GRAFICE – Evoluţia producătorilor de telefoane mobile în ultimii cinci ani

Am făcut un pustiu de bine şi am furat, de la Horace Dediu, o serie de grafice* cu evoluţia cotelor de piaţă ale principalilor producători de telefoane mobile, în ultimii cinci ani, dar şi a încasărilor şi a profiturilor. Între noi fie vorba, nu cred că Horace, care a dat graficele pe Twitter, a ales întîmplător perioada.

Apple

E drept, nu l-am întrebat, dar cred că motivul principal este acela că, în 2007, a fost lansat iPhone-ul, adică momentul în care s-a născut oficial piaţa de smartphones (ştiu, o să fiu înjurat, dar pînă la iPhone, era un segment irelevant din piaţa de telefoane). Am pus, în articolul ăsta, cinci imagini. În dreapta sus, prima, este evoluţia Apple. A se remarca momentele de scădere: de regulă, perioadele pre-lansare a noilor modele de iPhone. În rest, creştere pe toate planurile. Remarcaţi mai ales cota de piaţă a profiturilor – vreo 75%.

Nokia

Al doilea grafic este Nokia. Dacă am ales ca Apple să fie primul, am făcut-o pentru că a “întemeiat” piaţa. Nokia însă a fost campioana absolută a pieţei, din toate punctele de vedere. Şi mi se pare de-a dreptul dramatic modul în care a picat. Practic, Nokia a reuşit ca, în decurs de cinci ani, să cadă, efectiv, de la o cotă de piaţă de 40% pe smartphones, respectiv 40% pe total telefoane (cote de piaţă uriaşe) la 5%, respectiv vreo 20% pe zona de “toate telefoanele” – noroc chior la 20%, cel mai probabil, în virtutea inerţiei pe zona de dumbphones. Din păcate, cineva, acolo, a ţinut cu dinţii de Symbian şi se vede ce-au cîştigat.

Samsung

Aici e o discuţie foarte interesantă. Samsung a beneficiat din plin de acces la foarte mare parte din tehnologia Apple. Dacă n-a luat nimic de acolo, cu siguranţă a furat de-a rupt pe zona de design, de la design industrial şi pînă la user interface. Ceea ce n-ar demonstra mare lucru dacă n-ar fi să demonstreze că meritul creşterii lor este, de fapt, meritul Apple, pe care i-au copiat pe rupte. OK, poate asta a fost o răutate, dar dacă e să tragem linie, Samsung are marele merit de a fi avut la dispoziţie un buget de promovare imens care, coroborat cu copierea Apple şi cu preţurile relativ decente sau chiar mici, negociate cu operatorii (a se avea în vedere că S3, parcă, avea vreo 12 milioane de precomenzi şi nu de la utilizatori, cum speculau răutăcios cei anti-Apple, ci de la operatori), mai ales pe terminalele low-end sau mid-end pe Android (considerate tot smartphones, nu?)

RIM / Blackberry

Ajungem la a doua mare dezamăgire din ultimii ani. Blackberry a fost telefonul marketat masiv drept cel mai sigur din lume, folosit de Barack Obama în campania electorală pentru a răspunde pe Twitter şi, totuşi, după campanie, a început să scadă. Picajul se vede, în grafic, mai ales în 2010. Compania-mamă RIM a cam rămas cu buza umflată şi, după cum probabil ştiţi deja, e la un pas de a se vinde pe bucăţi (divizia de hardware, respectiv cea de servicii). Este, dacă vreţi, un alt exemplu de companie ce a rămas în urmă exact acolo unde îi durea pe utilizatori: la experienţa multimedia şi la uzabilitate (opţiune specială de trafic de date, browser rămas mult în urmă etc.); chit că, nu cu mult timp în urmă, erau printre cei mai buni. Cine spune că lipsa touchscreenului e de vină, se înşeală. Au fost şi astfel de modele, dar n-au reuşit să salveze compania. Problema a fost întotdeauna la experienţa utilizatorului cu telefonul şi la costurile nejustificate (şi includ aici opţiunea aia specială de net.)

Cum au evoluat ceilalţi

Şi restul, ceilalţi. Toţi ceilalţi. Este, dacă vreţi, definiţia evoluţiei pieţei de smartphones (şi de telefoane mobile, în general, dac-ar fi să fim drepţi pînă la capăt – uitaţi-vă la ce face Vodafone, cu campania “programul un smartphone pentru fiecare,” desfiinţează, practic, ideea de dumbphone şi va crea o tendinţă pe care o vor urma şi ceilalţi operatori, chit că smartphone-urile operatorului roşu sînt ieftine şi Huawei.)

