Educație financiară cu forța

Un coleg la două scaune de mine, divorțat de ani de zile (își urăște fosta cu spume și cred că sentimentul e reciproc), îl ia pe fi-su în spațiu. Fi-su are 18 sau 19 ani, e înscris la ceva facultate sau postliceală în Milton Keynes și lucrează la noi pe șantier ca apprentice.

Stăteam cu ăsta la fumat și zicea că s-a apucat de plătit ipoteca în forță: două rate în fiecare lună, să scape în doi ani. Eu, la mișto:

– Ar trebui să-i ceri chirie lu’ fi-tu.
– Da’ îi iau bani deja, £250/lună

Pe mine mă bușește rîsul. El continuă: i-am zis și mă-sii.

– Cît îi iei?
– 250
– Cîîîîît?
– 250 pe lună
– Eu i-aș fi luat 400!

A fost amuzant, cică “e prima oară în ani de zile în care am fost amîndoi de acord cu ceva. Luna trecută, fi-miu a dat 400 pe o pereche de adidași. Dacă are 400 pentru o pereche de papuci, are 250 și de chirie. Are pat, are internet, nu plătește nici o factură, mai mănîncă acasă de încă 150 lire din banii mei, nu plătește transportul că-l aduc eu la muncă și nu i-am cerut nici bani de benzină…”

Nu că l-aș plînge pe colegu’ de șantier, că are o leafă cu cel puțin 50% mai mare ca mine, dar… educația financiară începe de acasă.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

2 comentarii

  1. Nenea își închipuie că fii-so nu o să-țl țină minte.
    Asta mi se pare cel mai amuzant, cinic vorbind.

  2. Si eu am platit chirie/plateam tot consumul, care era cel putin echivalent incepand cu 18 ani. Nu inteleg si nu am inteles niciodata de ce nu e ceva normal. Ai 18 ani, platesti contributia ta. Daca vrei facultate, o faci pe banii tai. Daca vrei absolut orice dupa 18 ani e doar din banii tai.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.