Ce-am învățat din Apocalipsă (3): Marxismul practic (sau răzbunarea salariilor mici)

M-a izbit un gând săptămâna trecută, când mi-am dat seama că avem de-a face cu o criză economică severă, dar complet diferită de aia de acum 12 ani.  Acum o decadă și-un pic, economia s-a dus dracului din cauza unei inflații de bani ieftini și a șmecherelilor.

Tura asta, avem de-a face cu un colaps cu două componente: una naturală, generată de forța de muncă, și una artificială, generată de spaima de pe burse. Partea legată de burse ar fi putut fi evitată dacă n-ar fi avut de-a face cu frica unor oameni plini de bani, care au vândut cât de mult au putut.

La modul pur teoretic, dacă n-ar fi fost egoismul acestora, bursele ar fi putut fi menținute artificial fie și dintr-o oarecare solidaritate cu restul omenirii. Nu e cazul, iar dezastrul îl vedem aproape în fiecare zi și se va adânci.

Și reverberează nu doar în averile celor deja bogați, ci mai ales în fondurile de pensii ale oamenilor de rând. În UK, cei cu puțini ani de cotizare (până-n șase-șapte) au pierdut până la 40% din economiile din fondurile de pensii. La cei cu peste 15-20 ani, daunele sunt mai mici, dar tot semnificative, în jur de 15%.

Va exista, evident, un bounce-back peste vreun an, doi, pentru că după fiecare criză, revenirea e mult mai puternică. Cine a avut 100 lei în fondul de pensii acum o lună iar azi are 60, peste doi ani va avea, probabil, 200. Dar asta depinde foarte mult de cât de repede va fi produs un vaccin.

Nu sunt matematician, statistician și nici expert în burse și nu aș ști să spun dacă, la un impact pe următorii trei ani, câștigul din bounce back va fi mai mare sau similar cu cel generat de o creștere naturală în lipsa unei astfel de crize, dar nici nu cred că e foarte relevant.

Partea cu adevărat relevantă ține de cât de prost plătiți sunt oamenii, în general, și de cât de subestimată este valoarea muncii lor, de la omul de la aprozar la cei de pe lanțul de distribuție. Iată ce se întâmplă acum, de exemplu: containere plecate din China la mijlocul lui ianuarie ajung să facă dublu pe drum.

Și situația e următoarea:

  • din cauza virusului, vapoarele au intrat, cel puțin în China, în carantină, în majoritatea porturilor sau n-au existat suficienți oameni care să urce marfa
  • odată ajuns virusul în Europa (nu neapărat de pe vapoare), au început să se îmbolnăvească fix oamenii care se ocupă de logistică (mutat containerele). Pe românește, salahorii, e jale prin Antwerp, de exemplu
  • cu o forță de muncă subdimensionată, totul se mișcă extrem de încet, ceea ce face ca economia să se ducă în jos și să apară probleme serioase pe lanțul de distribuție; un exemplu bun e cel cu tirurile de marfă

Să facem un exercițiu de imaginație:

  • să presupunem că angajații ăștia care ne scot zilnic din sărite, gen lucrătorii comerciali și casierele de la Mega Image, ar avea un minimum de plasă de siguranță financiară, precum economii pentru a traversa șase luni de criză
  • să presupunem că majoritatea stau la casă – asta e, locuiesc în Anglia, aici mai toți stau la casă, nu la bloc – și au pus de-o grădină în fundul curții și s-au apucat de crescut câte cinci găini și-un porc
  • să presupunem că, în termen de două săptămâni, 90% dintre casieri, lucrători comerciali, lucrători în depozite, livratori, șoferi, ar demisiona
  • între timp, toată lumea se autoizolează, dar nu înainte de a devasta toate magazinele – ceea ce s-a și întâmplat
  • după trei săptămâni – o lună, autoizolații rămân fără mâncare și trebuie să iasă la cumpărături, dar… totul e închis din cauză că n-are nici cine să aducă marfă în magazine, nici cine s-o vândă

Nu m-aș apuca să fac pronosticuri legate de cum va ieși lumea din criza asta, dar e clar că ar trebui un pic redefinit modul în care ne raportăm la valoarea muncii. Lucrătorii comerciali și casierii sunt parte din infrastructura critică în caz de dezastru și, cu toate astea, sunt printre cei mai prost plătiți din societate.

