FOTO: Cu aparatul foto pe film, prin Delta Dunării

FOTO: Cu aparatul foto pe film, prin Delta Dunării

Săptămâna trecută, am fost în Delta Dunării timp de vreo cinci zile. Prima oară când ajung pe-acolo, că am văzut mai multă Europă decât Românie. Eu încă n-am ajuns la Cluj şi la Timişoara, dar bine c-am văzut Spania şi Portugalia de câte vreo trei ori.

Am fost în tabăra foto organizată de Cristi Şuţu, am bifat vreo trei ieşiri pe canalele din Deltă, iar în ultima zi, am ajuns la Caraorman, unde-am tras un Ilford PanF 50 aproape în totalitate doar în jurul ruinelor fostei fabrici de nisip. Imaginile pot fi văzute în articolul din VICE.

Pensiunea Doi Căpitani

Până la imagini, mai spun doar că am stat la Pensiunea Doi Căpitani din Crişan, pe care o recomand oricui şi oricând. A fost cumva amuzant, când am ajuns la Caraorman, că unul dintre oamenii de-acolo era invidios (în sensul bun) că e singura pensiune din Deltă care are piscină.

Camerele sunt mişto (pe principiul duplex, încape o familie de patru), din categoria hotel (băile sunt faine), fiecare cu propria centrală termică, să nu te plângi că apa caldă e rece dacă toată gaşca se apucă să facă duş la aceeaşi oră, iar bucătăria e ca la carte.

Spun asta despre bucătărie pentru că am rămas cu un fix, cam de pe vremea când mă mai uitam la TV, iar pe la a doua ediţie de Masterchef, una dintre probele pentru concurenţi a fost să facă ochiuri, probă la care majoritatea au beştelit-o. Eh, dacă ăsta e un standard, doamnele de la bucătărie îl depăşesc.

Eu nu mănânc peşte, în general, dar săptămâna trecută, cred că am mâncat cam cât n-am reuşit să mănânc toată viaţa. Culmea e că mi-a plăcut, ceea ce-mi demonstrează că nu toată lumea ştie să-l gătească cum trebuie.

În plus, au un mujdei de plângi, eu l-am întins, pur şi simplu, pe pâine, ca pe icre (şi dintr-astea au câteva soiuri). De storceac (storceag?; nu ştiu cum se zice, cu toţii am avut dilema asta) nu mai povestesc nimic, că mi se face poftă şi n-am unde să caut în Bucureşti.

Altfel, îi găsiţi şi pe Facebook. Preţurile sunt per persoană, nu pe cameră, pentru că e pensiune completă, enfin, vă descurcaţi voi. Revenind la poze…

Delta Dunării, pe film

Am făcut o selecţie rapidă de pe un Kodak Ektar 100 şi două Kodak Ultra Max 400. Ultra Max nu mai trăsesem până acum, pe când cu un Ektar mă mai jucasem în trecut. Ektar e excelent pentru landscape, dar nici cu Ultra Max nu mi-e ruşine, altminteri un film profesional pentru sport, dar cu o temperatură de culoare foarte mişto şi fără granulaţie.

Am avut un obiectiv de 28mm f/2.8, cu un inel de focus destul de sensibil, aşa că am vreo două cadre uşor neclare, dar le-am lăsat oricum. E drept şi că, pe digital, cred c-am dus ISO-ul în 1600 lejer, iar cum la film n-ai ce ISO să schimbi (mă rog, dacă n-ai nimic mai bun de făcut), mai ales la răsărit sau la apus…

Ektar 100

Ektar-ul l-am tras într-o dimineaţă, la răsărit, şi într-o după-amiază, pe la Mila 23. Imaginile de mai jos sunt de pe-acolo, de prin zonă.

Ultra Max 400

Pe Ultra Max, am tras la venirea în Deltă şi la plecare. Mai exact, după ce am terminat PanF-ul, la Caraorman, am trecut pe color.

Filmul se comportă excelent pe vreme însorită, dar e destul de rece în cazul în care cerul e acoperit, spre deosebire de Ektar, care compensează prin tint-ul de magenta.

Dar, per total, eu sunt mai mult decât mulţumit de ce-am scos din cele două role.

Şi apropo de ce ziceam, legat de cer acoperit şi de focus nu tocmai nimerit, iacătă-le şi pe celelalte.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.