Information overload. Cum să-ţi prăjeşti creierul în cîţiva paşi simpli

Partea proastă, pentru un om care vrea să fie informat constant, este că citeşte foarte mult. Acumulează foarte multă informaţie în mod constant, iar efectul secundar este un grad crescut de oboseală şi, dacă e să facem o comparaţie cu un computer, o viteză de procesare mai mică. Apar, cum s-ar zice, nişte bad-uri pe hard-disk. În cazul meu, nu cu procesarea efectivă a informaţiei am probleme, ci mai degrabă cu procesarea unor task-uri, dacă tot e să folosesc un limbaj specific.

Urmăresc o groază de surse de informare, pornind de la site-uri de ştiri, trecînd prin bloguri, feed-uri, Twitter şi Facebook. Şi dacă m-aş limita cel mult la unul sau două domenii, ar mai fi cum ar mai fi. Îi ştiţi, probabil, pe cei disperaţi să acumuleze cît mai mult – de regulă, bani -, pe cei lacomi, care mănîncă într-una, fără oprire, de toate, de parcă ar veni sfîrşitul lumii. Eh, cam aşa şi eu, cu singura diferenţă că e vorba doar de informaţie. Nu pun un preţ prea mare pe bani, iar dac-ar fi vorba de mîncat, cred că aş muri de foame.

Adunate, ar fi cam următoarele domenii pe care le urmăresc constant: economic, design web & interior, arhitectură, uzabilitate, tehnologie (cu aproape tot ce include gadgets, descoperiri, inovaţii şi aşa mai departe), marketing şi comunicare (care mai de care), grafică, ceva psihologie. La care aş adăuga un strop de politică de pe-afară şi un strop de politică românească. Rezultatul e clar: foarte multă informaţie acumulată şi procesată corespunzător (zic eu).

Efectul secundar, pe de altă parte, este că toată informaţia asta, cumulată cu grijile cotidiene, duce la mici blocaje ocazionale, respectiv ocazionate de mici sarcini de rutină. De exemplu, simpla ieşire pînă la magazinul de vizavi după lapte şi apă. Te opreşti, iei apă, mai cumperi nişte portocale, mai vezi ceva dulce, mai iei nişte chifle şi ceva de mîncare şi ajungi acasă, unde constaţi că ai uitat să iei lapte. Sau, şi mai simplu, “mîine mă duc să mă tund”, iar mîine se face peste două săptămîni. Sau, un exemplu şi mai bun, cred că marţi se face săptămîna de cînd trebuia să iau nişte haine de la curăţătorie (nu că n-aş fi ajuns şi după trei săptămîni, deh). Uit. Pur şi simplu, uit. Mai ales chestiile care par mărunte.

Şi mai trist e că focusul pe prea multe domenii are ca efect negativ altceva: ajungi să ştii cîte ceva din toate, dar să nu te pricepi bine la nimic. Mă rog, impropriu spus şi chiar exagerat. Cînd faci două-trei lucruri de ani de zile, e imposibil să nu ajungi să le faci bine. Morala însă e alta: pasiunile/hobby-urile ar trebui să rămînă strict pentru timpul liber, iar cantitatea de informaţie asimilată ar trebui cît de cît limitată în funcţie de nişte parametri personali, care să-ţi permită să lucrezi la un potenţial cît mai mare. Altfel, devii cel puţin dezorganizat, dacă nu chiar haotic. N-am ajuns chiar pînă acolo, ba dimpotrivă, încerc să corectez (Google Calendar pe desktop, pe mail şi pe telefon, printre altele).

Şi oricît aş fi urît binecunoscuta expresie “Stai să-mi verific agenda”, acum pot spune că-i înţeleg perfect pe cei care o folosesc. Mai ales după ce am reuşit performanţa de a suprapune o întîlnire cu alte două task-uri ce necesitau rezolvare rapidă. Prevăd o scurtă vacanţă de Crăciun plină de somn. Aşa cum prevedeam anul trecut, 2010 n-a fost tocmai cel mai uşor.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.