FOTO: Starea mirrorless-urilor, cinci-șase ani mai târziu

FOTO: Starea mirrorless-urilor, cinci-șase ani mai târziu

De vreo doi-trei ani, de când am ajuns să trag mai mult pe film și cu telefonul mobil, n-am mai urmărit cu atenție zona de aparate foto. Asta pentru că DSLR-ul meu, un Canon 6D din 2014, și-a făcut treaba destul de bine pentru ce am avut nevoie.

Zilele trecute însă a fost un mare festival. Nikon a lansat două mirrorless-uri noi, Z6 și Z7, cu niște prețuri astronomice (2.000 euro, respectiv 3.300 euro), ca și când competiția nu mai e pe tehnologie, ci pe cine scoate cel mai scump aparat – serios, uitați-vă la prețurile ultimelor A7 de la Sony…

Vali remarcă reacțiile: întâi ne entuziasmăm, după care facem review-uri nasoale. Eu vreau să scriu două vorbe despre cum simt eu bucata asta de nișă, la vreo cinci-șase ani de când a început să fie promovată masiv. Și am o vagă idee pentru că, la vremea aia, eram copy la McCann PR și mă ocupam de contentul, inclusiv din social media, al celor de la Canon și de la F64.

Timp de o gașcă de ani, mirrorless-urile au fost fix niște compacte. Diferența față de celelalte era că aveau o montură și niște obiective. Iar când au apărut primele, aproape toți producătorii au făcut fix aceeași greșeală capitală: dacă tot lansăm o gamă nouă, hai să schimbăm și montura, că asta actuală ne pute.

Aceeași greșeală o face Nikon în 2018, când lansează o nouă montură pentru cele două aparate noi. La fel cum a făcut și Canon cu gama de M-uri. Înțeleg logica: body mai mic, montură care să se pupe mai bine cu niște obiective noi și, teoretic, compacte.

Singurii care au păstrat vechile monturi sunt Olympus (care, dacă nu mă înșel, o folosesc pe aceeași – cu îmbunătățiri pentru chestii digitale, evident – încă de pe vremea filmului) și Sony, care cred că nici n-au produs vreodată DSLR-uri la modul serios (s-au apucat de foto în 2006, odată cu primul Alpha), iar montura e doar una îmbunătățită după cea introdusă în 1985 de Minolta.

Ce-a făcut Sony diferit în ultimii șase-șapte ani? S-a uitat la tendințe și a investit masiv în video, lăsându-i pe toți în urmă. Și asta pentru că strategia de business a celor de la Sony a fost aceea de a face bani pe toate segmentele de piață pe care activează.

Ce-au făcut ceilalți? Au tratat domeniul cu spatele. Las’ că oricum noi suntem lideri, oricum lumea are colecție de obiective și va face upgrade la ce le oferim noi peste cinci ani etc. Și asta pentru că producătorii de tipul Canon, Nikon sau Olympus nu fac grosul profitului din fotografie, ci din optică și echipamente industriale: Canon din imprimante, echipament video pentru Hollywood și aparatură medicală (radiografii etc.), Nikon din microscoape și metrologie, Olympus din aparatură medicală etc. Așa că au neglijat domeniul.

Ăsta e motivul pentru care, în 2018, Nikon sunt singurii producători tradiționali de aparatură foto care lansează, în sfârșit, un mirrorless full-frame, de la Canon se aud doar zvonuri, iar Olympus încă se joacă cu senzori de 3/4.

Și pentru că ignoranța trebuie afișată, și noul mirrorless e sub standardele competiției. Filmare 4K la mișto, slow-motion la mișto, bașca montură nouă, să enervezi clienții.

Rewind vreo cinci-șase ani: prin 2012-2013, mare promisiune a mirrorless-urilor era “dimensiune redusă și greutate insesizabilă”. Nu mai trebuia să-ți rupi spatele cu un DSLR de un kil și ceva și cu o tonă de sticlă după tine. Fast-forward în prezent: mirrorless-urile de azi (cele pentru uz profesional, în competiție cu DSLR-urile) cântăresc la fel cât DSLR-ul meu de-acasă.

Un Sony A7 mk3 cântărește 650 grame cu card și baterie. 6D-ul meu cântărește cu vreo 30 grame mai mult. Unde e marea inovație din promisiunea inițială? Nicăieri. De obiective nici nu mai vorbesc: indiferent de brand, câtă vreme sunt din sticlă, tot atâta cari în spate – obiectivele de Sony sunt comparabile cu cele de DSLR. Da, body-ul e mai compact, dar…

Cum ziceam, a trecut ceva vreme de când am renunțat să mai fiu interesat de specificațiile tehnice, dar aș putea paria că sticla produsă pentru Sony începe să depășească în calitate sticla produsă de ceilalți. Pe partea de sharpness, cel puțin, obiectivele Sony le bat lejer pe cele de la Canon și Nikon.

