Influenceri în chiloți

Influenceri în chiloți

A dat Andrei pe facebook textul ăsta, de pe blogul lui, scris acum jumate de an, și e la fel de valabil și astăzi. Mai ales pasajul ăsta:

Nu prea văd să se mai facă research, acum mi se pare că feed-ul propriu de facebook e noul repertuar al agențiilor. Fiecare om vine cu flota proprie de influenceri și încearcă să-și împingă oamenii cât mai puternic în față. Opinia e de preferat să nu existe, polemica trebuie stigmatizată și dezacordul interzis. Să fie bine și la iarnă cald. Nu are rost să ne complicăm, să fim curajoși, să avem un pic de disruption și măcar niște meaningfulness.

Și mă uitam, recent, la o chestie. “Influencerii” de azi sunt în curu’ gol. Și n-o zic la mișto, ci la propriu. Te uiți prin portofoliile “agențiilor de influenceri” și te iei cu mâinile de cap. La capitolul influencerițe, 70% generează același tip de content: ele, în chiloți, în diferite ipostaze. La capitolul influenceri, la fel: ei, în chiloți, la sală. Ceilalți 30% ori sunt pe nișa de parenting, ori sunt pe cooking.

Toate influencerițele care scriau sau se filmau cum se-mbracă, cum se machiază, cum se nu-știu-ce, nu mai produc pic de content – serios, dai click pe link-ul de pe pagina agenției și n-au mai produs două rânduri din Antichitate. Blogurile sunt moarte-n păpușoi, iar majoritatea nu produc nici video, să zici că au schimbat mediul.

În schimb, toate-s pe instagram, toate-și pun poze-n chiloți. Băi, e drăguț, e mișto că ne mai clătim și noi ochii, dar ce valoare aduci tu, de fapt, clientului care te plătește? Ce valoare aduci celui care-ți urmărește contul? Ce informație îi oferi? Pauză.

Ce înseamnă să fii influencer pe bune

E fix aceeași discuție din aprilie despre ce livrează Ceușan și alte fabuloase. Practic, nimic. Pentru că nu ești nici Madonna, nici Kate de Cambridge și nici Meghan Markle, să inspiri pe bune. Zău, citiți textul ăsta, să vedeți cam ce găuri produce Meghan Markle prin stocurile brandurilor pe care le poartă – și asta fără să ia bani și fără să numească brandul; pur și simplu, le caută lumea până le găsește.

Long story short, bula asta a “influencerilor” o să pocnească la un moment dat. Iar motivul e simplu: banii. Avem o listă lungă de “influenceri” care iau bani pentru a promova niște produse unui public sărac, care nu și le permite.

Pe zona de video, publicul majoritar e format din puștime. Dacă te plătește Levi’s să apari cu pleașca în piept (exemplul e voit, că înțeleg că toată lumea e exasperată, mai nou, de tricourile alea, ca și când nu și-ar mai aminti de hanoracele tip cangur, cu Versace, de prin ’99-2000), copiii ăia tre’ să strângă bani jumate de an ca să-și permită un tricou.

Scapi dacă e cu alcool, faci reclamă la rom pentru că poate fi îndoit cu cola și-i zici Cuba Libre, merge de-o chetă pentru o băută în parc, că și eu beam cu băieții, când eram în liceu, vodcă din sticla de cola de doi litri. Bașca, eu cred că s-ar livra rezultate bune și făcând reclamă la bere la pet.

Cum să vinzi un merțan cuiva care n-are bani de nădragi

În România, nu ai cum să te bați cu asta. Dai niște mii de euro unei influencerițe ca să se plimbe cu un merțan când publicul ei n-are bani de chiloți noi (exagerez, desigur).

Și asta pentru că publicul ei principal e format din adolescente. Or mai scăpa și niște corporatiste pe-acolo, dar dacă tragi linie la capitolul click-uri (de lead-uri nici nu mai vorbim), te iei cu mâinile de cap.

Oricine e trecut de 25 ani și are un job ar trebui să aibă un minimum de discernământ, ar trebui să deschidă google și să caute două vorbe despre ce vinzi. Iar dacă e să caute, ce găsește? Spam-site-uri și link-uri către magazine online.

Toată “influensfera”, iertați barbarismul, a încetat să mai producă utilitate. Produce poze cu chiloți. Caută un review la ceva și bați din buze, nu mai scrie nimeni nimic, iar acolo unde “scrie”, e comunicatul de presă cu copy/paste.

100% misecuvinism, 0% responsabilitate

Și ce e mai trist e că vezi personajele astea peste tot. Au pus o poză pe instagram și gata. Influencingul de azi a devenit 100% entitlement și 0% responsabilite. Vai, dar cum?, nu m-a chemat la eveniment sau nu m-a băgat într-o campanie? Ia să fac un instastory în care să zic că am schimbat brandul.

Și toată gloata de oameni din comunicare începe să facă atacuri de panică. Vai, cum să nu chemăm?, păi pierdem o poză pe feed-ul influencerului. Influencerului i se cuvine, bre, să fie acolo, să primească, să vină bani, dar să nu se implice în nimic altceva.

