Filme noi şi criticii care nu plătesc bilet

superman-zodDupă ce termină toată lumea de vorbit despre filme noi la cinema, şi mai ales după ce s-au dus cu invitaţia de la sponsor, îmi cumpăr şi eu bilet şi merg la film. Pentru că, totuşi, 20 de lei nu-i vreun capăt de ţară. Şi citind părerile noului val de critici de film, care-şi fac apariţia pe Facebook, încep să cred că oamenii apreciază un film abia după ce plătesc biletul. Dacă-i gratis, e gratis şi să ai o părere.

În ultimele zile, mă distrează părerile pe seama ultimului Superman. Unii spun că e excelent, alţii se plîng de “S de la speranţă?” Ce nu pricep eu este de ce-şi fac aşteptări de la un SF sau de la un film de acţiune. E ca şi cînd ai încerca să explici că e imposibil ca Superman să zboare, din cauză că scenaristul n-a luat în calcul legile fizicii, gravitaţia, şi că, de fapt, ce-i el?, vreun robot?, cum adică se încarcă de la soare?, are baterii?

Aceleaşi păreri negativiste le-am văzut şi la celelalte filme realizate după benzi desenate. Şi la Batman, şi la Captain America, şi la Thor, şi la Avengers etc. Că prea e tras de păr nu ştiu ce detaliu. Că prea au abuzat de efecte speciale. Că prea e imposibil să se întîmple nu ştiu ce. Ce-are sula cu prefectura? Te duci la film ca să ai ce critica sau te duci la film ca să te relaxezi? E ca atunci cînd numeri greşelile din Star Trek în materie de calcule ale teoriei relativităţii. Cui îi pasă?

Cînd merg la film, să văd o ecranizare a unei benzi desenate sau acţiune, îmi asum toate prostiile scenariştilor. Nu mă duc să văd o operă de artă, mă duc să îmi clătesc creierul. Nu stau să număr greşelile, mă duc să văd povestea. Singurul reproş pe care l-aş putea avea este abaterea de la linia originală a poveştii. Atît. Săptămîna trecută, am văzut Fast & Furious 6 – care, apropo, e cel mai bun din serie şi, spoiler: în următorul, Jason Statham va fi băiatul rău. Am mers la film ca să văd maşini, explozii şi bătăi, nu să văd un film de Oscar. Nu să despic firul în patru.

Toată lumea, mai ales atunci cînd nu plăteşte biletul, merge la film ca să aibă ce comenta după, cu speranţe uriaşe, de capodoperă, de la ecranizări de la care nici măcar producătorii n-au alte aşteptări în afară de încasări foarte mari. De aia se cheamă blockbuster. Ce e aşa de greu de priceput?

Serios, acum, te duci la film ca să te deconectezi de la stresul zilnic sau te duci la film ca să ai un motiv în plus să te stresezi, certîndu-te cu toată lumea că pelerina era prea roşie?

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

11 comentarii

  1. Depinde din postura cui privești filmul. Un pasionat de film urmărește niște lucruri în detaliu, în timp ce un pasionat de mașini urmărește altele. Nu știu dacă intru și eu în categoria negativiștilor la care faci tu referire, dar și eu sun dezamăgit de unele lucruri în unele filme. Privesc un film SF din postura unui pasionat, deci anumite scăpări de ordin fizic sau tehnologic scad într-o anumită măsură valoarea filmului. Asta nu înseamnă că e un film prost sau nu merită văzut, doar că, după părerea mea, e mai puțin valoros. Urmărești partea epică a unui film, dar pentru pasionați sarea și piperul e de fapt viziunea și, deși e SF, legătura cu realitatea – Stargate e un bun exemplu.

    Mie mi se pare că sunt unii care trebuie să-și dea cu părerea despre filme, blugi, șampoane, mașini, telefoane și laptopuri și ajung în derivă, fără să-și canalizeze concentrarea într-o singură direcție.

