Drumurile noastre toate… se vor “îndrepta” vreodată?

Una dintre fotografiile pe care le aveam pe unul dintre HTC-urile pe care le-am deţinut este cea de mai sus. Omul îşi pune o problemă elementară: plătim taxe de drum, dar mergem prin hîrtoape. Însă întrebarea lui are un răspuns: da, la alţii. În România, ne chinuim de 20 de ani să terminăm autostrada spre Constanţa, cheltuim bani pe Autostrada Transilvania, cea cedată americanilor de la Bechtel ca şpagă pentru intrarea în NATO, tărăgănăm încasarea fondurilor UE pentru coridorul IV, adică o autostradă care să lege Bucureştiul de Ungaria, diferită de cea la care se fac că muncesc cei de la Bechtel şi… scădem taxa de pod de la Cernavodă.

Chiar mă gîndeam, cînd s-a anunţat scăderea taxei de pod, că e o imensă prostie. Eu, unul, aş fi dublat-o. Desigur, în corelaţie cu nişte alte măsuri, mai de doamne-ajută, care să producă nişte rezultate. Problema e că pe guvernanţi – acum, pe bune, n-are-a face numele partidului, că toţi ar proceda fix la fel – îi doare la benzina plătită din banul public.

Una dintre cele mai inteligente măsuri care ar putea fi luate în România este o descentralizare adevărată. Mai exact, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să nu mai fie independentă, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale să nu mai aibă nici o legătură cu ministerul lui Boagiu şi aşa mai departe. În ambele variante, asigurările şi taxele ar trebui să aibă drept unic scop reinvestirea banilor. În cazul Sănătăţii, în bugetul de salarii pentru personalul medico-sanitar şi auxiliar plus restul (aparatură etc.), iar în cazul Transporturilor, în şosele şi autostrăzi.

Nu, noi nu vrem autostrăzi, că ne stă în gît. Dacă vrem, trebuie să aşteptăm mila altora. Zău, indiferent că-i vorba de Franţa sau Italia (acolo unde am avut de-a face eu cu şoselele – ca pasager într-un autocar), la intrarea pe autostradă există puncte în care plăteşti, la fel ca pe A2. Banii ăia ar ajunge foarte bine într-un buget de investiţii exclusiv pentru infrastructura auto. De ce nu se face nimic? Eh, de parcă n-am şti cu toţii.

Îl înţelegi pe om că şi-a lipit afişul pe geamul maşinii. Din păcate, noi mai avem mult pînă ne civilizăm… Aşa că ne mulţumim cu 12 ore pînă la graniţa cu Ungaria, o singură bandă pe sens, idioţi care confundă prima cu a doua bandă şi restricţii de viteză într-o veselie. Vom muri toţi din generaţia mea şi tot nu vom avea cinci autostrăzi în toată România.

PS: Asta aşa, că mi-am adus aminte, azi, că circulam fără rovinietă de mai bine de două luni…

2 comentarii

  1. De asta a trebuit sa apelam la chinezi sa ne construiasca drumuri.Noi nu mai suntem buni de nimic.Totul se face pe filiera politica. Totul este politizat si toata lumea asteapta spaga.