Revenind, am încercat să le aranjez într-o oarecare logică a importanţei lor. Eu consider că HTC ar fi al treilea cel mai important producător, peste Nokia. Însă HTC a tot avut o perioadă de scădere şi, dacă ar fi să-mi dau cu părerea, aş zice că-i din cauză că n-a putut concura cu Samsung, mai ales după ce producătorul coreean a ieşit cu vîrfurile de gamă Galaxy (S1, S2, S3.)

Despre Motorola, aş spune doar că ei n-au reuşit să scoată decît vreo două modele care s-au vîndut, după care şi-au cam văzut de cealaltă treabă a lor, aia profitabilă. Se vede în cota de piaţă – vreo 4% la final de 2011. Plus, divizia de mobile a fost cumpărată de Google şi, dacă nu vor produce noile Nexusuri cu ei, cel mai probabil, nu vom mai auzi de Motorola decît ca “acele StarTak-uri mici, uau, ce revoluţie a dimensiunilor!.

Despre LG şi Sony Ericsson (recent, doar Sony,) nu pot să spun decît că sînt cele două companii care au pierdut trendul. Am zis bine “trendul,” căci LG, deşi promitea multe pe zona asta, s-a împotmolit în propriul sistem de operare, adoptînd extrem de tîrziu Android. Oarecum acelaşi lucru e valabil şi cu Sony, care au scos Xperia cu Windows Mobile 6.5, ca mai apoi să încerce şi zona de Android. De pomană, dacă mă-ntrebaţi pe mine, din cauză că au suferit de exact aceleaşi probleme precum Samsung: UI/UX după ureche. Diferenţa e că Samsung a copiat şi că s-a mişcat mult mai repede pe zona de cercetare-dezvoltare.

Concluzia mea ar fi că, pe o astfel de piaţă, nu prea mai e loc de competiţie dincolo de primii trei, maximum patru producători. În momentul de faţă, avem Apple, Samsung şi HTC şi, cu un pic de baftă, pentru a susţine sistemul de operare cu numărul trei, şi Nokia. Ceilalţi producători sînt fie irelevanţi, fie vor fi relevanţi precum Huawei: pentru telefoane de operator, cunoscute mai ales ca noname-uri.

* Graficele din articol au fost redimensionate şi publicate pentru caracterul orientativ. Pentru dimensiunile originale, click după cum urmează: Apple, Samsung, Nokia, RIM/BlackBerry, HTC, Motorola, LG, Sony Ericsson.

11 comentarii

  1. Apple are linia aia rosie atat de sus, comparativ cu ceilalti producatori pentru ca are preturi indecente, care se transpun intr-o marja de profit cam nesimtita dpmvd. In plus, dpdv hardware, Apple nu mai e chiar cutting edge. Le-au luat fata “copiatoarele” Samsung.

    Marele atu a lu’ Jobs nu este ca a inovat o industrie (a facut si asta, dar nu asta e cea mai mare calitate a lui), ci ca a reusit printr-un mix de inovatie si atentat la snobismul oamenilor sa creeze o mare masa de fan-boys/girls care cumpara cu ochii inchisi tot ce poata marul muscat. Deocamdata sa ai produse care incep cu i inca e cool (mai nou ii zice hip). Sa vedem cat mai tine trendul asta.

    Si ca sa fiu rau … cam intri in acea categorie de fan-boyz :P

  2. Salut Alex,

    ai uitat de ZTE, pe locul 4 la numarul de telefoane produse in 2011(locul 5 ca revenue).
    Momentan produc mai mult OEM- telefoane brand-uite cu numele operatorului, dar situatia se va schimba incet incet si o sa inceapa sa-si promoveze si brad-ul propriu.

    • @redraz: ZTE nu prea e relevant în momentul de faţă, e cam în situaţia în care era HTC acum vreo patru ani. Si ar mai fi o chestie: grosul consumatorilor e prin SUA, iar guvernul SUA a anunţat, recent, că se cam teme de companiile chinezeşti, să nu cumva tehnologia lor să fie folosită pentru spionaj. Deci o să fie boicotaţi pentru o perioadă. În fine, om vedea.

  3. @Gogu:
    Daca preturile Apple sunt asa mari, cum zici tu, de ce nu cresc preturile cei de la Samsung ?? Crezi ca ei nu vor profit mai mare ? Ce i-ar costa pe cei de la Samsung sa zic “baieti si fete, de maine naveta spatiala ce este GS3 va costa cu 100 $ mai mult, tocmai pt ca e mai avansata decat gunoiul ala de iPhone4, 5 etc “

  4. @ Adrian F.

