Marea problemă a fotbalului românesc e atitudinea

Am prins, aseară, a doua repriză a meciului Dinamo – Athletic Bilbao, 45 minute foarte bune pentru români, au jucat cum trebuie. A fost, probabil, una dintre cele mai bune reprize pe care le-am văzut la o echipă românească în ultimii zece ani, în cupele europene.

Şi mă uitam că jocul bun făcut de Dinamo, dincolo de pregătire, s-a bazat pe atitudinea echipei. E prima oară, în ultimii zece ani, când văd o echipă de-ale noastre care să nu se sperie de adversar şi care să nu joace în apărare.

Steaua/FCSB/whatever face, aproape constant, un contrajoc. Până şi când atacă, dau pase înapoi, până la portar, de parcă le-ar fi frică să dea gol. Şi asta se întâmplă constant şi de ani de zile. Aseară, la Dinamo, am văzut altceva.

Nu ştiu cât o să ţină minunea, dar dacă îşi păstrează atitudinea asta, cred că se vor mişca bine în continuare. Pentru că, nu ştiu de ce, mi se pare că marea problemă a echipelor româneşti e un sentiment de inferioritate, n-au curaj să se ia la trântă cu adversari, se sperie de brand, habar n-am.

Altfel, zic şi eu aseară:

– Face treabă bună Buziţă la Dinamo…
– Haha, da, sâmbătă a pierdut cu FC Botoşani, mi se răspunde.

Eh… se mai întâmplă. Sper, totuşi, să-i ţină cât mai mult atitudinea asta.

(Foto: Gazeta Sporturilor)

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.