Facultăţile de medicină străine sînt proaste. Sănătatea românească e mai cu moţ

medicina-romaneascaSă zicem că o universitate americană de medicină descoperă o metodă de transplant de creier. Să zicem, tot prin absurd, că la cum evoluează imprimarea 3D, ar putea fi imprimat un corp nou, în care să fie mutat creierul unui om. Universitatea respectivă introduce cursuri de specializare pe transplant de creier.

Să zicem, tot prin absurd, că un spital românesc îl cheamă pe un profesor doctor de la universitatea respectivă pentru a efectua un astfel de transplant. Medicul american n-are voie să profeseze în România. De ce? Că băieţii inteligenţi de la Ministerul Sănătăţii au stabilit că medicina românească e mama tuturor medicinilor, deci orice curs efectuat, pe orice specializare, la universităţi din SUA, Canada, Noua Zeelandă, Israel sau Australia, trebuie echivalat în România.

Medicii care s-au specializat în Israel, SUA, Canada, Australa sau Noua Zeelandă vor putea profesa în România doar în anumite condiţii. Una dintre ele este ca formarea efectuată într-unul din aceste state să fie echivalentă cu rezidenţiatul românesc. Aşa arată un proiect de lege lansat în dezbatere publică de Ministerul Sănătăţii. (sursa)

Pentru că, nu-i aşa?, specializarea pe transplant de creier există în România încă de pe vremea lui Decebal, iar dacă nu ţi-ai făcut rezidenţiatul în România, fix pe specializarea asta, trebuie neapărat să treci printr-o echivalare, procedură care durează 60 de zile şi care este analizată de o comisie românească. Bonus, specializarea trebuie să existe în nomenclatorul românesc. Şi încă un bonus: trebuie să fii cetăţean român sau să ai neamuri care sînt cetăţeni români ca să poţi profesa.

Dacă scenariul de deasupra citatului pare absurd, situaţia reală este cu mult mai absurdă, în condiţiile în care, în loc să atragem medici specializaţi în state în care se face cercetare în draci, noi îi trimitem la plimbare obligîndu-i să se bată cu birocraţia românească. Asta cu atît mai mult cu cît medicii din România, mai ales cei buni, foarte buni şi excelenţi, se cară cu sutele, în fiecare an, ca să scape de sărăcia din spitalele româneşti. Practic, în loc să ajuţi Sănătatea românească, creeazi o boltă cît mai înaltă a jetului durerii în cot.

Şi apropo de scenariul absurd, cum ar fi dacă ministrul Sănătăţii ar avea nevoie de un transplant de creier? Eventual, de un creier nou? Ce s-ar face? S-ar da o ordonanţă rapidă, care să-l salveze? Sau ar trebui să aştepte 60 de zile pentru echivalare, după încă vreo două sute de ani în care noi parlamentăm dacă ar trebui introdusă specializarea şi în universităţile româneşti, başca în nomenclator?

10 comentarii

  1. Eu nu prea am înțeles. Deci, dacă vine John Skirminki, doctor care a terminat facultatea de medicina din Alexandria, Ohio, ar trebui să aibă drept de liberă practică în România ? Și asta doar din US, sau merge și din Vanuatu ? Am auzit că și prin Africa s-a descoperit un leac pentru SIDA, pe bază de virgine. Eu zic să-i chemăm și pe ăia, dă-le dracu de comisii, se vede clar că oamenii se pricep :)

    • @Combo: deci, să înţeleg bine, tu ai prefera ca în România să existe doar medici români, specializaţi doar în universităţile de medicină din România, nu? Pentru că alea de-afară ne stau în gît, mă gîndesc…

  2. Chiar dacă întrebarea ta pare retorică, fac pe prostul și răspund: Nu, nu s-ar da o ordonanță de urgență deoarece e imposibil să-i faci transplant a ceva ce nu are. Sau, să presupunem tot prin absurd, dacă se dovedește că are, va face o călătorie în SUA, în interese de serviciu, unde, surpriză, i se va descoperi problema și va fi operat. Așa, ca tot omul de rând…

  3. Precum stim exercitarea profesiei de medic in Romania si peste tot in lume este reglementata ceva mai strict decat in cazul altor meserii, cum ar fi cea de jurnalist. In esenta, aceasta reglementare are in vedere inclusiv responsabilitatea medicului (in caz de culpa medicala, de exemplu). Pentru tarile din spatial economic European (adica EU plus Liechtenstein, Norvegia si Islanda) recunoasterea specialitatilor medicale a fost reglementata anterior prin mecanisme asemanatoare; acum s-a extins procedura si pentru cele cinci state (SUA, Canada, Israel, Australia si Noua Zeelanda). Precum in celelalte tari, decizia finala a recunoasterii specialitatii si a acordarii “dreptului de libera practica” revine atat Ministerului Sanatatii cat si organismului independent de reprezentare a medicilor (Colegiul Medicillor).
    Referitor la situatia descrisa cu transplantul de creier trebuie tinut cont de faptul ca este vorba de o procedura experimentala (care se supune unor reglementari suplimentare) si ca, fiind vorba de un profesor universitar poate fi considerata parte a procesului de invatamant medical, intrand astfel in cu totul alta categorie si in plus este vorba de exercitarea pe timp limitat a activitatii medicale.
    “Tinta” proiectului de lege este reprezentata de persoanele care nu au legatura cu mediul academic. Certificarea specialitatii obtinute se face prin examinarea documentelor justificative de catre comisia Colegiului Medicilor. Iar in ceea ce priveste transplantul de creier, este vorba de o procedura, nu de o specialitate medicala. In general titlurile specialitatilor medicale sunt cam aceleasi peste tot (nu discut despre “Doctor Osteopat” sau alte “ciudatenii”) dar pot exista diferente in ceea ce priveste nivelul de pregatire si competentele care deriva din aceasta pregatire (spre exemplu anumite proceduri medicale).
    In plus in documentul de pe site-ul Ministerului Sanatatii (nu in “sursa”) nu scrie absolut nicaieri ca trebuie sa fii cetatean roman sau sa ai rude in Romania pentru a putea exercita profesia de medic in Romania. In schimb se cere o dovada de onorabilitate si moralitate profesionala (ar fi bine sa se ceara si ziaristilor…)! Referitor la birocratia din Sanatate din Romania as spune ca este la un nivel asemanator celei din Marea Britanie sau Germania (ma refer la sistemul public).
    In concluzie: nu oricine isi face cu o imprimanta 3D (evoluata) de pe net o hartie pe care scrie doctor la Harvard ar trebui tratat ca un medic de acolo. Moromete de la Colegiul Medicilor i-ar zice: “Pe ce te bazezi?”