    La mijloc e o chestie care se cheama market share.
    De obicei exista un sweetspot intre profitabilitate si market share.
    Adica ei stau si-si fac 1000 de calcule cum e mai bine:
    a) sa vinzi 100 de produse cu 10$, din fiecare castigand 2$ sau
    b) 200 de produse cu 9.5$ sau
    c) 1000 de produse cu 8.99$ (dar castigi apoi cu produsele aftermarket – huse/incarcatoare/etc – cate 50c per produs.

    Pe langa calculele care si le fac ei in sine, mai trebuie sa tina cont si de adversarii directi si indirecti din piata. Adica Samsung concureaza odata cu Iphone/RIM/Nokia in randul consumatorilor care vor un smartphone (dar nu stiu exact daca Android sau iOS, Windows ) si odata cu HTC, Motorola, LG in randul consumatorilor de smartphoane cu Android. In plus mai exista si produsele mai vechi pe care vor sau nu sa le canibalizeze. (Daca ar scoate SGS3 la pret de SGS2, n-ar mai vinde SGS2. SGS2 si-a scos banii investiti ? Daca da, se mai face un price cut la SGS2, daca nu SGS3 intra cu un pret mai mare la vanzare, pana la iesirea din scena a lui SGS2).

  5. @Gogu:
    Logic ca “market share”, “sweetspot”, “profitability”, etc

    Dar uite ca chestia numita “iPhone” ( colaterla “iPad”, “MacBookAir”, .. ) cam bate logica asta a marketshare-ului.
    Adica cu un cota de piata mai mica decat Samsung ( sau Acer / Asus, la pc-uri/laptopuri ) reusesc sa scoata profit urias.
    Cum fac ei asta, e treaba lor.

    Legat de canibalizarea propriilor produse: Apple are o “logica” ce pare ciudata pt ceilalti: cand scote o noua gama de produs ( primul iPhone, primul iPad, etc ) ala canibalizeaza o parte din produsele anterioare proprii:
    – cand a aparut primul iPhone/iPod touch ala a inceput sa muste din iPod ( scad continuu vanzarile de iPod, dar nu e deloc o problema ).
    – cu iPad 1,2 au muscat un pic din MacBookAir. Iar nici o problema
    – s.a.m.d..
    Daca nu iti canibalizezi tu produsele cu propriul tau produs ( dar smart, si nu ca Ghita din piata ) o va face competitia. Ghinion.

    Se mai poate discuta ..

    • @Adrian F: Asta cu canibalizarea nu e chiar aşa. Da, au muşcat din iPod cu iPod touch, dar nu neapărat şi cu iPhone. De exemplu, ştiu destui posesori de iPhone care nu ascultă muzică. Diferenţa e că un Shuffle îl prinzi de mînecă şi ai rezolvat, ocupă mai puţin. Altfel, iPad n-a muşcat din Air. Poate Air a muşcat din MacBook-ul simplu sau, mai nou, din Pro-uri, deşi mă îndoiesc. Ele sînt produse care se adresează unor nevoi diferite. iPad-ul ar muşca din portabilitatea unui Air, dar nu şi din nevoia de laptop.

  6. @Adrian F.

    “Dar uite ca chestia numita “iPhone” ( colaterla “iPad”, “MacBookAir”, .. ) cam bate logica asta a marketshare-ului.” Nu inteleg ce vrei sa zici.

    Market-ul e diferit intre ce-ai zis tu, adica e un market pentru telefoane mobile pe care activeaza iPhone, altul pt laptoape pe care e MacBookAir, altu pt tablete pe care e iPad. Nu sunt toate pe aceeasi piata, drept pentru care nu prea se canibalizeaza unele pe altele produsele.
    Un exemplu de canibalizare, la apple e cand vanzarile lui iPhone 4 au inceput sa scada, chiar inainte de a aparea 4S pentru ca oamenii au preferat sa astepte aparitia lui 4S.

    Din nou zic ca Apple are un profit asa mare pentru ca are o baza foarte mare de consumatori de produse Apple care sunt dispusi sa plateasca suficient ca sa aiba ultimul gadget Apple. Eu cred ca asta a fost marea gaselnita a lui Jobs: “Puterea sa te faca sa crezi ca daca nu ai ultimul iSomething, nu mai esti in varf si trebuie sa-ti-l iei ca sa continui sa fii in the spotlight”
    Mai ales la americani, chestia asta e foarte pregnanta. Lucrez cu niste oameni din California si la 2-3 zile dupa ce-a aparut 4S au inceput sa trimita mailuri de pe el.

