Intimitatea ta valorează mai puțin de 83 lei

Subiectul ăsta legat de privacy începe să mă intereseze tot mai mult în ultima vreme, iar asta grație scandalurilor recente. Mai ales cele legate de facebook. Dar textul ăsta nu e doar despre facebook, ei nu sunt singurii.

E de citit acest articol despre criza de săptămâna trecută, când Apple le-a tăiat macaroana pentru că foloseau un certificat pentru aplicații interne pentru a plăti cu 20 dolari oameni care să-i lase să le culeagă absolut toate datele.

Alt exemplu este cel legat de modul în care operatorii telecom vând datele de localizare către terți, care la rândul lor le vând cui le doresc. Datele personale au devenit un ditamai business-ul. Și nu doar atât, au devenit de-a dreptul banale.

Banii frumoși se scot din datele legate de sănătate, care se vând cu prețuri de zece ori mai mari. De unde și toate aplicațiile alea care-ți dau puncte, badge-uri, reduceri și alte trăznăi ca să faci mișcare folosind brățările alea smart pe care ei le vând pe pierdere, pentru că recuperează banii de dincolo.

Te întrebi de ce nu se mai găsesc pe piață alte televizoare în afară de cele smart? Pentru că producătorii le vând ieftin, dar vând și toate datele pe care le pot strânge despre obiceiurile de consum. Și vine unu’ și întreabă: “da, bine, da’ cu ce mă deranjează?, că sunt anonomizate, că ei oricum vând statistici” și așa mai departe. Și răspunsul corect ar fi: smart TV-ul tău are, cumva o cameră video? Că nu se știe niciodată cum e folosită.

Știu că poate apărea o întrebare dintr-alea banale, de tipul “băi, las-o dracului cu paranoia asta“, dar realitatea e că nu tre’ să fii paranoic ca să înțelegi că lucrurile astea se întâmplă. Cantitatea de date e atât de mare, încât e aproape imposibil să nu fii în stare să scrii un algoritm simplu.

Google știe tot ce cumperi, Amazon știe tot ce cumperi, facebook știe tot ce cumperi. Google Analytics e pe toate site-urile, butonul de Like (și acel “facebook pixel” care nu face altceva decât tracking) e pe toate site-urile, facebook le dă celor de la Amazon acces la date etc.

Dacă iei toate informațiile de mai sus în calcul, cât de greu e ca cineva să te găsească imediat? Hai, nu în Europa, că mai e un GDPR (deși… să fim serioși). Presupunem că o companie care se ocupă de vânzare de reclame vrea să te găsească.

Au niște vagi date de localizare (IP-urile de pe care intri pe site-uri), îți știu deja interesele (reclamele pe care ai dat click), caută într-o bază de date publică toți oamenii care locuiesc la codul tău poștal, caută în toată baza lor de date numerele de telefon ale celor care au comandat ceva după ce au dat click pe o reclamă livrată de ei, cumpără datele de localizare, iar mâine te trezești la ușă cu un individ care vrea să-ți vândă un aspirator.

Chestia asta nu e de neimaginat. E posibilă. Și nu e deloc greu de făcut atunci când ai acces la tone de date. Îți trebuie doar niște rânduri de cod care să genereze un filtru suficient de deștept încât să te găsească. Și problema nu e că ei te găsesc, ci problema e că pe tine te doare-n fund. Că dacă nu te-ar durea, n-ai spune “oricum știu deja aproape totul despre mine“.

Intimitatea ta nu valorează nimic, drept dovadă oameni întregi la cap care aleg, cu bună știință, să dea acces unora precum facebook, pentru 20 dolari lunar, la toată viața lor online, de la date de localizare la acces la mesaje private, la agendă telefonică, la apeluri, la istoricul de browsing, la tot. 20 dolari. Adică vreo 83 lei. 83 lei lunar pentru că ei să știe tot ce faci tu. Cam atât valorează intimitatea ta.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

1 comentariu

  1. Chiar ma gandeam astazi in masina in timp ce google pixelu statea frumos in suportul lui in fata mea si se uita la mine cum ma scobesc in nas, ca ar fi bine ca la nivel de UE initial apoi la nivel de fiecare tara sa se reglementeze urmatorul lucru:
    – sa nu mai iasa niciun telefon din nicio fabrica (sau interzis la import) cu o chestie simpla: un led de status, pus in serie, a carui implementare sa fie supusa unor reglementari si verificari de catre state/ue, care sa se aprinde de fiecare data cand sunt folosite camerele sau microfoanele. Un led in dreptul fiecarui dispozitiv care poate culege date.
    Ideea e implementata la laptopuri, dar nu e standardizata/reglementata si nu la toate.

    TREBUIE si la telefon si trebuie ca statul sa se ocupe de asta, nu sa faca vreo companie benevol chestia asta.

    UE are un rol important si in loc sa se ocupe de drepturile de autor si taxa pe link cu articolul lor 13 ar trebui sa se ocupe mai intai de Privacy. GDPR e intr-o directie buna, drept dovada ca sunt oameni si firme mari care cer implementarea a ceva similar si in SUA.