  4. Mda, curat romaneste!

    In Germania dreptul de libera practica (Approbation) se poate obtine (in functie de land) si pe loc, in aceeasi zi cu depunerea documentelor. Pentru recunoasterea titlului de medic specialist (Facharzt) se trimit hartii la Colegiul Medicilor din Land si vine recunoasterea intr-un timp destul de scurt. Mai mult, aducand copie tradusa dupa cartea de munca din RO (daca e cazul), ti se recunoaste vechimea in munca din RO si esti platit la nivelul corespunzator din grila de salarizare (daca ai lucrat 5 ani in RO ca rezident, esti platit in treapta a 6-a de salarizare pentru nivelul tau samd).

    Masura asta e in aceeasi nota cu parerile multor profi de la Medicina privitoare la cartile de referinta in domeniu la nivel mondial si propriile lor cursuri: alea e vax, ce spun eu e sfant!

    In plus, va dati seama cum isi plang in pumni americanii, israelienii si canadienii ca nu pot sa dea concurs pe post la Jimbolia sau Viseul de Sus??? Si-au ratat vietile!

    Vorbind serios, cei ce propun asta l-ar arde din nou pe rug pe Giordano Bruno pentru ca, nu-i asa, centrul de referinta suntem noi, restul lumii doar graviteaza in jurul nostru!

  5. @Alex: După cum ți-a explicat Dr. mai sus, respectivul act doar aduce procedura folosită pentru țările EU și pentru cele 5 țări menționate. Și de aia nu înțeleg eu problema ta.
    @Sebastian: Uite aici (http://ec.europa.eu/health/archive/ph_systems/docs/turantur_en.pdf) procedura din Germania. Din care spicuiesc, secțiunea 1.2.3, care se refera la doctorii care nu sunt din EU și nu sunt etnici germani: “Our last group has to expect the most interminable procedures. A full licence for third-country
    nationals is a so-called “exception”. Usually, holders of third-country diplomas have to repeat
    their specialist training and become naturalized before they are granted a full licence. This might take many years.”

    Curat nemțește, sa învețe dom’le de la români. Numai în Germania se poate întâmpla așa ceva.

  6. @Combo: tu vorbesti din linkuri, eu vorbesc din experienta mea si a colegilor. sunt pline spitalele de arabi, africani etc. exista multe solutii absolut legale si la fel de rapide pentru un absolvent de medicina sa lucreze aici. exista Berufserlaubnis, care este un drept de practica limitat la 1 an pentru cei non-EU, care se prelungeste/reinnoieste. exista clinici unde lucreaza aproape exclusiv astfel de medici. mai mult, exista posibilitatea aici de Gastarzt, prin care medicii respectivi se finanteaza din surse proprii (fundatii, guvernul tarii-mama, familie etc) si nu sunt platiti de spital, dar lucreaza cu pacientii, au dreptul de a lucra. repet, solutie absolut legala, ca nu se incurca nimeni aici.

    asadar, in conditiile lipsei de medici de aici, tot timpul vor fi solutii. cel mai important: daca spitalul te vrea, fac ei demersurile ptr hartii.

  7. @Sebastian: arabii / africanii la care faci referire au cel putin 3-5-6 ani de pregatire in spatiul comunitar sau in statele cu care exista acordurile mentionate de @Combo inainte sa aiba dreptul de parafa.

    @Alex: procedura de recunoastere nu e atat de dificila; partea proasta e data de hatisul birocratic in care intri odata cu solicitarea recunoasterii diplomei si de pornirea morbida a unor functionari de a pune piedici (astia-s preferatii mei in materie de sex; imaginea de pe chipul lor cand si-o fura de la superiori pentru frane puse aiurea e priceless).

    Si apropos, se aplica si in alte domenii; ex. un amic certificat PMP in state, proiecte cum neam de neamul multora (de la maimuta incoace) n-a visat rromanica, a avut o problema in recunoasterea certificatului de manager de proiect si a fost nevoit sa sustina un examen suplimentar.

  8. @Paul: nu, nu au! din nou, vorbesc despre oameni si lucruri concrete, nu statistici. Colegi din Siria si Arabia Saudita, medicina practicata acolo, luat drept de munca temporar pe 1 an (prelungit apoi anual), lucreaza in clinica de chirurgie maxilo-faciala. nu au studiat in DE, nu au refacut vreun an sau semestru in DE.

  9. @Sebastian: lucreaza ca ce? Ca medic specialist sau on probation? Ca nu-i acelasi lucru.