Finalul Game of Thrones (spoilere)

Finalul Game of Thrones (spoilere)

Am văzut o grămadă de hate legată de ultimul sezon din Game of Thrones și mi se pare că e pe jumătate nejustificată. Adică, mda, sunt de acord că scriitura n-a fost tocmai cea mai grozavă și că episoadele au scârțâit din multe puncte de vedere, dar nici n-aș exagera.

Cred că există două motive pentru care oamenii sunt dezamăgiți: confirmation bias neonorat (dar cum?, Dany nu e eroina pe care o așteptam noi?) și ușoara telenovelizare. Ce nu pare că percutează fanii e că telenovelizarea aia a început încă din sezonul anterior.

Circula un articol, zilele trecute, din Scientific American, cred, despre cum problema sezonului 8 e că scenarișii și regizorii l-au transformat dintr-un serial sociologic într-unul psihologic. Eu cred că au nimerit-o doar pe jumătate. Ce-au făcut în ultimele sezoane a fost să-l transforme dintr-un serial politic într-unul fantasy.

Game of Thrones este, în esență, despre politică, nu despre povești de capă și spadă sau Romeo și Julieta cu dragoni și white walkeri. Or, în ultimele două-trei sezoane, scenariștii au lăsat-o mai moale cu politica și s-au concentrat pe alte chestii.

De aici și toate nemulțumirile alea despre cum Tyrion a părut cam idiot în ultimul sezon sau despre cum Varys a fost cam de umplutură. S-au concentrat mai mult pe bătălii și pe dragoni și mai puțin pe partea aia care șoca telespectatorii. În fond, cred că cel mai mare șoc a fost decapitarea lui Ned Stark, în primul sezon, abia apoi nunta roșie.

Dar, trăgând linie, eu nu sunt dezamăgit de sfârșit. E drept că ultimul episod a fost cam lălăit, lungit inutil, ușor prea siropos pentru gustul meu, dar spun asta referindu-mă mai degrabă la timpii morți decât la deznodământul efectiv.

În fond, GRRM a creat o sagă bine închegată, judecând cel puțin după serial – că n-am citit cărțile și nici nu-s curios să le citesc. Practic, ni se arată, la final, că eroii principali sunt cei din Casa Stark și că nu e o întâmplare că Ned Stark a fost protagonistul primului sezon.

Am văzut o groază de critici complet nejustificate:

  • Night King a murit prea ușor, ce e aia o împunsătură de pumnal și gata? – asta e una dintre ele. Cred că lumea a văzut un pic prea multe filme cu supereroi și s-a obișnuit cu ideea că ăla rău moare greu și s-a obișnuit prea mult cu telenovela și a uitat că șocurile sunt parte din ADN-ul seriei
  • strategia din bătălia Nordului a fost stupidă și… – să nu uităm că armatele au fost comandate de o tănțucă care se plimba cu dragonul, nu de un strateg militar și, chiar și-așa, te lupți cu o armată de zombies, orice strategie ai fi avut, tot acolo ducea
  • de unde a mai avut dothraki? – păi, să presupunem că nu i-a trimis chiar pe toți la moarte…
  • dar a omorât sute de mii de oameni… – tactic vorbind, a dat nucleara. Ca americanii la Hiroshima și Nagasaki sau ca hoardele lui Gingis Han când ardeau localități întregi ca să se ducă buhul. Ș-apoi, acțiunea e plasată într-un soi de Ev Mediu, nu e ca și când nobililor din Evul Mediu sau regilor din perioada aia le păsa foarte tare de civilii din zonele pe care le atacau
  • șamd.

Și mai sunt multe altele, de la omorât un oraș întreg la visul de mărire, ca și când toată lumea ar fi uitat că Targaryenii n-au fost tocmai cei mai sănătoși dintre sănătoși, ci concurau la capitolul boli mentale cu Lannisterii.

Finalul GoT, din punct de vedere al destinului fiecăruia, e coerent, nu văd de ce lumea ar fi dezamăgită strict legat de storyline. Cred că GoT e foarte meta de la un capăt la altul. E extrem de bine scris ca poveste în care personajele iau decizii care duc la finaluri neprevăzute sau, mă rog, neașteptate, dar în același timp, e și o încrengătură de povești bine bătute-n cuie, un soi de panseu despre destin și, în același timp, un soi de critică a ideii de soartă.

Cred că, dacă cineva ar lua serialul de la capăt, ar vedea o groază de trimiteri la finalul epopeii, o gașcă de indicii. Fie și faptul că Bran ajunge “corbul cu trei ochi“. Supărarea asta pe HBO mi se pare ridicolă sau, mă rog, cel puțin amuzantă, pentru că, acum vreo patru-cinci ani, toată lumea era supărată pe GRRM. Cumva, ura față de scriitor s-a întors împotriva scenariștilor.

Personal, nu cred că a fost un sezon prost. Cred că a fost doar unul mai slab decât primele patru și ceva mai slab decât cele trei dinaintea lui pentru că, per total, ultimele patru sezoane (ăsta inclus) au fost un fel de încercare de adaptare a poveștii la ce vor oamenii și mai puțin la povestea inițială, un soi de împăcare a caprei și a verzei: să fie ca-n seria lui GRRM, da’ să fie și suficient de siropos pentru preferințele fanilor.

Poveștii însă n-am ce-i reproșa. Aș putea să reproșez însă oamenilor că acordă mai multă importanță unui serial decât realității. Iar finalul în sine e oarecum ironic, cel puțin în momentul în care Sam propune o democrație care e refuzată. Pentru că realitatea e oarecum similară cu serialul: iată, proștilor din lumea reală, ce ați ales! Vedeți că nu meritați dreptul la vot?

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

2 comentarii

  1. #TeamNightKing

    Băiatu’ cu inimă de gheață trebuia să-i pălească pe toți. No exception.

  2. “În fond, GRRM a creat o sagă bine închegată, judecând cel puțin după serial – că n-am citit cărțile și nici nu-s curios să le citesc.”
    Nu chiar, cartile sunt extrem de lungi si lalaite! Cred ca ultimul episod e singurul care reprezinta corect “viteza” din carti.
    Poate ma inseala memoria, dar primul sezon trece de prima carte. Si sunt doar 10 episoade, deci cam 10h. Prima carte are 800+ de pagini. Deci mai putin timp de citit decat de vazut sezonul ;)
    Si chiar si primul volum are timpi morti la greu!
    Sunt ceva ani de cand le-am citit, pe ultima am inceput sa o citesc in ziua in care a publicat-o Amazon, dar imi amintesc clar ca singurele pagini pe care le mancam erau cele in care Arya se antrena. In rest…plictiseala destul de mare pret de cateva sute bune de pagini!