Riscă un copil de șase luni să moară peste un an din cauza unei boli extrem de rare? Nu știu, n-am auzit nimic, făceam un instastory. Se apucă Dragnea să distrugă țara? Nu știu, făceam o poză pentru feed-ul meu cu 200.000 de followeri care nu cumpără nimic niciodată.

Și toată treaba asta e cu atât mai tristă cu cât, mai nou, se naște o nouă generație de irelevanți care va lua bani degeaba de la branduri, microinfluencerii. Adică copii ale influencerilor care fac același lucru: selfie-uri, poze-n chiloți, poze cu mâncare și instastory-uri, dar pentru câteva sute de followeri.

Microinfluenceri și nimic

Și problema cu microinfluencerii ăștia nu e la ei. Prost nu e cine cere, prost e cine dă. Problema e la agențiile care îi vând clienților. Pentru că oamenii din zona de comunicare repetă aceeași greșeală pe care au făcut-o cu actuala generație de macroinfluenceri.

N-am nimic cu microinfluencerii. Am o problemă cu modul în care-i definești. Un microinfluencer ar trebui ori să fie reprezentativ pentru o nișă îngustă, ori să fie reprezentativ pe plan local.

Gigi din Slobozia are trei mii de followeri pe facebook și o groază de like-uri pentru că arată cu degetul greșelile primarului. Sprijină-l pe ăla, nu pe încă o tufă de Veneția din Colentina, care-și face poze la terasele din Dorobanți.

Vai!, dar cum?, noi nu facem politică! OK, atunci continuați să aruncați cu banii pe like-uri la poze cu indivizi în chiloți, că e hip și trendy și… nu știu, care mai e cuvântul la modă acum? Posh?

Lipsa de responsabilitate a brandurilor

Genul ăsta de abordare e fix același pe care agențiile l-au avut acum zece ani cu presa locală. Am scris la un moment dat pe blog, probabil că acum vreo opt ani, nu mai găsesc articolul (posibil să fi dispărut într-un crash al bazei de date, că am avut câteva de-a lungul anilor): companiile mari trebuie să investească în ziare mici, de provincie.

Companiile mari n-au investit în ziarele de provincie. A încercat Silviu Ispas, după ce-a plecat de la ARBO, să facă ceva în sensul ăsta, cu Midas Media, dar n-a ieșit mare lucru. “Tiraj de 5.000 exemplare? Pfff, ce-i asta? De ce să dăm noi 2.000 euro lunar pe o machetă bisăptămânală?

E OK, dădeau câte 5.000 euro pe o pagină într-o revistă glossy cu 10.000 de exemplare vândute. Sau câte 7.000 euro pentru două machete în același număr. Rezultatul? Glossy-urile s-au dus dracului, presa locală s-a dus dracului, iar aia care-a rămas ori se sufocă, ori e subjugată partidului.

Dar nu, brandurile sunt perfect curate și n-au nici o vină pentru că n-au susținut o presă independentă în România, de la nivel local la nivel național. Și sunt perfect curate și pentru că strategia lor de business e aceea de a vinde prin intermediul influencerilor. Și, mai nou, a copiilor (plurarul de la “copie”) de influenceri, dar cu 90% mai puțin reach.

O observație legată de “influencerii” locali

Are Mirela un text despre cum arată situația în Iași. Citez jumate din articol:

În provincie, îți readuci aminte de esențialul muncii pe care ca om de marketing trebuie s-o faci. Și am fost surprinsă să realizez că după trei luni de Iași, acțiunile pe care le fac și care nu includ influenceri generează valoare adăugată. O fi specificul zonei sau al business-ului, da’ cel puțin pe bucățica mea, nu-și cumpără nimeni o mașină de zeci de mii de coco doar pentru că vreo mimoză s-a pozat pe capotă. Cu sufletul și brand-ul curat trebuie să fii relevant. Asta caută oamenii, relevanță în tot ceea ce facem, așa cum e și normal de fapt. Doar că mai uiți când ești înconjurat de tot felul de negustori de talente închipuite.

Partea tristă? Rezultatele alea sunt făcute cu presa locală, aia în care brandurile nu bagă bani decât atunci când își aduc aminte. Pentru că agențiile sunt prea ocupate cu făcut briefuri pentru influenceri și microinfluenceri.

Fuck content! Noi vrem chiloți! Chiloți is king!

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

4 comentarii

  1. Vazusem zilele trecute o influencerita pe Instagram, modelul patentat, peste 100k followers, se pozase cu niste anvelope si facea un concurs sau ceva. Dadea 4 anvelope moca parca. Si nu era trolling.

  2. Si primesc acelasi produse toate. In acelasi timp. In acelasi mod. Si fac ele “unboxing” tras la indigo. Instastory identice!

  3. Buna aia.. “Rezultatele alea sunt făcute cu presa locală, aia în care brandurile nu bagă bani decât atunci când își aduc aminte. Pentru că agențiile sunt prea ocupate cu făcut briefuri pentru influenceri și microinfluenceri.”. La noi se mai arunca un os din an in paste.. asa la misto ca sa fie bine sa nu fie rau…