Nici Boc nu a fost, se pare, suficient de european

Oamenii ăştia, când concep legi şi le redactează, sunt atenţi la logica formulărilor şi definiţiilor? Citeam Legea 35/2008 pentru alegerea Senatului şi Camerei Deputaţilor. La art. 2, alin. 21 lista electorală e definită aşa: “listă ce cuprinde toţi alegătorii care îşi exercită dreptul de vot în cadrul unei secţii de votare.”

La art. 25, aflu că “listele electorale cuprind cetăţenii cu drept de vot înscrişi în Registrul electoral“. Las deocamdată sintagma de “registru electoral” deoparte. Mă uimeşte diferenţa de definire a listei electorale de la art. 2 la art. 25. A fi înscris într-un registru electoral nu e similar cu a îţi exercita dreptul de vot într-o secţie de votare. Definiţia de la art. 2 implică deja participarea la vot, îl prezintă pe alegător în momentul acţiunii. Definiţia de la art. 25, dimpotrivă, îl desemnează pe alegătorul virtual, pe cel care are drept de vot, adică e cetăţean român, nu e debil sau alienat mintal şi nu a primit condamnare cu interzicerea exercitării drepturilor politice.

Partea bună a legii e introducerea “registrului electoral“, o sintagmă pe care nu o invocă nimeni în contextul disputelor pe tema referendumului. Registrul electoral e definit aşa: “Art. 22. – (1) Registrul electoral reprezintă o bază de date centralizată în care sunt înscrişi toţi cetăţenii români, inclusiv cei cu domiciliul în străinătate, care au împlinit vârsta de 18 ani, cu drept de vot. Înregistrarea cetăţenilor cu domiciliul în străinătate se va face pe baza evidenţei existente la Direcţia generală de paşapoarte din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, utilizate la eliberarea paşapoartelor de tip CRDS.” Nu am auzit pe nimeni vorbind în aceste săptămâni despre registrul electoral. Îl găsesc mult mai în spiritul Constituţiei decât orice altă noţiune juridică electorală. Registrul electoral trimite direct la articolul 36, Dreptul de vot:

(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

E de neînţeles de ce Legea referendumului din 2000 nu a fost amendată după apariţia legii 35 din 2008. Cvorumul ar trebui legiferat în funcţie de registrul electoral, nu de listele electorale, definite ambiguu şi lăsate pe mâna primarilor. Registrul electoral e opera unor instituţii de stat mult mai responsabile decât primăriile ajunse uneori în stăpânirea unor personaje pitoreşti, dar incompetente.

Uitaţi ce spune legea:

(3) Autoritatea Electorală Permanentă întocmeşte, păstrează şi actualizează în permanenţă, până la data de 31 martie a fiecărui an, Registrul electoral. La nivelul fiecărui judeţ şi sector al municipiului Bucureşti, Registrul electoral care cuprinde alegătorii cu domiciliul sau reşedinţa pe teritoriului unităţii administrativ-teritoriale este păstrat şi actualizat de către biroul teritorial al Autorităţii Electorale Permanente.
(4) Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, precum şi Direcţia generală de paşapoarte din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pun la dispoziţia Autorităţii Electorale Permanente datele şi informaţiile necesare întocmirii şi actualizării Registrului electoral.

Registrul electoral apare într-o lege emisă după integrarea în UE şi răspunde noilor realităţi create de liberatea de mişcare a cetăţenilor, de dreptul lor de a-şi căuta un trai mai bun în afara graniţelor României. E greu de explicat de ce, în 2009, Emil Boc amendează Legea referendumului într-un sens şi mai restrictiv. La art. 5, stabilieşte că realizarea cvorumului se face cu 50% plus 1 din listele electorale permanente. Ar fi trebuit, având deja legea 35 pe 2008, unde este legiferat registrul electoral, să ţină cont de acesta şi să îl folosească drept reper pentru fixarea cvorumului.

Dar nici Boc nu a fost, se pare, suficient de european.

4 comentarii

  1. In calitate de administrator al unei firme de proiectare abonata la Monitorul Oficial (anii 1990) eram obligat sa selectez aparitiile care se refereau la activitatea mai sus mentionata si cele cu specific economic. Nu vreau sa detaliez ce munca de chinez batrin (si idiot) era sa citesti doar titlurile actelor emise. Cind insa intrai in fondul unei legi te apucau pandaliile: lungi formulari ultra-greoaie, aproape analfabete, imprecizii evidente, si tot ce sade bine unor comunisti chititi pe incurcarea lucrurilor.

    Drept contra-exemplu ofer definitia legitimei aparari: “Din punctul de vedere al dreptului penal, este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul”. Simplu, clar, inteligibil !

    Dar asta provine din alte parti ale lumii – nu degeaba s-a scremut OTV vreo citeva saptamini la rind sa confuzioneze si acest lucru care intereseaza pe toata lumea. Iar Antonie Iorgovan nu era capabil sa se exprime coerent IN NICI O IMPREJURARE. Mai avem de tras multa vreme de pe urma analfabetismului agresiv promovat de vechiul regim.

  2. oricum legea (sau articolul respectiv) e depasita si irelevanta dpdv tehnic

    ”Înregistrarea cetăţenilor cu domiciliul în străinătate se va face pe baza evidenţei existente la Direcţia generală de paşapoarte din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, utilizate la eliberarea paşapoartelor de tip CRDS.”

    vreo 2 milioane de romani sunt prin toata Europa si majoritatea s-au dus FARA pasapoarte, doar pe baza CI

  3. Nu toti romanii plecati prin Europa au acolo domiciliul. Va dati seama ce natiune puternica am fi? Majoritatea sunt rezidenti, iar nu putini stau ilegal. Daca ma duc la Viena cu buletinul, nu inseamna ca mi/am schimbat domiciliul din buletin.

    Cat despre romanii care au domiciliul in strainatate, am descoperit un fragment de lege, cred eu, edificator:

    Prin cetăţeni români care au domiciliul în străinătate se înţelege persoanele care posedă paşapoarte simple în care s-a efectuat menţiunea privind domiciliul în străinătate, foştii cetăţeni români care au redobândit cetăţenia română cu menţiunea domiciliului în străinătate, precum şi persoanele care au plecat legal sau ilegal din România înainte de 23.12.1989, şi au refuzat înapoierea în ţară”.

    http://www.pasapoarte.mai.gov.ro/index9.htm

  4. Textul bocist era:
    „Art.10: Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale. ”

    Un boicot perfect, pentru legea schimbată din varianta bocistă și în vigoare (cea cu cvorumul) ne duce la același rezultat, pentru că se votează numai cu ”DA” demiterii.

    A devenit o chestiune politică dacă cei domiciliați în străinătate, dar cu carte de identitate prevăzând domiciliul în România, trebuie sau nu să apară în secțiile de votare stabilite după respectivul domiciliu în România (plus alte probleme, morții etc.). Și dacă nu apar, cum pot apărea în alte liste electorale permanenete ca să se respecte Legea alegerilor prezidențiale, care nu se aplică la referendum, dar CCR a zis că se aplică pentru că așa i-a dictat Băsescu?

    Se manipulează din greu cu frânturi de texte de lege, după mine este cea mai clară dovadă că și cei care sunt chemați să aplice legea, procurori, judecători sunt aserviți.

    „M-am săturat de România… Era o șansă pentru România să se unească cu Transilvania, să învețe cîte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost așa; România a înghițit Transilvania – de aceea din trei în trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde. N-o spun eu, ci un egal al lui Dumnezeu, Cioran”