Mă fascinează vorba asta, “Au furat, dar au şi făcut, să vezi cum arată acum… [inserează nume oraş, şosea etc.]“. Şi asta nu de la mamaia de la etajul patru, ci de la oameni tineri şi educaţi, care urmăresc ştirile şi care ies în stradă la proteste împotriva corupţiei.
Chestia asta trebuie să înceteze. Şi recunosc că, până acum doi-trei ani, şi eu eram cvasi-de-acord cu ideea asta. “Băi, dacă tot furaţi, măcar faceţi şi voi ceva“. Doar că a venit momentul să ne oprim, să tragem aer în piept şi să spunem stop.
Inevitabil, ajung iarăşi la ZF, care pare că duce o luptă asumată împotriva taxelor mici. Mai nou, au publicat şi-un tabel cu valorile impozitelor pe profit (respectiv cote maximale / impozitare progresivă), deci hai să nu mai scădem nimic, ci să mărim, să luăm banii multinaţionalelor şi ai bogaţilor şi să-i dăm la săraci.
În teorie, sună cum sună, dar în practică, să nu uităm că numărul angajaţilor în mediul privat – adică plătitorii de taxe pe bune, nu pe hârtie – este de vreo patru milioane. Nu poţi dezvolta economia unei ţări de 19 milioane oameni cu taxe mari. Nu poţi stimula antreprenoriatul cu taxe mari.
România este o ţară care nu are o industrie, toată economia e bazată pe consum, nu pe producţie. România nu este o ţară în care să existe capital local pentru investiţii şi nici o cultură antreprenorială, nu după 50 ani de comunism şi încă 25 de comunism mascat. Nu poţi creşte taxele după cum te taie lipsa de bani de la un buget căpuşat de 25 ani încoace.
Logica minimă spune că trebuie să cauţi capital pentru investiţii, să-l atragi în ţară, să creezi locuri de muncă ce trebuie să devină cât mai bine plătite, astfel încât să creezi o clasă de mijloc solidă, care să fie motivată să-şi părăsească jobul stabil şi să rişte investiţia într-o afacere care să producă alte locuri de muncă. Pe cât posibil, una de producţie.
Ce trebuie făcut e stoparea căpuşelor. Doar la Ministerul Sănătăţii, DNA confirma că din 7 miliarde euro, un miliard se evaporă anual. În Republica Moldova, un miliard de dolari furat era să bage ţara în faliment. La noi, un miliard se fură doar de la Ministerul Sănătăţii. De exemplu, “afacerea” inutilelor carduri de sănătate a costat cel puţin 100 milioane euro, dintre care 50 milioane într-un singur an. Cred că partidele că au o divizie de inventat nevoi inexistente.
Alt exemplu: o seringă plătită de spital distribuitorului era de 15 ori mai scumpă decât la farmacie, în 2013. Are cineva impresia că s-a schimbat ceva între timp? Să intrăm şi în subiectul autostrăzilor şi contractelor de asfaltare? De exemplu, să vorbim despre TelDrum, unde acţionar majoritar e Dragnea prin acţiuni la purtător?
Paşii logici de urmat sunt simpli:
- curăţat căpuşele de la buget
- păstrat taxele şi impozitele la un nivel acceptabil
- deschiderea către cât mai mulţi investitori străini
- sprijinirea iniţiativelor locale în zone de producţie şi de profesionalizare a angajaţilor
- creşterea taxelor abia când economia le poate suporta, căci acum nu poate
Exemplul clar că investiţiile/capitalul fac lucrurile să meargă este că, paradoxal, în 2016-2017, România a fost cel mai mare exportator de cereale din Europa, deşi suntem ţara cu cea mai mare suprafaţă de teren arabil lăsat pârloagă, ba chiar şi cu cele mai mici subvenţii din UE.
România nu e săracă din cauza taxelor mici, ci din cauza furturilor masive. Cu fiecare 10%-20%-30% furaţi din orice, se pot face o grămadă de lucruri care să crească economia şi nivelul de trai. Mentalitatea de tip “Au furat, dar au şi făcut” trebuie să dispară.
De asta mă enervează noua orientare anticapitalistă a ZF, că nimeni nu pare să se uite la context, ba ai zice că s-a primit ordin pe unitate să se facă propagandă socialistă, se fac că nu văd pădurea din cauza copacilor. Repet: fără capital (şi România nu are capital local privat pentru investiţii), nu schimbi nimic în ţară, mai ales dacă ignori jaful repetat/continuu din buget.
5 comentarii