Educaţia românească: cine şi unde greşeşte?

Acum, cît mai e cald subiectul “BAC 2011”, ar fi cazul să se pună de-o dezbatere legată de educaţia la români. E clar că, per total, avem o problemă. În primul rînd, la nivel individual, apoi la nivel familial şi, nu în ultimul rînd, la nivel de societate, iar aici includem şi sistemul, bun sau prost. Dezastrul de la bacalaureat nu e de azi, de ieri, iar unele declaraţii post-afişare a rezultatelor sînt de-a dreptul cretine. Ceea ce mă face să cred că avem mari “personalităţi” care nu ştiu pe ce lume trăiesc.

Marea băgare în seamă

Cele mai inteligente declaraţii (desigur, în direct la Antena 3), numai bune de nominalizat la Darwin Awards, aparţin celor doi foşti miniştri ai învăţămîntului: Ecaterina Andronescu şi Andrei Marga. Cea dintîi a dat vina, repede-repejor, pe supraveghere: “Măsurile de securitate m-au deranjat profund. Nu poți să îi transformi pe profesori în polițiști, ci poți doar să le ceri să fie exigenți. Poate și stresul acesta a produs efecte asupra elevilor“. Va să zică, profesorii n-au mai putut să le spună elevilor ce să scrie şi nici n-au mai putut să accepte şpăgi sau să-i lase să copieze. Săracii! Ca şi cînd nu ar fi fost în interesul elevului să vină pregătit la un examen, ci al profesorilor, să le predea taman în timpul examenului, heh, de maturitate.

A doua declaraţie îi aparţine lui Andrei Marga. Domnia sa este, atenţie!, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. “Elevii care au susţinut examenul de bacalaureat în 2011 au petrecut şase ani în învăţământul regimului Băsescu; acesta a numit miniştri diletanţi, unii plagiatori sau persoane cu probleme psihice, care au introdus măsuri necugetate în sistem, ce-şi vădesc acum efectele“, a tunat şi-a fulgerat din gura fostului ministru. Mai pe româneşte, elevii n-au nici o vină că-i doare-n cot de şcoală, părinţii n-au nici o vină că nu le pasă de rezultatele plozilor. Băsescu e vinovat! Ce-a uitat dumnealui să precizeze este că Ecaterina Andronescu a fost ministru al Educaţiei în 2009, “sub comanda lui Băsescu”. În fine.

Scurtă istorioară

Eu am terminat liceul în 2003. Mă număr printre cei din adevăratele generaţii de sacrificiu. Am fost primii care am dat examen de capacitate, admitere la liceu cu examen plus media de la capacitate, primii cu Admis/Respins la probele orale şi cu teste grilă la BAC. La filozofie! N-am învăţat absolut nimic la limba română, n-am citit nici măcar o carte de comentarii. În schimb, am fost cîtuşi de puţin atent la ore şi am citit cărţile. Am intrat la oral în a doua zi de examen, dar în prima zi am fost în curtea liceului, întrebîndu-mi colegii ce le-a picat şi ce-au zis. Am învăţat, practic, materia, în ajunul intrării în sală. Da, limba română e grea cînd nici măcar n-ai fost în stare să citeşti lectura obligatorie.

Am avut o medie bună. Cu ce m-a ajutat? Cu mai nimic. De ce? A fost şi primul an în care ideea de concurs de dosare, la admitere, a fost pusă în practică la nivel naţional în toate universităţile de stat. Am fost printre primii picaţi sub linia de “buget”, unde au intrat foarte mulţi elevi de la liceele agricole şi industriale, în care profesorii au ajutat pe toată lumea cu răspunsurile. Pe modelul “cincinal în patru ani jumate”. Şi a ajutat mai ales universităţile să încaseze o grămadă de bani din taxele de înscriere şi din taxele de şcolarizare de la cei care şi-au permis să stea în facultate, pe banii părinţilor, pînă cu un an înainte de licenţă, cînd le-au lăsat baltă.

