • UiPath încasează în România pentru tot ce vinde în Europa, se vede în bilanțurile de pe site-ul Finanțelor (e pe pierdere, dar alea-s investiții): au făcut 2 mil. euro în 2016 și vreo 10.5 mil. euro în 2017 (bilanțul pe 2018, anul în care au crescut masiv, încă nu e disponibil), ăia nu-s bani de la clienții din România
  • oamenii care lucrează la fundația UiPath se duc prin toate văgăunele din țara asta, pe unde n-a ajuns niciodată asfaltul, ca să ajute copii din familii defavorizate să meargă la școală și să învețe care-i treaba cu calculatoarele

Zău, de fiecare dată când văd apucături d-astea comuniste, de tras oamenii la răspundere și încercat să le bagi pe gât cu forța ideile tale, îi înțeleg perfect pe miliardarii d-alde Trump, care nu fac acte de caritate nici măcar pentru a fi scutiți de taxe. Și zău, am și eu momentele mele de socialism, mai ales când vine vorba de monopol și concurență. Dar…

Ai muncit tu? Atunci, taci din gură. Vrei chirie plafonată? Casa aia e proprietatea ta privată? Nu? Ah, stai, e proprietate privată? Dacă e proprietate privată, nu cumva înseamnă că proprietarul face ce vrea cu proprietatea lui privată? Nu-ți convine? Schimbă orașul, locuiești unde îți permiți, că nu e dreptul tău să locuiești fix acolo unde vrei tu. Dar și dacă le pui problema invers: “ia stai așa, ăla e telefonul tău? Păi, ia pune-l la dispoziția tuturor… Ah, e proprietatea ta privată și nu vrei? Mă, dă-o dracu’…

Dar nu, misecuvinism. Și dacă în România o mai fi cum o mai fi, că mai dai vina pe trista moștenire, devine cu atât mai trist când vezi pe ce arătură se duce lumea de prin Vest cu socialismele astea. Aia mă sperie, de fapt.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

8 comentarii

  1. Comentariul meu e legat de “dar nu există “dreptul la o locuință unde vreau eu.” Și cam la asta se rezumă toată discuția despre plafonarea chiriilor.”
    Vorbesc obiectiv aici, nu din auzite!
    Când am închiriat am început cu 1050/lună.
    Anul următor a crescut cu vreo 200.
    Anul următor au vândut altei firme, alți 200/lună.
    Apoi a apărut legea cu pressure zone. Și au impus un 4% pe an.
    Pare socialist. Și este!
    Dar ce s-a întâmplat de atunci: garanția a devenit 2-3 chiri lunare. Ghici care sunt șansele să-ți iei banii ăia înapoi.
    Apoi: apartamentele noi au o chirie de start. Dar nu sunt în pressure zone! Și anul următor chiria crește cu 30%! Pot să îți dau link cu mizeriile din Dublin.
    E fix jocul de-a șoarecele și pisica!
    Când apar reguli care sa evite închiriere ieftină urmată de creștere masivă, apar speculațiile. Și ei au lobby, tu un chiriaș, nu ai nici un drept!

    Adevărul nu e nicăieri! Doar că tu că plătitor te vei afla la capătul p..ii!
    Și chiar nu e vorba că te poți muta oricând, mai vorbim când ai copii cu școli…

  2. Economic ai dreptate in ce priveste chiriile.
    Insa problema e ceva mai complicata.
    Orasele devin cetati inaccesibile pentru cei ce nu fac parte din elita.

    Acum putem sa mergem pe modelul actual, gen NewYork.
    Sau mergem pe modelul german&californian.

    Momentan nu stiu care varianta e mai buna pentru societate.
    un oras elitist dar care sa respecte cererea si oferta
    sau un oras echilibrat cu chirii impuse.

