Ce înseamnă infrastructură critică pe timp de dezastru și importanța presei (în UK)

Aș vrea să vă luați câteva minute și să citiți pagina asta cu recomandări de pe site-ul guvernului UK. Dacă vă e prea lene, vă fac eu un rezumat despre ce înseamnă infrastructură critică pe timp de dezastru – pentru că, în esență, criza de față fix asta e, dezastru -, respectiv personalul esențial în situații de criză.

Las lista asta mai jos pentru că astea-s informații publice. E vorba despre transparență și de un exemplu de comunicare eficientă cu publicul, nu de ascuns pe după deget și amenințat cu rechiziționat redacții și pușcărie pentru sursele ziariștilor.

Iată:

  • Sănătate și asistență socială: include, dar nu e limitat la medici, asistente etc. (tot ce înseamnă personal medico-sanitar), asistenți sociali, voluntari și tot ce înseamnă lanț de aprovizionare pe domeniul ăsta
  • Educație și îngrijire a copiilor: profesori, educatori, asistente
  • Servicii publice cheie: justiție, religie, charities, pompe funebre și jurnaliști/presă
  • Guvern și administrații locale
  • Mâncare și produse esențiale: angajați din producție, procesare, distribuție, vânzări și livrări la domiciliu, producție de materiale sanitare/igienă, respectiv veterinare
  • Siguranță publică și apărare
  • Transporturi: aeriene, navale, căi ferate, șoferi, transporturi de marfă, inclusiv personalul care se ocupă de manipularea mărfurilor
  • Utilități, comunicații și servicii financiare: bănci etc., gaz, petrol, energie electrică, apă și canalizare, infrastructură IT și managementul datelor (de la provideri telecom și de internet și până la companii de hosting și managed services), energie nucleară, chimicale, servicii de urgență (echivalentul 112, include și call-centere), procesatori de plăți și firme de salubritate

Am pus lista asta aici pentru că angajații din domeniile astea trebuie să fie în continuare pe baricade indiferent dacă pot sau nu să lucreze de-acasă. Dacă prima n-are nevoie de explicații, zona de educație este critică pentru copiii angajaților din celelalte domenii critice, care nu pot lucra de-acasă și, implicit, nu pot avea grijă de ei.

Am subliniat, la servicii publice cheie, presa. Pentru că într-o societate funcțională, informarea publicului este esențială. Un alt motiv este ăsta: guvernul apelează la scurgeri controlate de informații pentru a pregăti populația pentru măsurile grele.

Diferența fundamentală dintre UK și România este că, în vremuri de criză, există o colaborare destul de strânsă între guvern și presă, există o relație de încredere, Există chiar și o anecdotă din al doilea război mondial: la rugămintea guvernului, presa, deși avea informații despre debarcarea din Normandia, a relatat orice altceva, tocmai pentru a le da timp, mai ales că toate comunicațiile erau monitorizate de nemți.

Dacă ne uităm un pic la noi în ogradă, centrul de comunicații strategice (sau cum naibii s-o numi) se bășică de-o scurgere a unui document către Libertatea. E o lipsă de colaborare și de încredere aproape halucinantă între autorități și media.

Poate că guvernanții ar trebui să ia aminte. La fel și toți experții de facebook care știu ei mai bine cum se fac lucrurile. E vorba, până la urmă, de respect față de plătitorii de taxe.