FOTO: Finala pierdută. Andreea Mitu şi Patricia Ţig

FOTO: Finala pierdută. Andreea Mitu şi Patricia Ţig

Duminică, pe o caniculă abia suportabilă, de la ora 15, s-a jucat finala de dublu a turneului de tenis BRD Bucharest Open. În decurs de două ore, m-am hidratat cu trei beri şi pot să jur că n-a fost coadă la standuri, că am plătit cu bani gheaţă şi… OK, să nu deviem de la subiect.

tenis-1

Meciul a durat, cred, doar un pic peste o oră. 6-2, 6-2 pentru adversarele româncelor, un zâmbet până la urechi pe faţa Patriciei Ţig, ajunsă pentru prima dată într-o finală a unui turneu, şi lacrimi pe faţa Andreei Mitu.

N-am selectat prea multe fotografii, însă am o vagă urmă de regret că n-am putut să ajung la mai multe meciuri. Am fost acolo graţie Xerox România, către care merg şi toate mulţumirile pentru că mi-a înlesnit o acreditare cu care aş fi putut avea acces de-a lungul întregului turneu. Pur şi simplu, n-am avut când să ajung, am avut o săptămână plină.

tenis-1-4

Altfel, cum bine comenta un jurnalist sportiv de la Digi, la centrul de presă, pentru cei mai mulţi, a fost o surpriză că româncele au ajuns în finală, cu atât mai mult cu cât au beneficiat de wild-card-uri. Însă la cât mă pricep eu la tenis, mai bine tac. Sau mai bine comentez condiţiile de la Arenele BNR.

tenis-1-2

Sincer, Arenele BNR nu au nici în clin, nici în mânecă cu vreun turneu internaţional de tenis. Sunt două terenuri cu gradene şi o arenă veche de când lumea. E un spaţiu rămas în secolul trecut, undeva prin anii ’70. Este o definiţie clară a condiţiilor în care se face sport în România.

tenis-2

Cu toate astea, Arenele BNR reprezintă cazul fericit. E de-a dreptul trist să vezi că ai sportivi pentru care federaţiile nu fac absolut nimic. O înţelegi şi pe Simona Halep atunci când spune că nu are nici o obligaţie faţă de România. Nu te-ajută nimeni cu nimic.

Şi totuşi, fetele astea, care urcă în clasamentele WTA de la un turneu la altul, ar merita măcar o arenă decentă atunci când joacă la singurul turneu de tenis din România.

tenis-1-3

N-am putut să nu mă întreb, după ce-am văzut complexul sportiv – care, totuşi, pare să fi beneficiat de nişte investiţii, pentru că unele clădiri arată foarte bine -, dacă e atât de greu să găseşti încă două spaţii în curtea aia imensă, două spaţii unde să construieşti încă două arene. Dacă ai un jucător mai înalt, dă cu capul de pragul de sus atunci când intră pe terenul principal.

tenis-2-2

Mă întreb sincer la ce mai folosesc federaţiile dacă, deşi încasează sponsorizări şi bani de la buget, la ce sunt plătiţi toţi acei angajaţi, nu fac nimic concret pentru promovarea sportului? Şi nu e vorba doar de federaţia de tenis, ci de orice alta.

tenis-3

Citeam, deunăzi, despre Dănuţ Simion, campion european la săritura în lungime, care a ajuns angajat SRI, îl vedeţi pe Otopeni, e la Antitero. În cantonament, era lăsat singur să se descurce, fără nici un soi de îndrumare, fără să i se explice tehnici, fără nimic. A învăţat  să sară uitându-se la înregistrările de la competiţiile de profil.

Cam asta e situaţia sportului românesc explicată cât se poate de succint. O mare bătaie de joc. Cine vrea să facă sport de performanţă trebuie să vină cu bani de-acasă. Iar exemplul cel mai simplu e chiar tenisul. În afară de BRD Bucharest Open, care e făcut mai mult de sponsori decât de federaţie, şi mai mult din orgoliul unor pasionaţi de tenis decât din vreo tragere de inimă, ce altceva mai produce FRT?

Eu am rămas cu un gust amar. Şi nu din cauza rezultatului.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.