Filme recente: The Meg, Ant-Man 2, Predator, Venom...

Filme recente: The Meg, Ant-Man 2, Predator, Venom…

Pentru că locuiesc, literalmente, vizavi de unul dintre cele două cinematografe de la mine din sat, am făcut câte-un pustiu de bine, aproape săptămânal, și-am bifat blockbusterele alea care îngroașă bugetele de la Hollywood. Prin urmare, pe scurt, câteva idei despre fiecare dintre astea din titlu.

The Meg

Văzusem trailerul data trecută când ajunsesem la cinema, la Skyscrapper. Acțiune, chestii, spălat creierul, mișto, zic. Concluzia simplă e că Jason Statham ar trebui să se întoarcă la filme cu bătăi sau la roluri precum cel din Snatch.

The Meg este cea mai mare porcărie de film cu rechini pe care-am văzut-o vreodată. Nu că Jaws a fost vreo capodoperă, dar ăla măcar e film cult și are o logică cap-coadă. The Meg e o combinație de pseudoeroism, lălăială “romantică” și concepte SF, toate într-o ciorbă sărată cu apă oceanică. Puteam să mă lipsesc.

Ant-Man and The Wasp

Primul Ant-Man a fost chiar mișto în comparație cu ăsta. Venea cu ceva nou, se făceau multe miștouri, aducea încă o poveste din universul Marvel, un erou mai mititel și cam fraierică, un fel de om-normal-erou-de-cartier a la Jessica Jones și Daredevil, dar plasat în mijlocul acțiunii mari, cu cercetători nebuni și coleg cu băieții din liga mare, Captain America și restul.

Al doilea e o ciorbă reîncălzită, pe același tipar introdus în ultimii ani de Hollywood. Să fie cu acțiune, să fie cu eroi, să fie cu superputeri și neapărat să fie cu pupături duioase și cu niște dramă inutilă, ca-n filmele cu Sandra Bullock. Bine, nici nu-i de mirare că Sandra Bullock joacă în filmul ăsta. Glumesc, e Evangeline Lilly, al cărei rol este acela de dublură a Sandrei Bullock. Îmi închipui că n-au avut bani de Bullock și au luat-o pe Lilly.

Per total, filmul nu e prost, dar calitatea e aia de film de joi seară, pe TV, nu de cinema. Povestea e subțire, personajele sunt mai imbecile ca-n primul, acțiunea e în proporție de vreo 15%, iar banii pe care-i dai pe popcorn la cinema nu prea se justifică. Dar e de văzut dacă n-ai prea mari așteptări.

The Predator (2018)

The Predator (2018) e cel mai plictisitor Predator pe care l-am văzut vreodată. Originalul ar merita un Oscar comparativ cu ăsta. E genul ăla de film care începe promițător și care se pierde pe drum în povești despre indivizi inspizi care ajung eroi cam ca-n Dumb & Dumber.

Filmul se numește Predator, dar predatorii apar vreo zece minute cap-coadă. Păi, pentru asta am venit eu la film? Am venit să văd bătăi, împușcături, sânge. Nope. Ai niște pușcăriași semiretardați și cu fobii demne de prietenii lui Ant-Man. Complet dezamăgitor.

Venom

Despre Venom citisem niște recenzii care aproape că-mi promiteau că voi merge la un epic fail. Surprinzător, Venom nu e deloc rău. Sau, în orice caz, nu mai rău decât cele de mai sus.

Venom e, în esență, cam ceea ce-ar fi trebuit să fie Predator. Extraterestrul nasol care vrea să preia controlul planetei, ne ducem, îl batem măr, și plecăm înapoi acasă, la gagică. Și, în cea mai mare parte, reușește să producă fix asta.

E drept și că Tom Hardy face un rol foarte bun și nu cred c-ar fi găsit pe cineva mai bun pentru rolul ăsta. Dezamăgitoare e Michelle Williams, o actriță despre care înțeleg că e cunoscută, e nemaipomenită, dar pe care nu mi-o amintesc din nimic și care e complet insipidă în filmul ăsta. Venom s-ar fi putut realiza la fel de bine și fără ea.

Ce scârțâie la Venom e inconsistența din scenariu. E genul ăla de chestie enervantă la filmele cu supereroi, simți că mai trebuia niște context pe-acolo, că povestea e spusă doar pe jumătate, că se trece prea repede de la o o întâmplare care merita dezvoltată direct la dat cu pumnul. Dar, per total, cum ziceam, e mai bun decât m-aș fi așteptat. Subțire, dar mai mult decât decent.

Bonus: Skyscrapper (2018)

La Skyscrapper m-am dus fără nici o așteptare. În fond, ce așteptări să ai de la un film cu The Rock în afară de bătaie plus bătaie? În ciuda ratingului de 5,9 de pe IMDb, Skyscrapper a fost cea mai plăcută surpriză din ultimul an.

Skyscrapper nu se vrea și nici n-are pretenția de vreo capodoperă sau de vreun Oscar, dar e, în sfârșit, un film de acțiune care chiar are acțiune. Practic, sunt prea puține și prea scurte momentele în care nu se întâmplă ceva, în care The Rock nu sare pe macara, în care nu atârnă de proteza agățată de o frânghie gata să se rupă la o sută de metri deasupra pământului.

Ca orice film din categoria asta, povestea e subțire, jocul actoricesc e mai mult sau mai puțin decent, efectele speciale sunt peste tot, ba chiar e un film din categoria ălora cu actori de filme de acțiune pensionați, care obișnuiau să bate pe toată lumea, dar pen’ c-au îmbătrânit, acu’ trag cu pistolul, ca să compenseze.

Iar Skyscrapper chiar livrează la capitolul acțiune. Nu-i cu bătaie, nu-i cu împușcături, încalcă o groază de legi ale fizicii, dar după ce tragi linie și faci adunarea, îți dai seama că poate fi la fel de bine un tribut adus filmelor de acțiune de la sfârșitul anilor ’80, începutul anilor ’90.

Skyscrapper e un fel de Die Hard de dată mai recentă, dar fără pauze de siropoșenii. Nu mă-nțelegeți greșit, filmul chiar e prost, dar e un film de acțiune sănătos, cum se făceau pe vremuri, care merită urmărit fie și numai pentru asta. Sau, cum ar zice Irina Margareta Nistor, “pentru fanii genului“.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

3 comentarii

  1. Acum serios, niște filme mai slabe puteai găsi? 🙂
    Dar eu o sa te rog sa continui, pentru ca este nevoie de recenzii făcute de cineva cu cap și cultura.
    Alternativa cu “filme de weekend” este… Ca filmele astea.

  2. Nu exista film slab sunt doar filme care nu iti plac. Tot ce trebuie este sa vizionezi genul de film preferat .Nu condamnă un gen de film .Un gest prostesc.

  3. @Alex Sinov: bai, la astea m-am dus. Acu’, na, ce sa-i faci? 😀