Mă uitam ieri sau alaltăieri pe Twitter, se instalase o mare panică după ce un depozit Amazon din zona New York s-a închis temporar din cauza unui caz de coronavirus în rândul angajaților. Și nu e doar asta, ci și modul în care, oricât de liberale economic sunt societăți precum UK sau US, oricât de mult se bate moneda pe importanța pieței, tot la un venit minim garantat de stat s-a ajuns.

În State, Trump a anunțat că vor fi trimise cecuri lunare de $1000, iar guvernul UK a anunțat că va plăti salarii de maximum £2500 lunar, în următoarele luni, celor afectați – de la angajații pub-urilor, acum închise, la self-employed, care nu mai pot să-și desfășoare activitatea.

În teorie, criza asta ar trebui să reașeze un pic valorile și, pornind de la lista aia de infrastructură critică, ar trebui să vedem și o reașezare a valorilor pe burse. Cel puțin în teorie, ar trebui să crească domeniile pe care, până acum, le-am luat ca un dat, precum energia, agricultura și retailul și mai puțin tot soiul de unicorni de care, de fapt, n-are nevoie nimeni.

Criza asta ar trebui să ne arate că, fără nevoile de bază acoperite, degeaba avem tehnologie, turism, modă și alte chestii care, până la urmă, reprezintă niște mofturi. Nevoile de bază sunt aceleași: mâncare, apă, ceva haine și căldură. Iar raportat la timpurile în care trăim, putem adăuga internet și transporturi – în principal, de marfă.

La modul ideal, lecția acestei crize ar trebui să fie aceea că degeaba ai bani, degeaba trăim într-o societate abundentă, dacă nu ne putem acoperi nevoile de bază și ar trebui să ne facă să regândim un pic modul în care ne raportăm la viață și la oamenii din jurul nostru.

Iar lecția asta ar trebui să fie învățată în primul rând de marile corporații, începând cu cele din retail, respectiv de guverne. Competiția, survival of the fittest, astea nu prea mai contează în momentul în care nu mai are cine să muncească pentru tine.

Dar asta nu cred că se va întâmpla.

Iar motivul este simplu: oamenii ăia din prima linie, casieri, lucrători comerciali, n-au rezervele ipotetice de care ziceam mai sus și au nevoie să rămână în continuare la muncă. E un fel de compromis, deși cred că mai corect spus ar fi că e un soi de șantaj al societății de consum.

E nevoie de un pic mai mult de-atât, e nevoie de un șoc serios pentru a înțelege nu doar că eroii actualei crize sunt “proletarii”, ci și că, de fapt, în general, nu plătim prețul corect pentru multe dintre produsele pe care dăm banii, iar raportul cerere/ofertă, deși matematic corect, din punct de vedere moral este înșelător.

Deja s-a ridicat, la nivel global, un val socialist. Personal, nu sunt fan al ideologiei, dar asta nu înseamnă că, raportat la ce vedem acum, nu evidențiază un adevăr crunt, anume inegalitatea și, per total, lipsa de respect a societății față de oamenii de care, acum, depindem cu toții.

În funcție de ce concluzii vor trage corporațiile și guvernele, acest val va fi gestionat mai bine sau mai prost. Iar problema cu socialismul, precum știm cu toții, este că-i teoretizat întotdeauna cu bune intenții, dar odată pus în practică, urmările sunt dezastruoase din cauză că ajung toți incompetenții să ia decizii.

Iar incompetenții ajung să ia decizii din cauză că ăia competenți sunt prea prinși în cifrele lor, în egoismul propriului venit și în lipsa crasă de empatie bazată pe “merge și-așa”. O să trecem de criza asta, evident, dar valul ăla tot crește. Și dacă guvernele și corporațiile nu iau măsuri repede, cu siguranță va urma o altă criză.

15 comentarii

  1. hedge fund manager vs retail worker
    Cand ai bani de investit primul e mult mai important. Nu neaparat vizibil! Al doilea e tratat aproape ca spare-parts! Aproape invizibil! Nu e vazut nici macar ca un serviciu. E aproape un drept!
    In criza: al doilea e infinit mai importat. Si vizibil! Primul practic nu mai exista nici ca un concept vag.