    Sa mai discutam un pic de Apple vs Samsung.
    O mare parte din piesele din iPhone sunt facute de Samsung. Apple in sine nu stiu daca produce vreo componenta fizica. De obicei licentiaza productia catre altii sau cumpara piese dezvoltate de altii. Chestia asta ii ajuta sa pastreze costurile foarte jos.
    Spre exemplu, ca sa dezvolte un procesor grafic, trebuie niste zeci/sute de milioane de $. Banii astia intra in costul unui chip. Daca chip-ul costa 100$, de obicei peste 50-60 sunt costul dezvoltarii lui, mai sunt inca 10-20 pretul fizic al productiei(inclusiv rebuturi/mostre etc) si restul profit. Daca tu te duci sa cumperi un chip, producatorul ti-l va vinde la 100$. Daca Apple se duce sa cumpere vreo 10-15 milioane, pretul va fi undeva la 60-65$. Profitul producatorului e minim. In schimb Apple vinde iPhone 4S cu 3000-4000RON (pe cand Samsung GS3 e vreo 2500RON). De ce face asta? Pentru ca poate, pentru ca tu nu poti sa te duci la Apple si sa zici ca il cumperi daca il lasa la 2800RON si il cumperi oricum. Si probabil ca l-ai cumpara chiar daca ar fi mai scump pentru ca toti prietenii tai au si “da prost” daca tu nu ai ultimul gadget DE LA APPLE.
    Samsung &co nu au baza aia de clienti 101% devotati. Incep sa-si dezvolte baza de clienti fideli pentru ca pana acum Galaxy S 1,2,3 au cam fost varfuri de gama pe platforma Android. Ce vroiam sa zic de marketshare si profitabilitate e in felul urmator. Cateodata e de preferat sa lasi pretul telefonului mai jos pentru ca multi sa-l cumpere, sa le placa si urmatorul telefon tot de la tine sa-l cumpere.

    @ Alex
    Cred ca in urmatorii ani Huawei si mai putin ZTE vor urca tot mai sus. Sunt foarte ambitiosi, au preturi foarte mici (s-ar putea chiar sa faca dumping pe unele segmente) si calitatea devine din ce in ce mai ok.

  7. @Alex Mihaileanu:
    din 100 posesori de MBA poate ca vreo 5-10 se multumesc si cu iPad. Nu au nevoie de laptop, pt ca nu compileaza, nu fac Photoshop, etc
    Aici se gaseste un pic de canibalizare iPad vs MBA.
    Cu toata ca iPad e 500 si MBA e de la 900-1000 in sus, lui Apple ii convine. Poate pare ciudat dar .. si utilizatorilor le convine.

    @Gogu:
    in primul rand iPhone n ue vandut cu 3000-4000 ron .. ala e pretul daca vrei sa il iei fara abonament, ceea ce e o prostie.
    Majoritatea il iau cu abonament, cum a mfacut eu de ex, 400e / telefonul, 18e abonamentul. Deci nu am dat 1,000 Eur pe el ..

    Cat de spre necesitatea abonamentului .. ce rost are sa iti iei un 5er, Passat, C200, etc .. daca nu ai o retea de benzinarii si sa fii dispus sa dai LUNAR cate 300-500-1000 ron pe .. benzina ??
    Traficul 3G e “benzina” unui smartphone. Ca e 50 MB sau 5 GB inclus e o alta poveste ..

    Costul de productie al produsului nu are nici o legatura cu pretul de vanzare al unui produs.
    Sigur, te gandesti “Cum adica nu are ?? Pai asa pretul poate fi de 100x mai mare decat costul de productie si nu sunt tampit sa platesc atat !”
    Gresesti daca gandesti asa. Daca vei cu adevarat avea nevoie de un lucru, vei plati si de 1,000x costul de productie .. cu zambetul pe buze.

    Cat costa o sticla de apa in oras ? 2-4ron. Daca gasesti doar mai scumpa, astepti pana acasa sau gasesti o cismea. Nu esti obligat sa cumperi cu 10-100 ron sticla de apa, in oras fiind. Logic ..

    Cat costa o sticla de apa in DESERT ? Costa cat viata ta. Cat costa viata ta ? Tot ce ai in banca, masinile, casele, etc. Eeeh .. atat costa sticla aia de apa – tot, infinit, oricat de mult.

    “Dar de ce e asa ?? E aceeasi sticla de apa, cu un cost de productie de 0.7 ron. De ce sa dau 1 mil Eur pe ea ?? M-am tampit ??”
    E simplu: ai nevoie de apa. daca vrei – platesti. daca nu vrei, mori – nu platesti nimic.

