FOTO/VIDEO: Cu Olympus OM-D la concertul RHCP din Bucureşti

Cînd te duci la un concert, cea mai mare problemă e că, dacă n-ai acreditare, nu poţi face fotografii. Nu cu un DSLR, cel puţin. Cum compactele şi telefoanele mobile nu sînt tocmai cele mai recomandate camere, singura soluţie rămîne un mirrorless. Eu am avut, aseară, un Olympus OM-D E-M5, varianta de kit, cu obiectiv 12-50mm f/3.5-6.3. Singura problemă e că obiectivul nu-i tocmai scurt şi cam bate la ochi. Aşa că singura soluţie de a intra a fost să-l pasez în geanta doamnei, iar eu să agăţ doar body-ul de gît, întors cu ecranul către paznici. Normal că au fost comentarii de genul “las’ că ştim, ea intră cu obiectivul şi el intră cu aparatul,” în timp ce se uita la mine şi nu pricepea de ce camera agăţată de gîtul meu e atît de îngustă.

Altfel, toate bune şi frumoase şi muţumirile de rigoare către Ursus, care ne-a invitat la concert. Am stat în tribuna II Est, în inelul al doilea, deşi, probabil, am fi putut alege să stăm în picioare oriunde în tribuna respectivă şi cît mai aproape de scenă. De unde trag concluzia că un concert parcă n-are farmec dacă stai pe scaun, mai ales cînd ai cîteva zeci de mii de oameni în jur care se ridică în picioare abia pe ultimele trei-patru piese. Am pierdut “By the way,” căci eram plecat după bere, dar am apucat să văd tot restul.

Şi ar fi fost un concert aproape perfect dacă n-ar fi existat alte două bube mari şi late: la tribună, sunetul se auzea ca din butoi şi cred că aş putea pune asta şi pe seama unei acustici proaste a stadionului, dar parcă a lipsit, totuşi, ceva mai mult; a fost un concert standard, fără bis, fără nimic, din categoria “am venit, am cîntat, v-am luat banii.” În rest, n-am ce obiecta, cu atît mai mult cu cît am reuşit să testez şi un mirrorless în condiţii de luminozitate dubioasă.

Cum s-a comportat Olympus OM-D la concertul RHCP

Răspunsul ar fi că, pentru un mirrorless cu obiectiv de kit, aparatul este surprinzător. Clipul de sus, adică “The Adventures of Raindance Maggie” cîntată în concert, ar fi aproape perfect dacă autofocusul nu s-ar fi dat peste cap atunci cînd reflectoarele băteau înspre tribună sau luminau ceva mai mult. Nu e deranjant, dar asta e singura hibă pe care i-o pot găsi. Ar mai fi sunetul un pic metalic, dar pun asta pe seama puterii boxelor, care generează un volum prea mare pentru sensibilitatea microfonului. În fond, eu am plecat cu urechile ţiuind, era imposibil ca un microfon de pe o cameră foto să înregistreze impecabil.

Legat de foto, am şters o groază de poze nu din cauză că n-ar fi fost focalizate bine sau că ar fi fost mişcate. Am tras cam 120 de cadre. Le-am şters din cauză că le-am încadrat prost. Am tras mult neştiind cum se comportă aparatul, în condiţiile în care vizorul electronic ajută, dar, pînă la urmă, e un ecran electronic mic ce nu va putea niciodată să ţină loc de oglindă. Şi asta e valabilă pentru toate mirrorless-urile. Dar am fost surprins, căci nu ştiu să fi avut mai mult de 15 cadre nefocalizate bine sau vag mişcate. Stabilizatorul îşi face treaba incredibil de bine. Dar, mai bine pun nişte fotografii, nu?

PS: Fotografiile sînt aşa cum le-am scos din aparat. Singurele alteraţii sînt resize-ul şi aplicarea unui “sharpen” ca să nu se blureze exagerat la “save for web.”

7 comentarii

  1. inregistrare buna, dar……by the way, ai pierdut cam cea mai buna piesa din concert (dpdv reactie public)

  2. un aparat exceptional, te invidiez pentru ca ai avut ocazia sa il testezi.

  3. ce de lume tata!

    acustica a mai fost blamata si prin alte parti deci probabil ca nu a fost cea mai buna.

    eu zic ca aparatul s-a descurcat excelent.

  4. cit poti sa tragi video cu el? Thx!

    • @adib: pînă se umple cardul sau pînă crapă bateria, una din două :)
      În afară de clipul ăsta, am mai tras în jur de 170 de cadre. Încearcă tu să faci o socoteală.