O a doua scurtă istorioară

Avem două cazuri. Un băieţaş care vine beat să vadă dacă a luat bacalaureatul sau nu. Vedeţi clipul de mai sus, pe la 1:50. Şi un al doilea puşti, de la ţară, care n-a avut timp să înveţe din nişte motive cît se poate de obiective: e şofer şi, colac peste pupăză, dă cu sapa la cîmp, rîneşte la animale, merge la cules. Pe primul, l-a durut la sticla de alcool. Al doilea, a luat 2 la limba română – şi e de înţeles, că la cum se munceşte la ţară, nu cred că i-a rămas timp şi de citit – şi, atenţie!, 5,30 la matematică!

Aţi văzut celelalte declaraţii? “Vai, dar la matematică au fost subiecte de olimpiadă!“. Subiecte de olimpiadă pe care un puşti care n-a avut timp să înveţe a reuşit să le rezolve cît să treacă proba. Repet, un puşti care n-a învăţat nimic, dar care a rezolvat suficient din subiectele “de olimpiadă” de la proba de matematică. Deci, se putea, nu-i aşa?

Alo?!, voi sînteţi părinţi sau sursă de fonduri nerambursabile?

Principala problemă nu e la copii, ci e la părinţi. Părintele trebuie să fie echilibrat. Dacă e sever, îi va da copilului motivaţia perfectă pentru a adopta o atitudine rebelă. Şi se va răzbuna într-un mod cît se poate de simplu: nu va învăţa. Dacă, dimpotrivă, părinţii sînt prea blînzi şi-i vor satisface toate poftele, nu-l vor motiva să se pună cu burta pe carte, căci va şti întotdeauna că ei îi vor da, indiferent de rezultatele lui. Continuarea? “Păi, ce?, dacă i-a picat sub’ecte de olimpeadă? Cum să facă săracu’ copil?” Şi puştani cu iPhone 4, care au bătut din picior să li se ia, căci telefonul e mai important decît viitorul lor.

Părinţii sînt responsabili că nu acordă atenţie suficientă copiilor, că nu le explică unde greşesc şi, mai ales, că nu ştiu cînd să pună piciorul în prag şi să spună “nu”. Şi eu am crescut cu cheia de gît, dar ai mei au ştiut să verifice dacă mi-am făcut temele. Şi mai e o problemă la nivel de educaţie, per total, la “cei şapte ani de-acasă”, practic, inexistenţi în multe cazuri. I-aţi văzut la TV, luîndu-se de profesori.

Nici cu profesorii nu ne e ruşine

În şcoala generală, ne băteam cu cretă în pauze. Am avut un profesor de biologie care, în timpul orelor, încasa crete în cap din toate părţile. Cînd eram într-a şaptea, ieşea din clasă plîngînd. În liceu, am avut o profă de muzică tînără, care ieşea, la fel, pîngînd. Pînă şi pe dirigintă am dus-o în pragul disperării. Ce pricepem de aici? Că dacă n-ai chemare faţă de meseria de profesor, mai bine nu o faci. Mulţi dintre tineri au aterizat în învăţămînt cînd au realizat că un post de la stat e călduţ. Patru ore pe zi, suportă ifosele puştimii şi asta e, au o leafă. Nu studiază psihopedagogie, nu le pasă că le lipseşte autoritatea.

E adevărat, salariul nu e dintre cele mai motivante, dar în cazul unora, programul le lasă suficient timp pentru a cîştiga venituri suplimentare din altceva. Dar le lipseşte imaginaţia. Un profesor de limbi străine se poate apuca de traduceri, unul de limba română se poate ocupa de critică literară, unul de istorie poate încerca nişte colaborări cu reviste şi aşa mai departe. Pe de altă parte, profesorii în vîrstă au ajuns să se sature de meseria lor şi nu mai sînt la fel de numeroşi cei cărora le place să lucreze cu copiii.

De ce face Marga scandal

Scurt şi cuprinzător, ca să nu mai lungesc textul mai mult decît e cazul: da, sistemul e prost, e corupt, trebuie regîndit. Dar declaraţia lui Andrei Marga şi, în general, cele ale politicienilor, cum că un singur ministru a dus învăţămîntul de rîpă, sînt nişte crunte imbecilităţi electorale.

