Ce e dubla conversie valutară la plata cu cardul în străinătate

Mi-a sărit în ochi un comentariu, la un articol de acum cîteva zile, despre modul cum se face conversia leu-liră sterlină:

Pentru cei care mai circulă şi în afara zonei Euro, ar fi important de menţionat că, uneori, cardurile fac o conversie dublă, trecînd prin Euro orice cheltuială. (…) Sublim… plăteşti 100 de lire, fără comision de plată, dar te trezeşti cu 104 lire pe tranzacţie.

“Problema” asta nu se înregistrează la o singură bancă, ci la toate băncile, iar dacă e să căutaţi pe Google, printre link-uri către tot soiul de site-uri care afişează cursul valutar, o să găsiţi şi forumuri cu discuţii despre probleme similare ale clienţilor de la diverse bănci. Am folosit, din nou, jucăria preferată în materie de “consultanţă servicii bancare” (e-Sucursala de pe Facebook) şi am întrebat.

Exemplu de conversie valutară bancară

În cazul plăţilor în afara României (deci, teoretic, se aplică şi în cazul celor online), se foloseşte Euro ca monedă de decontare. Asta înseamnă că o plată de 100 de lire sterline va “costa” 120,62 Euro, la cursul VISA (faţă de 120,35, la cursul BNR, deci diferenţă neglijabilă). Cînd se vor retrage banii din contul curent, banca va face conversia din Euro în moneda contului curent. În cazul în care contul curent e în lei, conversia se face la cursul băncii (care, între noi fie vorba, nu e foarte diferit de la o bancă la alta). Eh, mecanismul ăsta se aplică indiferent de moneda tranzacţiei (deci şi în cazul USD).

Conversia valutară dublă – motivaţia

Pentru o mai bună înţelegere a acestui mecanism: toate băncile folosesc o monedă de decontare la alegere (în cazul UniCredit Ţiriac şi, probabil, a majorităţii băncilor – Euro; mai există şi varianta monedelor de decontare pe zone – Euro pe Euro, USD pentru SUA etc., dar nu cred că există vreo bancă în România să aibă mai multe). Eh, valuta asta de decontare există pentru orice bancă, fie ea emitent sau acceptator. Banca alege valuta de decontare în funcţie de diverşi parametri, precum moneda tranzacţiei, tipul tranzacţiei (ex.: cu PIN sau fără), ţară etc.

Un sinonim ar fi “monedă de referinţă”. În România, era dolarul, iar acum este Euro – se numeşte “măsură de adaptare la condiţiile pieţei financiare, în procesul de trecere la moneda unică europeană” şi, în principiu, este logică, în condiţiile în care, pentru toate plăţile non-Euro, există bănci de decontare.

Alţi bani, altă distracţie

Eh, amintiţi-vă cum era, înainte de Euro, cînd trebuia să calculezi în funcţie de zeci de cursuri valutare, iar acum ai cinci monede mari şi late importante – EUR, USD, GBP, CHF şi JPY -, dintre care raportarea se face, la noi, cel puţin, la două. Eh, băncile alea de decontare ar fi urmat, la rîndul lor, să aibă propriul curs valutar pentru fiecare monedă în parte, deci alte comisioane, alte cheltuieli etc. Practic, din ce pricep eu, asta se numeşte simplificare a procesului de conversie valutară interbancară şi, deci, conversie mai ieftină.

Deh, “banul, ochiul dracului“…

4 comentarii

  1. Bine ca ai lamurit asta. Ok.
    Insa cursul lei-euro al oricarei banci este nesimtit de mare fata de bnr. Se poate verifica chiar cu linkul din articol.
    Prin urmare, daca conversia s-ar face in lire ai pierde o data la lei-euro ( enorm, parerea mea ) si inca o data la euro-lira ( neglijabil )
    Asa ca cel mai sanatos este contul in euro. Sau/si cash.

    Casele de schimb valutar au cursul mai bun decit orice banca. Si se mai poate si negocia.

    • @jules: eu n-am ajuns în UK sau prin ţările nordice unde coroanele-s încă la putere, deci nu m-a deranjat foarte mult. Bine, ce-i drept, eu folosesc cardul doar la cumpărături din magazine. De regulă, plec cu 300-350 de euro în portofel, că nu se ştie niciodată. De-un autobuz, de-o îngheţată etc. Pînă una, alta, există magazine în care nu poţi plăti cu cardul sume mai mici de 10 euro (deşi, dacă mă gîndesc mai bine, cre’ că e ca la noi – n-au chef să accepte cardul).

  2. Problema e un pic alta. Daca faci schimb direct pe piata locala cu o moneda exotica (o moneda se considera exotica pe o piata daca volumul tranzactiilor este mic) riscul este ca cererea si oferta la un anumit moment sa fie puternic debalansate, ducand evident la fluctuatii mari de curs. Asa ca, pentru operatiunile curente, se foloseste o moneda intermediara care sa nu fie exotica pe nici una din piete “natale” ale celor doua monezi.

    @Alex: in general, exista o limita minima sub care vanzatorul face pierdere din cauza costului tranzactiei. Chestii d’alea cu tz% dar nu mai putin de x. Poti sa spui si ca n-au chef sa accepte cardul ;)