Ca să nu mă mai lungesc aiurea: nu văd absolut nici un motiv pentru ca un posesor de echipament Canon sau Nikon să nu treacă pe Sony, cel puțin uitându-te la ritmul susținut în care Sony inovează în domeniu. Da, ne-am obișnuit cu Canon și Nikon, avem o colecție întreagă de sticlă pe raftul din sufragerie, ne-am obișnuit cu softul, dar pe zona de mirrorless, nu văd de ce i-ai mai băga în seamă.

Desigur, eu aș rămâne la Canon pe partea de fotografie profesională pentru că nu mă deranjează să țin în mână un DSLR, sunt obișnuit cu el. Dar pentru video, aș începe să migrez spre Sony. Pentru un posesor de Nikon care vrea să treacă pe mirrorless, nu există nici un motiv bun pentru a-ți schimba toată gama de obiective din cauză că un individ s-a gândit că e o idee bună să schimbe montura. E fix același lucru cu a migra la alții.

Și sunt aproape sigur că, atunci când Canon vor lansa propriul mirrorless full-frame, vor miza tot pe prostia aia de M-mount în loc să o păstreze și s-o îmbunătățească pe cea existentă și să investească într-un upgrade inteligent al obiectivelor. Dacă o montură din 1985 a fost suficientă pentru Sony pentru a face performanță, tu de ce ai fi mai cu moț?

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

6 comentarii

  1. Salut. Nu stiu de ce nu ai precizat sau poate nu ești informat de faptul ca la acest mirrorless, Nikon are un adaptor special. 🙂

  2. Nu e vorba numai de montură, obiectivele pentru mirrorless sunt diferite din cauza motorului de focalizare – la DSLR servomotorul focalizează înainte de declanșare, iar la mirrorless e un motor optimizat pentru o focalizare continuă care se bazează pe profunzimea câmpului (dacă am înțeles eu bine). De asta obiectivele pentru DSLR nu merg prea bine pe mirrorless.
    Cât despre schimbarea echipamentului, profesioniștii fac cel mai ușor saltul pentru că ei oricum vând și cumpără tot timpul. Problema lor e doar că trebuie să merite schimbarea, dar dacă merită nu se șifonează nimeni de vizor digital sau alte mărunțișuri care-i fac să pufăie pe amatori sau pe semi profesioniști.

  3. @dam167
    Mirorless-urile folosesc autofocus bazat pe contrast.
    Focus bazat pe profunzimea de camp nu stiu ce inseamna. Profunzimea de camp reprezinta zona cea mai clara din imagine. Cand focusezi pe un subiect profunzimea de camd e in acel punct plus o zona din fata si spatele punctului.
    La DSLR-uri sistemul de autofocus se numeste phase detection si este similar cu modul in care focusezi la o camera rangefinder.

  4. @alin: aia era, bazat pe contrast. Cumva am asociat focusul ăla continuu cu ceva care caută în profunzimea de câmp. Ce zici tu e corect.

  5. @Alin “Mirorless-urile folosesc autofocus bazat pe contrast.” not anymore. De cativa ani au sisteme hibride, toti, pe detectie de faza, cu senzori in plan focal (pana la 693-699 de puncte de detectie de faza si 96% din suprafata imaginii la Sony-urile noi) si contrast.
    @Alex: Diferenta de montura vine din distanta diferita intre ultima lentila a obiectivului si senzor. In cazul mirrorless, poti sa o faci mai mica, pentru ca nu mai trebuie sa ai spatiu pentru oglinda mobila. Sony are si el 2 monturi, una e montura A, pe camerele SLT (Single lens translucid- cu oglinda semitransparenta) si DSLR, si pe care poti lucra cu obiective din 86 cu autofocus, si una pentru mirorrless, montura E, care tine cont de aceasta distanta mai mica de la obiectiv la senzor. Daca ai lasa-o la fel, nu ar focaliza corect. Diferenta fata de 6D-ul tau e de 100 si ceva de grame. Daca mai scot cate ceva si la obiectiv, incepe sa se simta destul de tare: https://cameradecision.com/compare/Sony-Alpha-A7-III-vs-Canon-EOS-6D

  6. Nikon se lauda ca au facut senzorul mai mare, implicit flansa obiectivului e mai mare, deci ai nevoie de alte obiective.
    In 2012-2013 nu era asa de avansat domeniul computational photography, asa ca producatorii scoteau in fata avantajele direct vizibile – greutatea redusa fiind cel mai “evident”. Si da, chiar este mai redusa. Asta daca nu folosesti un GM ( in cazul Sony). Dar si asa, din experienta proprie, pot sa va zic ca pot fotografia tinand aparatul intr-o mana.
    Avantajele adevarate ale mirrorless-urilor ( Sony, ca restul sunt doar cu numele), pe langa capacitatea video, mi se par eye autofocus, focus peaking, zebra (exposure warning) si capacitatea de a vedea in timp real cum se modifica fotografia pe masura ce schimbi setari (diafragma, iso, timp expunere). Aici DSLR-urile par niste aparate din era filmului.