Aruncaţi un ochi în tabelul din dreapta (din Adevărul) şi trageţi concluzii. Cînd ai 14 miniştri diferiţi în răstimp de 20 de ani, fiecare cu propriile “viziuni” asupra cum ar trebui să se desfăşoare învăţămîntul românesc, fără nici o continuitate, e normal ca sistemul să fie praf. Adăugaţi la asta că toţi miniştrii s-au minţit pe ei înşişi că au făcut treabă bună, că recolta de bacalaureaţi la hectar este corectă.

Nu, sistemul românesc bazat pe acumulare de informaţii nu e cel mai bun din lume, cum încă mai cred mulţi dintre cei care au făcut şcoala în comunism. Şi nu, românii nu sînt chiar atît de pasionaţi de studiu. Iar bacalaureatul de anul ăsta tocmai asta a arătat.

Acum, întoarceţi-vă la ce scriam la începutul textului în legătură cu concursul de dosare. Ce se întîmplă cu o rată de respinşi de 6 din 10? Facultăţile nu vor mai încasa bani cu nemiluita de la toţi cei care se înscriu, iar Andrei Marga e speriat că nu va mai avea o leafă de 4.500 de euro pe lună, ca pînă acum.

Vă mai întrebaţi acum de ce sistemul de învăţămînt românesc e la pămînt?

10 comentarii

  1. Excelenta analiza! Felicitari pentru inca un articol reusit pe o tema (inca) fierbinte!
    Din pacate sunt convins ca nu multi parinti / elevi care te citesc vor face lucrurile altfel de-acum inainte.

  2. Ma amuza ca se tot vorbeste de “dezastrul” de la bacalaureatul de anul asta. Problema nu e ca au picat atatia elevi anul asta. Din contra, asta e probabil singurul lucru normal si sanatos care s-a intamplat in ultima vreme . Dezastru ar fi fost daca treceau iar mai toti pe nemerit, asa cum se intampla de ani buni.

    Am dat bacalaureatul in 2002. Ultima proba (geografia) am dat-o impreuna cu cei de la liceul teologic. Viitorii parintei care alesesera sa dea bacalaureatul la materia numita Geografia Romaniei nu auzisera nici macar de Olt sau de Muntii Fagaras. Venisera toti cu cartile pe sub haine si au copiat cu o nesimtire de care n-ar fi fost in stare nici un elev de la noi din liceu. Cel din fata mea era practic calare pe banca mea – “acolo ai pus virgula sau punct si virgula?” Da, exact, ii trebuia sa copieze fiecare nenorocita de virgulita. Si asta se intampla acum noua ani. Probabil ca si in toate celelalte licee la care nu ajungeau decat cei care picau de prin alte parti situatia statea la fel ca la liceul ala teologic.

  3. Apropo de matematică, la grila de greșai de la jumătatea rezolvării: adios!
    Cum să pedepseșți copilul? Cum să îi atragi atenția că a făcut ceva greșit? Îi tai din personalitate! îl îngrădești! Săracul…

  4. ” A fost şi primul an în care ideea de concurs de dosare, la admitere, a fost pusă în practică la nivel naţional în toate universităţile de stat. ”

    Poti inlocui “toate” cu “majoritatea” ca-s acelasi an si am dar examen.

  5. Ca de obicei, bacul este doar un subiect de actuialitate. Ne revoltam toti cateva zile, dupa care o lasam balta cu revoltatu” pana al anu”, can iarasi ne revoltam si injuram ministrii invatamantului…

    La ce naiba foloseste toata discutia asta?!

    O programa reala si un sistem privat puternic care sa paota plati bine absolventii pentru ca sunt bine pregatiti – atentie!- in cunsotinte aplicabile si practice, ar rezolva totul.

    Altfel, la ce foloseste sa iei 10 la niste materii intesate cu cunostinte gresite si inutile?! Ca sa poti arunca totul la cos, sau ca poti sa te angajezi “la stat” unde esti bine platit pentru ca invartesti niste hartii inutile si alea?