    “socialism…ajung toți incompetenții să ia decizii” si cum e ca un ziarist nu neaparat talentat sa nu ia nici o decizie pentru ca avea de prezentat un buget? Buget care a fost spulberat 4 zile mai tarziu?
    La nivel macro, in orice sistem politic, deciziile le vor lua suficient de multi imcompetenti!
    Diferenta as vedea-o in feedback. In socialism era sublim, dar inexistent. Si a murit!
    Intr-o economie “liberala” exista o influenta a banilor, in consecinta feedback. Nu intru in nici o discutie despre ce ii influenteaza pe cei care dau feedback.

    • @Dragos:that’s not the point. Ideea e că dacă te uiți un pic în UK sau în State, există o mișcare socialistă care ia amploare. Dacă va fi ignorată la nesfîrșit, te trezești ca la începutul secolului trecut în Rusia, cînd bolșevicii au omorît burghezii și au preluat puterea. Sau precum comuniștii la noi, după WW2, cînd orice cizmar știa mai bine decît un economist ce trebuie făcut. La asta mă refeream. Soluția e simplă, măsuri sociale cît să calmezi spiritele: un șomaj decent, asigurare medicală de stat de bază pentru toată lumea, chestii d-astea cu care noi, europenii, sîntem obișnuiți, unii cu mai mult, alții cu mai puțin. Găsit niște standarde și aplicate în masă. Oricum am da-o, nu o să fie ușor, asta e clar. Dar trebuie, încet-încet, să recuperăm empatia și solidaritatea (știu, mă simt de parc-aș fi Iliescu folosind cuvîntul ăsta). Încet-încet, se apropie momentul în care săracii or să-i mănînce pe bogați, mai ales după o astfel de criză.

    • Vorbesti de parca esti industrias, Dragos. 😒

    • SUA are o problemă cu comunismul, o pândește mult mai mult decât crede, nimeni nu-i bagă-n seamă din același motiv pentru care și familia romanov n-a băgat în seamă bolșevicii, se credeau atotputernici și invincibili.

      Problema majoră este că în SUA sistemul politic e mult mai corupt ca la noi chiar aș zice. Ei practic au legalizat șpaga, n-o să auzi niciodată un senator american acuzat de trafic de influență dacă primește donații masive de la diverse corporații. Dar o negociază și-o vorbesc pe față de ea, vrei audiență la senator, scoți banul. Sunt extrem de profesioniști și eficienți în șpăgi când au nevoie să treacă legi avantajoase.

      Asta a degenerat din piața liberă de altădată, într-o piață extrem de reglementată de la mediu în sus. Practic corporațiile de la vârf și-au asigurat dominația absolută prin diverse pachete legislative și nimeni nu poate intra peste ei, nici firme americane medii care să zicem s-ar ridica, de străini nici nu poate fi vorba. Singura alternativă e să se lase cumpărați sau să-nchidă. De-asta medicina e în starea în care e, de-asta infrastructura începe să se destrame, noi ne plângem că la noi licitațiile sunt cum sunt, să vedeți condiții trebuie îndeplinite acolo ca să poți turna asfalt…mai ales că pe lângă legi federale ai legi statale, apoi ai și legi la nivel de county, apoi și ordonanțe la nivel de oraș. Sunt 4 straturi de birocrație în care te-nvârți…

      Aici e problema la americani, dar cum zice Jordan Peterson, doar pentru 20% din sistem e bolnav, nu e motiv să distrugi tot sistemul, distrugi doar ce e bolnav și recuperezi. Dar realitatea întotdeauna bate filmul.

  2. Dacă abordezi problema marxist, trebuie să te duci până la capăt. S-a vorbit de imunizarea generală, dar noi am vrut să facem balet și să salvăm pe toată lumea, că toți sunt importanți. Dacă sunt toți importanți, plătește pentru toți. Să vedem dacă sunt bani.

    Abia aștept să văd continuarea poveștii, în frame-ul pe care l-ai pus tu.

    • @eftimie: și eu sînt curios. Oricum, trăim vremuri dubioase, deja a doua criză economică în 12 ani, mă cam scarpin după cap și zic cumva mersi că, totuși, am pivotat spre altă meserie.

    • O criza la 12 ani dupa precedenta e chiar un lucru bun, de obicei sunt mai dese, si pana saptamana trecuta a fost cea mai lunga crestere a bursei americane (bull market) din istorie – 11 ani.

