Încă una despre educaţia românească: lipsa meseriaşilor

Pe Biziday, Ina Gabriela Funeţan scrie un articol care putea fi bun dacă n-ar fi prost prin concluziile pe care le trage, total paralele cu realitatea. Autoarea pune nişte probleme reale, dar trage concluziile greşite, naiba ştie de unde, cert e că bate vântul când vine vorba de perspective de abordare a subiectului. Să le luăm pe rând.

Ca în fiecare an, Bacalaureatul stârneşte discuţii despre calitatea învăţământului şi despre relaţia între şcoală şi piaţa muncii. Concluzia unanimă, an de an, este aceasta: şcoala nu mai pregăteşte tinerii în meserii practice, motiv pentru care aceştia eşuează imediat ce dau piept cu viaţa. Faptul că în România, tinerii nu mai învaţă meserii este o realitate, dar prea puțin înțelegem și cauzele acestui fenomen.

american-restoration

Asta ar fi premiza de la care se porneşte, că şcoala e de vină, dar în spatele şcolii, mai sunt nişte cauze. Iată-le pe cele identificate de autoare: părinţii care transmit mentalitatea că e o ruşine să fii instalator etc., “fă, mamă, o facultate” (corect), falsele valori impuse de TV (stupid), societatea care îi vorbeşte la per-tu instalatorului şi cu respect absolventului de facultate.

De fapt, textul este o peroraţie fără noimă, care nu doar că nu identifică probleme ale sistemului de educaţie, ci nici nu trage vreo concluzie serioasă, de la care să se poată porni în căutarea unor soluţii. Dar poveştile sunt mişto, instalatorul care toată viaţa a câştigat bani buni şi şi-a trimis copiii la facultate, care acum nu mai vor să muncească aici, în nici un caz ca instalatori, ci vor să emigreze, bla bla.

Şi autoarea continuă să întreţină mitul ăsta, că e o ruşine să munceşti orice nu implică purtarea unei cămăşi albe, tocmai prin faptul că nu vrea să aducă şi exemple de oameni care asta fac. Hai să spun şi eu nişte poveşti, pe scurt.

Ştiu pe cineva care a fost director de marketing în nişte companii mari, ani de zile, până şi-a dat seama că vrea să frământe pâine şi şi-a deschis o băcănie, mai ştiu pe cineva – tot de prin domeniul ăsta – care s-a mutat la ţară, să cultive roşii, mai ştiu pe cineva care a terminat ASE-ul şi acum se ocupă de cosmetică, mai ştiu pe cineva care şi-a dat doctoratul în energii regenerabile şi oferă consultanţă vestimentară şi haine made-to-measure, şi aşa mai departe.

Problema educaţiei româneşti, aia care nu mai produce meseriaşi buni, este că nu lasă elevul să descopere ce-i place. Mai toţi băieţii sunt pasionaţi de electronice, electrice, chestii mecanice, prin şcoli, dar puţini ajung electricieni şi mecanici auto. Da, e valabilă ideea că mentalitatea e transmisă de părinţi, dar în acelaşi timp, că unui instalator îi vorbeşti la per-tu nu vine din lipsa de respect faţă de meseria lui, ci din lipsa de pregătire a majorităţii instalatorilor, meserii învăţate pe genunchi, “furate” de la alţii. Cine se plânge că a apus perioada de glorie a meseriaşilor, că era plină ţara de ei, bate câmpii, majoritatea erau nişte ageamii, nici măcar nu e un mit vorba “Cine e prostul care v-a lucrat aici înainte?”

Meseriaşii buni sunt scumpi, iar meseriaşii buni, întâmplător sau nu, sunt ăia care şi-au schimbat meseriile, ajungând să facă ce le place. Electricianul care mi-a montat lustrele când am cumpărat apartamentul era inginer – din ăla cu mustaţă, ca orice inginer care se respectă -, instalatorul pe care l-am chemat vreo cinci ani, când am avut nevoie – şi emigrat în Germania, între timp – terminase şi ăla ceva facultate şi tot aşa.

Problema lipsei meşterilor nu ţine de lipsa de şcoli de meserii, ci de lipsa încurajării oamenilor să-şi urmeze pasiunile. Cei mai buni mecanici auto nu-s ăia care au terminat profesionala, ci sunt ăia cărora le plac maşinile.

Într-o vreme, mă uitam pe TLC şi pe History Channel la nişte show-uri cu meseriaşi din SUA. Un nene care se ocupă de restaurat toate vechiturile, doxa de cunoştinţe legate de orice, şi care pune mâna pe glaspapir şi freacă cot la cot cu angajaţii, o tanti care renovează case şi care-şi bagă mâinile-n vopsea până la coate, dacă e nevoie, şi dă cu ciocanul cot la cot cu ceilalţi şi aşa mai departe. Sunt oameni care ştiu ce fac în primul rând pentru că le place ceea ce fac. OK, fie, alea-s show-uri, dar sunt nişte modele mult mai bune de urmat decât absolvenţii noştri de şcoli profesionale.

Ne plângem că în România i se vorbeşte instalatorului la per-tu? Da, aşa e, asta se întâmplă după ce vezi cât e de praf. Cel care s-a ocupat de diverse reparaţii pe la mine prin casă m-a salvat de la moarte prin asfixiere cu gaz sau vreo explozie, ceva, pentru că l-a dus mintea să verifice ţevile când am schimbat mobila de bucătărie. Când a avut de lucrat la altele, n-a făcut pic de mizerie şi a curăţat orice firicel de apă în urma lui. Pentru că omul se respecta pe el şi îi plăcea să plece curat de la muncă. Eu i-am vorbit doar cu “dumneavoastră.”

Ah, sau aia cu “zugravul în salopetă” care nu primeşte respectul cuvenit – să mă apuc să povestesc cum am stat după fundul zugravilor să-şi facă treaba ca lumea, că erau grăbiţi să dea o mână de vopsea şi să se care? Sau cum n-au mai venit să finiseze vreo două lucruri după ce au încasat toţi banii? “Da, dar astea sunt prejudecăţi”, da, dar sunt prejudecăţi venite din experienţa colectivă cu neprofesionişti, cu oameni care au o meserie care nu le aduce altă satisfacţie în afară de bani şi care-şi fac treaba cu picioarele, să scape mai repede.

Respectul nu ţine de meserie, ci de cât de pasionat e meseriaşul. Şcolile de meserii din anii ’90 scoteau pe bandă nu meseriaşi, ci golani. Cursurile erau opţionale, practica era făcută în doru’ lelii, să nu ne facem că am uitat asta. Am avut destui băieţi prin bloc cărora nu le-a plăcut şcoala şi s-au dus la “profesională” ca să aibă de unde chiuli. Degeaba faci din nou profesionale dacă vor produce tot oameni needucaţi, ajunşi acolo pe motiv de medie generală la sfârşit de gimnaziu.

5 comentarii

  1. falsele valori impuse de TV – stupid
    show-uri cu meseriaşi din SUA de pe TLC şi pe History Channel – not stupid

    Ce-mi scapa?

  2. In paragraful tau enumeri cauzele identificate de autorul acelui text si in paranteza completezi “corect” si “stupid”. Pentru mine nu a fost foarte clar ce vor sa insemne acele completari.

    Nu conteaza deloc daca acele showuri ce promoveaza cultul muncii sunt fake sau reale, absolut deloc. Dorel nu o sa faca diferenta, el o sa reactioneze la ceea ce vede.