Fericitele elecţiuni

După alegerile locale, toată lumea e mulţumită. Nu vă luaţi după prăpăstioşi, nu credeţi în mâhnirile de operetă ale aparenţilor perdanţi. De altfel, nici nu am prea auzit învinşi lamentându-se. Silviu Prigoană nu a avut şansa să urce pe scaunul de primar general al Bucureştilor. Disperă? Nici vorbă. E surprins, pozitiv surpins, că a luat totuşi atâtea voturi, adică peste cinzeci de mii, în procente – vreo 16 la sută. “Rezultatul meu e incredibil, mă aşteptam la 11%!” Vedeţi, o diferenţă de numai 5 procente l-a catapultat pe bravul candidat în plină uluire.

A pierdut PDL-ul două sectoare în Bucureşti? E motiv de tristeţe, desigur, dar Emil Boc, şeful partidului, fostul premier, cel mai hulit premier postdecembrist, a recucerit Cluj-Napoca. E o victorie nu numai consolatoare, dar cu potenţial regenerator. De acolo, din Clujul lui Boc, poate fi, cred susţinătorii, reaprinsă speranţa, în toamnă, la parlamentare, (prematur, totuşi) sau în 2014, la prezidenţiale, sau la Sfântu Aşteaptă al PDL-ului, dacă nu trage învăţăminte din înfrângere şi nu găseşte soluţii pentru relansare. În plus, PDL-ul, aliat cu diverse grupuscule politice, în câteva judeţe, a obţinut rezultate fericite, care îl menţin în fruntea politicii locale.

Calcule

Dar partidul portocaliu înverzit subit înainte de alegeri a câştigat, totuşi, vreo 450 de primării, mai multe decât a luat PSD separat şi decât a cucerit PNL separat, dar cu mult mai puţine, de trei ori mai puţine, decât a obţinut USL-ul. 450 de primării PDL! E bine, fraţilor!, spune Vasile Blaga: “PDL a câştigat 27.3% din primăriile din ţară, suntem principala forţă a dreptei româneşti“. Preşedintele Traian Băsescu e mai lucid: “Să ne ferească Dumnezeu de mai rău!” referindu-se, probabil, la demersurile pe care, în primăvară, USL-ul – dacă toate îi vor merge ca pe roatele Mercedesului ecologic primit cadou de premier – le va iniţia pentru suspendarea preşedintelui.

Să ne amintim şi de votanţii lui Liviu Negoiţă, la sectorul 3. Sunt, fireşte, nefericiţi că Liviu trebuie să îşi părăsească biroul de primar, dar, miracol greu de ironie, pe învingător îl cheamă tot Negoiţă, Robert Negoiţă, cercetat penal de DNA, situaţie care nu a contat pentru alegătorii săi. Aşadar, pentru partizanii lui Liviu Negoiţă, primăria rămâne tot a lui Negoiţă, chiar dacă a unuia cu semn schimbat.

Poteraş? I-am văzut faciesul pe nişte bannere în sectorul 6. Părea să spună: “Ştiţi, nu mai vreau!” La drept vorbind, nici faţa lui Chiliman la sectorul 1 nu îmi comunica prea multă poftă de condus primăria încă un mandat. Părea umil, timorat, un distins cerşetor electoral, în costum şi cravată, bun de trimis la băi, la Olăneşti. Dar lasă, că a câştigat, şi cu siguranţă se va înviora dumnealui, domnul Chiliman.

Apropo de Băile Olăneşti

Austeritatea economică, materializată, în 2010, în tăieri de pensii şi reduceri de salarii bugetare, a lipsit mulţi pensionari de bucuria unui sejur în staţiunea din munţii Căpăţânii. Astfel că, la alegeri, bătrânii – nu lipsiţi întrutotul de vlagă – au dat o căpăţână simbolică în gura cavalerilor austerităţii, votând, unii dintre ei, candidaţii lui Dănuţ Diaconescu. Ar trebui ca sociologii să ia în serios această invizibilă legătură dintre absenţa de la Olăneşti a unei categorii de votanţi şi cele 22 de primării câştigate de reprezentanţii în teritoriu ai băiatului de la Caracal. Transformând “porecla în renume” şi peiorativul în compliment, Dănuţ ameninţă că, la toamnă, va OTV-iza ţara! Domnule Ponta, măreşte pensiile mai repede, să ajungă oamenii, peste vară, la Olăneşti!

Nicuşor Dan e, la rândul său, un perdant fericit. Alegătorii săi, antonimi culturali ai votanţilor lui Dan Diaconescu, au fost în număr suficient cât simpaticul oengist să ajungă în Consiliul General al Capitalei. ND e ca un sindicalist ajuns la putere. Întreb şi eu, care am o viziune puristă asupra rolurilor sociale: nu era firesc, totuşi, ca un oengist să rămână pe teritoriul său şi să lupte de acolo împotriva erorilor şi abuzurilor potentaţilor? Nu îşi compromite, aşa, niţel, vocaţia iniţială, cineva care sare dintr-un domeniu social în altul? Întrebarea e valabilă, de pildă, şi pentru jurnaliştii cărora le decoperi portretul pe afişe electorale. Rămâne de văzut cum va evolua Nicuşor Dan: îi va slăbi vâna protestatară, va avea forţa să îşi asume unicitatea în peisajul tenebros al instituţiei sau va lua şi el o culoare din toată pestriţeala de acolo şi va activa camuflat şi mut?

Cealaltă jumătate a cercului puterii

Câţiva învinşi negri de supărare sunt totuşi după localele din iunie. Pe doi îi numesc eu: Elena Udrea şi Gheorghe Flutur. Udrea, ca şefă a PDL Bucureşti, a pierdut cele două sectoare, al lui Negoiţă şi al lui Poteraş, iar Flutur a pierdut şefia Consiliul Judeţean Suceava, fieful lui absolut. Dar vin alegerile din toamnă şi, chiar dacă vor ajunge în Opoziţie, PDL-iştii nu se vor lipsi de cei doi greu încercaţi politicieni. Opoziţia e cealaltă jumătate a cercului puterii. Cu mai puţine privilegii, ce-i drept, dar cu destule alte drepturi care fac viaţa suportabilă.

1 comentariu

  1. Ar fi sanatos pentru democratia din Romania ca PDL sa dispara. Sunt cativa oameni buni acolo, cu vederi de dreapta, care ar putea destul de usor sa construiasca un partid de dreapta cu o fundatie solida. Important e sa-si doreasca sa faca politica adevarata.
    Semnalul e clar de ceva vreme. Nu se mai poate cu maimutareli. Sunt din ce in ce mai multi oameni care stiu, inteleg, isi doresc sa voteze si nu au ce.