Halep să dea înapoi banii poporului!

De fiecare dată când Halep pierde, toți criticii sar ca arși că e proastă, netalentată, că nu va ajunge niciodată numărul 1 mondial (ce să vezi?, a ajuns), că nu va câștiga niciodată un Grand Slam, că…

De fiecare dată când Halep câștigă, toți sunt fani de mici. La care se adaugă tradiționalele postări pe Facebook de tipul “Ia n-o mai criticați, că a ajuns unde a ajuns pe munca ei, statul n-a ajutat-o cu nimic” etc.

Ceea ce e cât se poate de adevărat, căci până a ajuns să facă bani singură din tenis (mă rog, tenis, endorsement etc.), cei care au investit în pregătirea ei au fost părinții. Eh, și-acum vine partea distractivă, când sar toți patrioții să ne arate ei cum, de fapt, sunteți proști, bă, statul e totul, dacă nu era statul și patria, Halep nu ajungea unde a ajuns.

Și comentariul standard (că sunt și variațiuni) e cam așa: “Sunteți proști, bă. Părinții ei au făcut bani în România, nu pe Lună! Dacă nu era România, de unde făceau ei bani? Halep e bun național că e româncă!”.

Dăcât că părinții lui Halep puteau să facă bani, la fel de bine, în orice altă țară. Asta una la mână. Și dăcât că banii ăia nu i-au făcut din contracte cu statul, ci din business legitim. N-am văzut vreo știre prin care să ni se arate că oamenii au furat, că au băgat mâna-n buzunarul românilor, că le-au luat bani cu forța.

Dar, desigur, trebuie să existe întotdeauna un oprimat, un invidios, unul care vrea să omoare capra vecinului, unul care nu pricepe că banii ăia provin din muncă, nu din cer, că banii pe care i-au făcut părinții lui Halep sunt doar o parte, că cealaltă parte s-a dus la stat, în tot soiul de taxe și impozite pe care ei, cel mai probabil, nici nu sunt în stare să și le imagineze.

Prin urmare, propun ca toți banii pe care Halep i-a câștigat din tenis și din endorsement să fie confiscați și redistribuiți poporului, pentru că Halep e simbol național, iar simbolurile n-au nevoie de bani, trăiesc muncind. Halep să nu mănânce, n-are nevoie! Halep să muncească! Îi dăm noi de mâncare, la fel cum i-a dat statul ajutor ca să ajungă pe primul loc în WTA.

Da, exact.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

5 comentarii

  1. Eu sunt haterdemic, daca asta inseamna realismul si spun ca indiferent de puncte, o jucatoare de tenis nu poate sa fie numita campioana in vreun fel cat timp n-are niciun turneu de Grand Slam castigat. Tenisul international e despre Grand Slam asa cum fotbalul profesionist e despre Champions League, Campionatul European sau Mondial, ligile locale nu conteaza catusi de putin atat timp cat punctele si banii nu reflecta in niciun fel performanta mondiala.

  2. Mălin, WTA nu e chiar ligă locală. E cât se poate de mondială. Și obositoare, dacă știi cum funcționează punctajul.

  3. @Radu, nu neg performanta, ci nivelul care i se atribuie performantei. Pentru ca a luat la puncte locul 1 nu poti sa pui egal intre Simona si Rafa Nadal care la 18 ani castiga primul sau Grand Slam, e totusi o diferenta colosala.

  4. Acu’ realitatea e că munca e a ei, dar banii tot de la oameni vin, de la spectatorii din tribună, de la spectatorii din fața televizorului (care plătesc și ei prin abonamentele la provideri TV) și în final de la milioanele de clienți ai sponsorilor care bagă bani în turneele la care joacă.

    Așa că orice spectator de tenis, care cheltuie timp și o sumă oarecare de bani (chiar și 10 cenți la Digi Sport or whatever), urmărind meciurile lui Halep, are dreptul s-o critice dacă joacă prost și s-o laude dacă joacă bine. E la fel ca la cinema sau la un spectacol. Dacă filmul e prost lumea zice că e prost, și nimeni nu sare în sus că “băi, e munca lui Brad Pitt acolo, cu ce drept îl critici tu, care n-ai făcut nimic la viața ta?” 🙂

    Iar cu simbolul național e o exagerare. Atâta timp cât un sportiv depune un efort, are rezultate și e plătit bine de tot pentru asta, nu e niciun simbol. E un om muncitor, talentat, la fel ca mulți alții în alte domenii. Nu face asta pentru țară, o face pentru el și nu datorează moral nimic țării. Sportul (și mai ales tenisul) e un business, nu o fabrică de valori morale.

  5. ce-mi plac mie analiștii de canapea care, precum mălin de pe aici, tot timpul vor găsi de cârcotit. oricum, la reproșul că sh nu a câștigat un slam (deși are încă mulți ani de carieră în față), sau că nu se compară cu nadal, simple întrebări: la fotbal, olanda e o mare echipă sau una așa, ca românia? marco van basten sau johan cruyff sunt mari jucători sau la nivelul vreunei vedetuțe de la noi? sau, van basten nu e jucător mare pentru că maradona a fost și mai mare?