Egalitate, dar nu pentru căței

Mi-a sărit un ochi, pe facebook, la un link în care Adrian Papahagi face teoria chibritului feminist, în care ne explică doct că intelectualii români care-au prins perioada de dezgheț a relațiilor lui Ceaușescu cu Occidentul, odată ajunși pe-afară, s-au întors de-acolo îndoctrinați cu marxism cultural, ca și când marxismul românesc era de proastă calitate.

Iată, deci, de unde se trage feminismul în România: din marxismul de import, mai de calitate decât neaoșul comunism – evident, prost implementat. Or, pe mine mă distrează aceste luări pe arătură. Mă distrează pentru că arată cam ce probleme au unii oameni care n-au fost luați în brațe de mamele lor, în copilărie, iar acum își varsă frustrările generate de tot soiul de mummy issues pe oricine nu zice ca ei.

N-o să dau link la mizeria aia de text, dar o să spun doar atât: genul ăsta de indivizi, precum Papahagi, care vor ca femeia să stea la cratiță, iar homosexualii să fie biciuiți în piața publică, indivizii ăștia care nu înțeleg ideea de egalitate în drepturi, sunt aceiași care cer libertate de expresie, dar vor să-i cenzureze pe toți cei care nu sunt de acord cu ei.

Și ajungem, de fapt, la ceea ce ne doare. Cred că ar trebui să tragem o linie groasă între dreapta liberală și dreapta conservatoare. Dreapta conservatoare – inclusiv cea românească – o ia pe o pantă foarte dubioasă, foarte apropiată de cea americană, cea care urlă “Antifa!” de fiecare dată când nu-i convine ceva.

Știu că schimb subiectul, dar mi se pare o mare tâmpenie din partea conservatorilor să fie anti-Antifa, cel puțin când vine vorba de ideea Antifei în sine, anume “antifascism”. Conservatorii ar trebui să fie primii care strigă împotriva fascismului în loc să cadă pradă unei alunecări emoționale într-o zonă foarte dubioasă.

Nu trebuie să fii “pro-Antifa”, trebuie doar să nu pici în capcana luptei împotriva unei idei pe care ar trebui să fii primul care o susține, mai ales în condițiile în care, în calitate de conservator cu valorile creștinești în gură, care condamni aproape zilnic, pe facebook, ororile nazismului și Holocaustul, înțelegi că, în fața lui dumnezeu, toți suntem egali, bărbat-femeie, hetero-queer, alb-negru.

Ăsta e paradoxul dreptei conservatoare. Mai toți se proclamă atinși de înțelepciunea ălui de sus și, cu toate astea, suferă crunt de o vanitate de proporții biblice. Nu Hristos e Calea, Adevărul și Viața, ci părerile lor sunt Calea, Adevărul și Viața. Nu tatăl ceresc e deținătorul adevărului, ci ei sunt purtătorii adevărului adevărat. Ei și numai ei.

Eu sunt ateu, deci e clar că o să ajung în Iad. Dar o să fie foarte amuzant când voi fi vecin de cazan cu ei. Când ei vor plânge și se vor schimonosi că nu înțeleg de ce au ajuns colegi de fiertură cu un ateu, eu voi râde și le voi spune: “să nu iei numele domnului în deșert și să nu te crezi mai important decât el”.

Ăsta e paradoxul dreptei conservatoare: nu disonanța cognitivă, nu neadaptarea la schimbarea valorilor morale în secolul douășunu, ci lupta cu crucea-n gură împotriva ideii de a condamna fascismul. Apoi se miră că-s numiți fasciști când tot ce fac ei e să argumenteze împotriva antifascismului. Or, această dublă negație nu e dintr-alea care sunt înțelese drept negație, ci e o clară ca lumina zilei afirmație.

Aceiași oameni care propovăduiesc egalitatea în fața lui dumnezeu și care militează pentru egalitate doar pentru ei. Mai multă ironie de-atât rar mi-a fost dat să văd.

4 comentarii

  1. Oamenii isi rezolva si ei disonantele cognitive “dupa posibilitati”. Cati copii au fost sau vor fi invatati sa rezolve cum trebuie o disonanta (gen, renuntarea la un principiu dubios)? Nu se preda la scoala, nu se invata in familie; de pe strada, nici atat. O sa mai dureze pana lectia “cum sa renunti la un principiu dubios” o sa faca parte din trunchiul comun.

  2. acum mai bine de o sută de ani s-a discutat teoria formelor fara fond (culmea de un puștan la vreo 20 și ceva de ani )

    și PSD ul se declara partid social, însă e mai degrabă conservator

    PNL ul se declara partid liberal, dar majoritatea legilor sunt sociale

    despre antifa ce sa mai zic…

    dar probabil prinde mai bine noua mantra – fake it till you make it

  3. desi te proclami ateu spui ca vei ajunge in iad. pai mai esti ateu daca crezi in iad?
    nu stiu daca religiosii isi dau seama ca exista conflicte si in religia lor, si intre ce se declara ca urmeaza si ce fac in realitate. cel putin ‘liderii spirituali’ dintr-o parte a lumii musulmane se autointituleaza semi-profeti care stiu ei unde trebuie purtat jihadul. la noi popii isi dau si ei cu parearea dar nu vor sa recunoasca asa ceva, fiindca ‘asta e cuvantul Domnului’.
    eu, care sunt ateu, nu sunt de acord cu un singur lucru: cam toate religiile provaduiesc o viata buna ‘dincolo’. de ce sa am o ‘viata’ lina numai ‘dupa moarte’ si de ce nu mi-o pot face linistitoare pe viata de acum? fiindca orice ins cu ceva spirit de observatie vede cum in viata actuala inevitabil se intampla lucruri care-l tulbura, si e imposibil a garanta o viata ideala ‘acum’. de acea fraierii sunt manipulati cu speranta ca ‘dupa moarte’ o sa le fie mai bine. si cum nu exista morcov fara a exista si bat, asa s-a inventat si iadul.