  2. Am ramas si eu surprins de Fast and Furious 6. Chiar mi-a placut si finalul a fost…unexpected :), ceea ce nu pot sa zic de ultimul Die Hard de exemplu care mi s-a parut slab si superficial. Insa astea sunt detalii, pentru ca dupa mai bine de 3 ani de inactivitate sociala, mersul la film e ca o binecuvantare acum si putin imi pasa ca nici acum nu au reusit sa-l omoare pe Willis :)

  3. Ai dreptate, vorbești despre “suspension of disbelief”:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Suspension_of_disbelief

  4. M-ai castigat la “Dacă-i gratis, e gratis şi să ai o părere” :)

  5. Da` e peste poate, cum sa nu iti dai cu parerea?!
    Afla lumea ca ai fost la film si tu nu zici cit de prost e?! ori ca nu ai observat avionul pe cerul Troiei ;)

  6. Vizionarea unui film ar trebui sa fie intotdeauna o experienta placuta. In realitate nu este asa intotdeauna.

    In sala de cinema prea adesea ai de-a face cu impertinenta unora:vorbeasc tare, chicotesc si rad prosteste, comenteaza aiurea sau vorbesc la telefon. Pe mine astfel de lucruri ma scot literalmente din minti, fara exagerare. Cand ies din sala la sfarsit imi vine sa omor pe cineva sau sa sparg in bucati o masina, ca sa ma refulez. N-am mai fost de vreo 20 de ani la cinema si nu regret. Am atatea filme la televizor, de toate genurile, ca nu mi-ar ajunge 24 ore/zi sa le vad. Nu discutam de torrente, asta ca sa nu polemizam (ar fi o discutie separata).

    Acum, despre filme la propriu. Aici intervine subiectivismul inerent al fiecaruia si preferintele personale. Tatal meu, de pilda, nu se uita la SF-uri pentru ca sunt “aiurea” si “niste prostii” (expresiile sale), in schimb apreciaza o drama buna sau un film bun de razboi (e veteran).

    Eu prefer un thriller sau un film de actiune sau un horror, fara a ma da in laturi de la o drama de calitate. Nu ma omor dupa comedii si nu ma uit la telenovele, fie ele indiene, braziliene, mexicane, coreene sau turcesti. De unde rezulta ca automat subiectivismul meu califica orice telenovela drept proasta.

    Am actori pe care nu-i pot suferi – de pilda pe Vin Diesel. Desi sunt mare amator de masini, nu am vazut pana acum decat FF1 si FF5.

    Apoi, URASC accentul britanic. Limba asta superba suna ca dracu cand e “vorbita” de englezi, scotieni si cine-o mai fi pe acolo. Evit filmele made in UK din cauza atrocitatilor auditive. Repet, filmele made in UK, nu si actorii britanici, sa ne intelegem.

    Apoi:in multe filme, scenariul e veriga slaba. Daca efectele speciale si cele vizuale (VFX) au evoluat fantastic, scenariul impreuna cu interpretarea actoriceasca sunt cele care pot ridica un film la nivel de Oscar sau pot sa-l nimiceasca sub critici. Un scenariu bun face povestea fascinanta, iar filmul isi va pastra valoarea peste ani (ex. Aliens). Un scenariu usurel, pentru mase, cu targetul pustimea de 15-17 ani ne blagosloveste cu John Carter sau Battleship: vizual impresionante, dar fara substanta, distractive dar fara sa se remarce in mod special.

    Inca ceva: exista de cativa ani o moda tampita a cineastilor americani, din pacate folosita la blockbustere: filmarea “shaky cam” impreuna cu editarea schizofrenica a secventelor, una la mai putin de o secunda. E un delir vizual din care nu se poate intelege mai nimic. Forumul Imdb e plin de plangeri in sensul asta si pe buna dreptare.

    Asa ca, nu-mi pasa daca Superman se incarca de la Soare sau zburataceste prin Cosmos fara masca de aer. Vreau un joc actoricesc decent, indiferent de genul filmului, un scenariu decent, vreau sa vad actiune pe ecran fara sa dau in epilepsie, vreau ca finalul filmului sa aiba sens.

    Iata, sunt multe de indeplinit pana la a zice ca vizionarea unui film e “imi deconentez creierul si ma relaxez”.

  7. m-ai castigat drept fan

  8. Eu am o mica regula personala: daca nu cred ca-i filmul de ceva, nu merg. Decat sa pierd aiurea 2 ore de viata cu ceea ce mi se pare de la inceput o porcarie, mai bine nu. deci, cand merg la un film, deja am trecut de faza ‘e porcarie’ si incep sa am pretentii de la film :D

    • @dojo: şi eu procedez la fel, dar mai e o chestie, anume că mulţi se duc că, uite, a zis lumea de el. Şi e trist mai ales cînd unii se duc moca doar ca să aibă ce comenta.

  9. Da, adevărul e că ai dreptate când vine vorba de filmele astea făcute după benzi desenate. N-ai cum să ai pretenția la ceva realist și dacă nu îți place genul, nu cred că ai ce căuta acolo, mai bine optezi pentru altceva din program