    Admiterea la facultate nu va avea nici o importanta cum se face, daca oricum cand termini nu are nici o importanta ce ai invatat…

    De ce asta? Pai, care e diferenta intre a nu sti nimic si a sti perfect ceva inutil?

    Am intrebat odata o profesoara ce rost are ca elevii sa fie notati dupa cate capitale ale lumii cunosc, de ce e important sa le memoreze. Raspunsul a fost “pentru cultura generala”. Si parintii toti s-au uitat la mine ca la un retardat , care nu intelege de ce e asa de important sa stii care e capitala Argentinei, a Mozambicului sau a Australiei. Am spus ca poate ar fi mai bine sa invete care au fost mecanismele prin car anumite orase au ajuns capitale si nu altele, pentru a intelege geografia mai bine. Toata lumea s-a uitat stramb la mine “Mai lasa-ne domle cu kestiile astea! De unde sa stim noi asa ceva!?”.

    Cam asta e treaba, standardul de calitate a ajuns memorarea inutila, nu intelegerea fenomenlor respective.

    Mi-e teama ca viitorii chirurgi vor sti la perfectie partile stomacuilui, dar nu vor sti sa tina un bisturiu in mana…

  6. Ar mai fi o problema. Eu am dat bac-ul acum 2 ani si singura diferenta anul acesta e ca in liceele mai slabe s-au luat note foarte mici ,au picat foarte multi elevi.Dar liceele” de elita” au medii la fel de mari ca anii trecut,nu s-a schimbat nimic. E pur si simplu o chestie de imagine sa arate ce se stie de ani de zile. Dar nu rezolva nimic, cum spui si tu, parintii ,mare majoritate sunt la fel de nepasatori ,cu excpetie celor care fac un efort si isi trimit copiii la meditatii ( de parca asta ar fi normal) iar din punctul meu de vedere profesorii sunt o mare problema.MUlti copiii de 18 ani si-au picat bacul anul asta dar cred ca ar trebui luat in cosiderare faptul ca majoritatea,ca si mine, s-au plimbat 12 ani in institutii de invatamant unde profesorilor nu le pasa nici cat negru sub unghie ce ne invata, ce ar trebui sa ne invete.
    Acum am ajuns in situatia in care profesorilor le este frica s anu fie dati in judecata de parintii odraslelor din clasele la care predau. Daca vor sa schimbe ceva sa nu se razbune de niste pusti de 18 ani care nu inteleg pe ce lume traiesc,ci sa construiasca un sistem deinvatamant solid, cu profesori care isi fac treaba ,au autoritate si un sistem care sa oblige parintii sa se implice.

  7. as fi inteles sa acuzi un profesor pentru ca a “soptit” rezultatele la examen, pentru ca a “soptit” subiectele inainte de examen etc …
    dar sa acuzi un profesor tanar ca iese din clasa plangand pentru ca nu mai suporta bataia de joc a unor derbedei de 12 ani, nu e cam mult?
    da, acel profesor tanar nu are experienta, insa are el oare mijloacele necesare
    pentru a face ordine in clasa?
    ma indoiesc. daca-l certi, il doare-n c…
    sa tipi la el, n-ai voie. sa-l bati, nici atat.
    nu poti nici sa-l dai afara de la ora. nu poti nici sa-l asculti si sa-i dai nota mica,
    pentru ca trebuia anuntat in prealabil.
    mai mult, nu are sustinere nici din partea directiunii ca deh, invatamantul e obligatoriu la acea varsta si fara influenta anumitor parinti nu se stie daca acel director ar mai ramane pe functie.
    si atunci? nu ne-ati spus ce-ati fi facut dvs in locul acelui profesor.
    asta e solutia, sa stai sa incasezi bucati de creta imbibate in dispretul unor puslamale?

  8. Excelent articol, felicitari!!

  9. Problema e prinsa undeva in articol: lipsa de autoritate acordata profesorilor. Nu atat salariile mici cat timorarea in fata elevilor fac profesorii sa inchida ochii la copiere si acorda note mari pe degeaba. Pana cand profesorul nu va fi respectat la catedra, nu va fi nici un invatamant de calitate in Romania.