Facebook vrea să republice ştiri. Sau să ia locul internetului, pe-acolo

Facebook vrea să fie întregul internet. O ştire circulă zilele astea despre cum compania vrea să semneze contracte cu publisheri importanţi, unul dintre ei fiind chiar The New York Times, pentru ca ştirile să fie citite integral pe Facebook.

stiri

Treaba asta e cu dus şi-ntors şi cred că John Gruber sumarizează perfect efectul pervers al acestei înţelegeri: “I can see why these news sites are tempted by the offer, but I think they’re going to regret it. It’s like Lando’s deal with Vader in The Empire Strikes Back.”

Pe scurt, ideea e aşa: publisherii vor livra ştiri direct pe Facebook, iar Facebook le va oferi posibilitatea de a plasa o singură reclamă, într-un format nou, mai mult sau mai puţin inovator şi cu mai mult sau mai puţine şanse ca utilizatorul chiar să dea click sau să fie interesat de reclama în sine.

Pe de o parte, vestea e cumva bună pentru utilizatori, în contextul în care nu trebuie să mai ieşi din site şi nici nu rişti să nu poţi citi din cauza paywall-ului. Pe de altă parte, publisherul n-are nici o garanţie că va încasa suficienţi bani din reclamele de pe Facebook şi că, de fapt, asta nu e o afacere păguboasă. Ceva detalii despre implicaţii publică chiar New York Times.

Practic, riscurile sunt doar pentru site-urile de ştiri, nu şi pentru Facebook care, mai mult ca sigur, va încasa un comision din reclamele rulate acolo. Iarăşi, nu se ştie ce fel de reclame vor fi livrate. În acelaşi timp, site-urile vor pierde trafic, informaţii despre utilizatori etc. La trafic, cel puţin, odată cu pierderea lui, se vor pierde bani din reclamele de pe site. În plus, o astfel de măsură mai degrabă desfiinţează ideea de paywall, câtă vreme utilizatorul nu prea mai e obligat să îşi facă un cont şi să plătească un abonament lunar.

E drept, în cazul The New York Times, paywall-ul nu e cel mai fericit. Ai acces gratuit la zece articole lunar, dar dacă treci browserul în Incognito mode, mai vezi zece. Închizi fereastra şi-o deschizi din nou în Incognito, alte zece. Şi tot aşa, câtă vreme restricţiile sunt puse în baza cookie-urilor, nu pe IP. Chiar şi pe IP, resetezi routerul şi poţi citi în continuare, dacă chiar te zgârceşi la zece dolari lunar (sau cât o mai fi, deşi suma e derizorie.)

Practic, ce face Facebook este un soi de încercare de a prelua rolul întregului internet. Să ne gândim doar că toate informaţiile de pe Wikipedia deja sunt oferite în Facebook, iar ăsta e un exemplu minor. Ce face Facebook acum e cam ce făcea Google până acum câţiva ani când, culmea, a apărut Facebook şi a devenit centrul prezenţei online a foarte multor utilizatori.

Pe termen lung, dacă se încearcă migrarea unei cantitâţi foarte mari de conţinut, cred că Gruber are dreptate. Va fi o perioadă de tatonări, probabil că fiecare publisher va alege să publice doar anumite ştiri, îmi închipui că cele de interes general şi, în funcţie de ce link-uri va permite Facebook să fie integrate, probabil va prefera să facă trimiteri către site pentru a creşte, totuşi, traficul, şi pentru a-i convinge să plătească.

Experimentul însă e de urmărit.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

1 comentariu

  1. Experimentul mi se pare one-sided. Oricine contribuie cu conținut exclusiv la Facebook pierde, și Zuckerberg câștigă. Ecuația e prea simplă, și ok, înțeleg, e vorba de bani pe care îi faci între timp, dar în ecuația asta nici măcar nu poți avea privilegiul de a te numi MSNBC. Facebook va sufoca orice sursă de conținut va acapara.

    Și da, cred că ai zis corect, Facebook vrea să ia locul internetului. Și din chestia asta pierdem toți.