Fuga de responsabilitate în Educaţia românească: laboratoarele de informaticâ

Prin 2001, 2002, cînd încă eram în liceu, vine ceva companie de top şi face o donaţie substanţială pentru un liceu din provincie: dotează întregul laborator de informatică. Nu chiar calculatoare de ultimă generaţie, ci mai degrabă de penultimă. Dar binevenite într-un liceu cu olimpici internaţionali (de exemplu, Cristi Strat, fondatorul Summify, startup vîndut recent către Twitter, că el e mai vizibil, dar mai sînt mulţi alţii,) dar cu resurse nu limitate, ci inexistente. Pentru că, la momentul respectiv, calculatoarele erau pe la 486 şi, cu un strop de baftă, vreun K6-II pe care-l folosea instructorul (căci numai profesori nu se numeau cei ce ne ţineau cursuri de MS-Dos şi de FoxPro.)

Fast-forward zece ani mai tîrziu, în Politehnică se deschide Intel Open Source Lab, un laborator de informatică dotat/donat de către Intel România. Surle, trîmbiţe, bucuria studenţilor de la Automatică. În sfîrşit, teoretic, au pe ce să lucreze. Practic, cel mai probabil, toţi lucrează de pe propriile laptopuri, dar asta e altă discuţie. Cert e că s-a deschis, avem, ne lăudăm, o să folosim. Nu e prima astfel de donaţie. A mai creat şi Nokia un laborator similar acum vreo cîţiva ani. Şi Orange. Şi IXIA. Şi nu-ştiu-care-alte-companii. Şi apare un comentariu la articolul din ultimul link:

Ce-a făcut Nokia în Electronică? Eu sînt anul IV şi încă nu ştiu. Stă mereu încuiat laboratorul ăla şi încă n-am avut ceva acolo. Ce-i drept, nici nu am vrut să aleg vreun curs facultativ de QT sau alte mortăciuni. Un program de vizitare ar fi bun.

Cam asta se întîmplă. Donaţia făcută în liceul meu, la vremea respectivă, de către – dacă nu mâ înşel – Compaq, a zăcut sub cheie timp de vreun an, dacă nu chiar doi. “Să nu se strice.” Sau, mai bine zis, “să nu strice elevii, că-s scumpe şi pe proces-verbal.

Sînt convins că acelaşi lucru se întîmplă şi în universităţi. Valoarea unei astfel de donaţii, de regulă, se ridică la cîteva zeci de mii de euro. Probabil, în jur de vreo 20.000 – 25.000. Pentru companie, indiferent ce se întîmplă cu echipamentele, înseamnă poziţionare foarte bună ca potenţial angajator direct acolo unde are posibilitatea să-i recruteze pe cei pasionaţi sau foarte buni. Mai mult, înseamnă o mişcare de PR foarte bună, în condiţiile în care presa va scrie, din nou, despre ce nasol e sistemul românesc educaţional şi cum salvarea vine de la companii ce fac donaţii, precum respectiva. Ce se întîmplă cu echipamentele nu mai e treaba lor.

Problema apare cînd factorii de decizie (că nu le poţi spune manageri sau directori) sînt speriaţi de bombe şi cred că, dacă sar două taste de pe-o tastatură, or să plătească de la ei din buzunar, în calitate de responsabili, de două ori valoarea donaţiei. Şi atunci, încuie laboratoarele. Partea şi mai proastă e că, dacă la începutul anilor 2000, tehnologia nu avansa atît de rapid şi te puteai folosi de aceeaşi configuraţie destul timp, acum, o generaţie veche de doi ani este deja depăşită. Peste încă vreun an, laboratoarele dotate acum trei vor fi descuiate, de vor rîde şi curcile de fuga de responsabilitate a directorilor.

Cam asta se întîmplă în România, ţară plină de olimpici la informatică, faţă de care nici un director de şcoală şi nici un minister românesc – ori, mai grav, extrem de mulţi profesori – n-are vreun merit.

8 comentarii

  1. ‘o generaţie veche de doi ani este deja depăşită’.
    Daca nu se joaca ultimul GTA pe PC-urile din licee / facultati, un PC vechi de 2 ani nu e depasit..

    • @ioni: vorbim, totuşi, de o universitate în care, teoretic, pe pc-urile alea ar trebui să se facă, printre altele, şi cercetare, lucrînd pe softuri care mănîncă, totuşi, nişte resurse.

  2. Am intrat la Facultate in 94 in Brasov. Catedra avea 286-uri monitoare monocrom de 13 sau 15 inci (mai mici decat televizoare sport). In momentele in care laboratoarele erau libere trebuia sa ceri mause si sa semnezi pentru el. de ce? pai o parte dintre romani aveau obiceiul sa ii extraga bila…
    doi ani mai tarziu, in 96, laboratorul de organe de masini si mecanisme, semnam pentru ce calculator foloseam, acelasi trebuia folosit in toate laboratoarele si in aceeasi componenta. In pauza usa era inchiata si nu puteam iesi sau reveni la toaleta decat cu anunt. De ce? calculatoarele erau o donatie si cu un an inainte cineva subtilizase procesoare din ele. politia despotica era impusa de laborantul ca a trebuit sa scoata din propiul buzunar bani pentru noile procesoare.

    In timp situatiile s-au reglementat, insa aceste cazuri dau masura educatiei romanesti: profu e un dictator ce nu are incredere in elevi, nici nu stie sa o creeze, trateaza copii de pe pozitie de superioritate, iar daca un caz doua sunt oribile atunci urmeaza frica paranoica si pedepseste grupul.

  3. Din nou generalizari.
    Am intrat la facultate in 1997. Erau pe atunci 3 laboratoare de informatica si puteai intra in ele atunci cand nu erau cursuri si un student din anii mai mari (2, 3 sau 4) era acolo sa supravegheze. Nu era mare lucru sa ajungi supraveghetor, trebuia doar sa ai un strop de pasiune.
    Lucrez in facultatea respectiva acum. Avem 3 laboratoare de informatica si alte cateva specializate si studentii nu mai vin sa lucreze in ele din mai multe motive: sunt putine ore libere in laboratoare (mai multe materii care au nevoie de calculatoare sau acces la net), au laptop sau tableta, au internet acasa. Cu toate astea, au acces la net wireless in cladirea facultatii, au cateva calculatoare la biblioteca si infopoint in hol.
    Sa generalizez si eu de la un caz particular?

  4. “acum, o generaţie veche de doi ani este deja depăşită”
    Asta numai daca esti un maniac care vrea sa fie totul de ultima generatie si sa incerci ultimele jocuri.
    Laptopul (personal) pe care il folosesc la servici, luat acum 4 ani cu performante cam la 60% fata de versiunea de top, ruleaza fara probleme si acum inclusiv programe noi de procesare de imagine si statistici cu zeci de mega de date brute.

  5. Bai e incredibil, exact asa si la liceul meu in 2002 sau 2003!

  6. “dacă la începutul anilor 2000, tehnologia nu avansa atît de rapid şi te puteai folosi de aceeaşi configuraţie destul timp, acum, o generaţie veche de doi ani este deja depăşită.”

    As zice ca este taman pe dos – senzatia mea este evolutia puterii de calcul s-a aplatizat in ultimii ani; de exemplu un sistem de acum 4 ani care nu era din gama de varf se descurca mai mult decat onorabil acum ceea nu se intampla in 2000 cu un sistem produs in 1996.