  3. chiriile se inscriu in legea de baza a economiei – cererea si oferta. traiesc in germania si dupa ce merkel a invitat si adus multi imigranti si-a pus primarii din partidul ei sa inchirieze de la propietari ce aveau liber (sanchi, nu prea gaseai liber nici inainte, dar sa trecem) in mod privilegiat la preturi marite. cei ce n-au intrat in circuitul asta au marit chiriile. pe mine m-a batut la cap propietarul sa-i maresc chiria, iar un alt prieten roman cedase deja. am fost la avocat si mi-a explicat ca nu are cum modifica unilateral un contract, ca sondajele de pe internet ce mi le baga in fata au fost considerate fanteziste de o instanta (in alte locuri s-a ajuns la proces) si aici s-a oprit totul in cazul meu. sunt de acord ca e o criza a locuintelor in germania si e normal ca preturile chiriilor sa creasca dar solutia economiei de piata ar fi sa se construiasca locuinte noi. ori asta tine de reglementari care sunt restrictive. asa ca pana una alta chiriile pe termen scurt vor creste.

  4. Am gasit un material care explica care e faza cu pretul la imobiliare (nu mai stiu) dar dau mai departe cateva idei:
    -locuinta e ieftina – perete, plafon, tevi, acoperis; fara dotari e acelasi pret oriunde si e in jur de 300 eur/mp. la asta se adauga calitatea tevilor, vopselei, izolatiei, arhitectura. dar in sine pretul e mic, oriunde in lume, partea asta. de asta gasesti case cu 50.000 eur in orice tara, oricat de scumpa.
    -restul e scump pentru ca sunt factori care limiteaza oferta. o parte sunt naturali si cativa artificiali si depinde de politica comunitatii
    Factori naturali
    – infrastructura e scumpa. Nu platesti locuinta, platesti accesul la ea, parc, scoala, lucru. Dar daca lucrezi de acasa, scoala acasa, poti sa stai in padure, ieftin.
    Factori politici
    – comunitatile in care sunt multi proprietari vor vota in interesul lor masuri care sa scada oferta de locuinte, astfel incat valoarea proprietatii lor sa creasca. Masuri pot fi – interzicerea blocurilor de apartamente, liniilor de tren, metrou, impozite si taxe, masuri birocratice… Indiferent ce zic, conteaza ce voteaza.
    – comunitatile care traiesc din taxe si impozite pe munca vor vota politici prin care cresc oferta de locuinte. plafonarea preturilor la chirii poate sa fie socialista, dar poate si sa incerce sa blocheze formarea unei bule artificiale (cu bocancii, da ma rog).
    – factori culturali – comunitatea nu vrea vecini care nu isi permit standardul de viata, si voteaza blocarea construirii de locuinte inalte, de exemplu.

  5. Logica merge și din partea cealaltă: – nu îți convine regula că chiriile sunt plafonate în SF, nu te împiedică nimeni să vinzi și să cumperi/închiriezi în Bragadiru. Mare parte din valoarea chiriei vine din faptul că e în SF.

  6. Referitor la chirii, deși aparent ai dreptate, în realitate nu ai, pentru că privești problema raportat la un capitalism pur, adică cine își permite bine, cine nu aia e.
    Doar că într-o societate nu este nevoie doar de informaticieni, doctori, profesori sau alte profesii plătite foarte bine, ci și de oameni de serviciu, gunoieri, chelneri, portari etc. , care trebuie să locuiască și ei undeva.
    Probabil vei spune că este problema lor și să se descurce, doar că nu este așa, pentru că dacă ei se vor descurca și vor deveni informaticieni (de ex.), tot va trebui să strângă cineva gunoiul, să aducă mâncarea la masă etc., deci în locul lor vor trebui alți oameni, care și ei vor locui undeva.
    Astfel, din punctul statului de vedere mărirea chiriilor peste un anumit nivel va face ca într-o anume zonă/oraș să nu mai poți asigura servicii de bază, gen ridicarea gunoiului, curărațarea străzilor etc., pentru că din salariile oferite pentru aceste activități nu se acoperă cheltuielile zilnice, iar acei oameni vor pleca în altă parte.
    Cred că este evident că într-o societate este nevoie și de oameni care să desfășoare aceste activități.

  7. Discutiile pro și contra rent control vor exista până va dispărea planeta. Ca și cele pro și contra minimum wage, public healthcare și celelalte chestii de acest gen care-i împiedică pe băieții deștepți capitaliști să-și maximizeze profitul…