    O alta dovada ca costul nu are legatura cu pretul:
    ai 2 programatori, X si Y. Amandoi au costuri similare ( chirie, mancare, cheltuieli lunare etc ). Poate ca X sta mai aproape de centru si are cheltuieli cu 30 % ( 100 eur ) mai mari.

    Amandoi lucreaza la aceeasi firma:
    Y nu e programator foarte de bun, ca asa e el. Are salariu de 800 eur.
    X, intamplator, e foarte priceput, si are salariu de 1800 eur.

    Conform logicii “costul-legat-de-pret” e normal asa ceva ? Adica, pt ca X are costuri cu 100 eur mai mari, el ia 900 eur in plus ??
    Da ce ma., asta manca cu 4 guri de are nevoie de un salariu asa mare ?? Cu 900Eur nu se poate multumi ??” Evident, nu 1
    Asta din cauza ca patronul lor n use uita la costurile lor ( chiria X/Y, etc ) ci se uita la valoarea lui X/Y, cate proiecte poate face X si cate poate faca Y.

    Deci, e treaba lui Apple cu cat poate vinde un iPhone. Valoare lui nu sta neaparat in partea fizica si zici “da’ ecranul la S3 e mai mare ! si are hexa-quad-core fata de AiFon ce nu are decat dual-core” ..
    faci o mare greseala.
    Valoarea perceputa de utilizatori n ue partea fizic .. e softul, ce paoet face softul pt ei. Cat de simplu pui o poza pe FB, cat de usor poti citi un mail cu telefonul intr-o singura mana, cat de bune ies pozele, ce aplicatii ai ca sa faci nu-stiu-ce ..
    Aici se face diferenta intre smartphone-uri: iPhone sau Huawei de 100 $.

    Sper ca am fost mai explicit ..

  8. – smartphone-ul voda e la baza un alcatel nu un huawei
    – campania un smartphone pentru fiecare e o reactia la campania primul tau smartphone de la orange nu un deschizator de piata. poate ca o striga mai bine dar asta e altceva
    – sa ignori zte? nr4 worldwide dpdv al unitatilor vandute? haios
    – zte are principala piata de desfacere sua? serios? nu china? cred ca ma uit eu invers la harta :)

  9. @ Adrian F.

    Am facut diferenta de cost intre telefoanele luate la liber pentru ca asta reprezinta de fapt costul unui telefon. Ca mai platesti 18E/luna pentru tu stii ce oferta, asta e treaba ta. Diferenta de pret a telefoanelor luate intrinsec (fara alte zorzoane) este aia de-am zis-o eu.

    “Traficul 3G e “benzina” unui smartphone.” Da si nu. Cred eu ca 90% din utilizatori stau in proportie de 90% din timp sub cate un wi-fi. Asta inseamna cam 81% trafic pe WiFi si 19% trafic pe 3G.

    Salariul unui programator este egal cu Productivitatea – Marja (profitul patronului). La orice produs e la fel. Pretul = Costul de productie + Marja(profit). Pretul in definitiv e acolo unde se intersecteaza cererea cu oferta.
    Ai dreptate cu apa, dar nu ai cu produsele Apple, pentru ca fac parte din categorii diferite. Fara apa mori, dar fara Apple poti trai sanatos si in desert si in oras.
    Intrebarea e: Cata nevoie ai de produsul Apple? Si raspunsul vine destul de clar. Nevoia intrinseca + atat cat media si presiunea sociala iti baga in cap ca ai.
    Atat timp cat poti face acelasi lucru cu un alt produs la 50% din pret, este alegerea ta sa dai 50% in plus pentru soft (de fapt ce zici tu e mai aproape de ergonomie).
    Termenul de ergonomie e iar destul de vag. Cat la suta din “ce usor e sa pui o poza pe fb sau sa citesti un mail” este de fapt obisnuinta si cat la suta este adevarata ergonomie. Aici cred ca sunt milioane de studii cu rezultate care de care mai ambigue.
    Sa revenim la obisnuinta. Obisnuinta asta de a lucra cu produse Apple deriva din cota de piata a lu’ Apple. Acu 1-3-5 ani Apple a reusit sa te convinga pe tine (marketing) sa cumperi/incerci un produs de-al lor. Tie ti-a placut drept urmare ai ramas fan al produselor lor. Dupa primul produs ti-ai mai luat si altceva … etc. Aici intra in discutie ce ziceam mai devreme. S-ar putea sa fie mai profitabil pt Apple sa vanda 1000 de iPhone cu $10 Mil decat 10 Mil telefoane cu 500$, dar daca vand 10Mil de telefoane, isi asigura o cota de piata si implicit clienti care vor reveni.