  3. In tarile foste socialist-comuniste, valul va fi mai mare, fiindca e cuplata cu privatizarea pagubasa, furtul banilor/valutelor & dezindustrializarea, respectiv falimentarile.

    • @Phaff: n-aș crede. În țările fost comuniste, deja există niște sisteme sociale puse în practică. În același timp, e proaspătă-n memorie amintirea foametei. Din punctul ăsta de vedere, Estul Europei e mai avantajat, o idee mai cinic și mult mai pragmatic.

  4. mie personal mi se pare ca pleci de la cateva premise gresite, si in consecinta ajungi la concluzii gresite.
    spre exemplu:
    valoarea muncii casierelor de la mega sau a lucratorilor comerciali – cred ca ar trebui sa faci deosebirea intre valoarea intrinseca si valoare extrinseca. iti las o poza aici: https://timponline.ro/wp-content/uploads/2019/11/casa-expres-2-1024×768.jpg
    legat de trump si mia de dolari – vorbim despre o propunere nu despre un done-deal si de faptul ca iese din gura unui om care se gandeste la alegerile ce urmeaza.
    legat de venitul minim garantat iti las asta: https://www.bbc.com/news/world-europe-47169549

    • Premisele nu pot fi greșite, ci doar adevărate sau false, dar să trecem peste astfel de detalii :)
      Înțeleg unde bați, dar nu pe asta se baza exercițiul meu de imaginație. Evident că poți înlocui toți casierii cu self-checkout și lucrătorii comerciali cu roboți, dar dacă o daci prea rapid, intri într-un cerc vicios: ai marfa, dar nimeni n-are bani s-o cumpere.
      La fel, legat de UBI, nu sînt fanul ideii, dar în contexte de criză, precum ăsta, e practic imposibil să nu-l aplici.
      Scopul meu nu era să spun că uite, ce frumos, neosocialismul de azi e grozav, ci dimpotrivă, că în lipsa luării unor măsuri sociale, mai ales într-o perioadă de dezastru, ca asta, înseamnă sinuciderea capitalismului pe termen mediu-lung. We’re in uncharted territories right now.

  5. Salut Alex. Pictezi o falsa problema.
    In 5 ani de zile, maaaxim un deceniu ( deceniu sau decada?) va fi doar self scan, self pay, self service, self- ce vrei tu.
    Si in general, cam toate rolurile de control, ordonare, manipulare a oamenilor ( mai putin pentru moment componenta scolastica si medicala) vor fi inlocuite de tehnologia digitala.
    Recomand Politica Viitorului, de Jamie Susskind.

  6. Nu cred ca in vest va lua amploare o miscare socialista ampla, adica, nu s-a putut cand au avut sprijinul URSS nu cred ca o sa se poate nici acum, vom merge spre enclavizarea tot mai mare a societatii, unde o patura sociala se va autoizola in oaze de prosperitate (inconjurate de ziduri si oameni inarmati la intrare) si o alta se va multumi cu traiul de azi pe maine – in hinterland.

  7. Mai este un aspect care este foarte important in exercitiul tau de imaginatie. E posibil sa-l fi zis cineva deja, dar n-am reusit sa citesc complet toate comentariile.

    Piata fortei de munca este la fel ca piata de actiuni: atunci cand sunt foarte multi casieri disponibili, salariul acestora ramane relativ mic. Si, de ce sa nu recunoastem, aproximativ oricine ar putea face munca de casier. Acum, in schimb, cand numarul acestora se micsoreaza datorita izolarii sau fricii, salariile lor ar putea creste simtitor, urmand ca, dupa aceasta criza, sa scada din nou la nivelul de dinainte (sau chiar mai jos, avand in vedere ca s-ar putea ca unii care faceau altceva for a living, sa nu-si mai gaseasca aceeasi pozitie si deci afluxul de casieri sa fie mai mare).

    Din pacate, pozitia de casier (ca si altele, de altfel, precum livrator, incarcator-descarcator etc.) va ajunge din nou in situatia “Nu-ti convine, pleaca! Gasim alti 100 ca tine!”, iar salariile, cum e normal intr-o piata libera, vor scadea.

    Socialismul, pe de alta parte, vine si spune, mai pe ocolite (sau comunismul mai direct) ca toti castiga la fel indiferent de rolul fiecaruia si nevoia existenta pe piata.

    Acum, cum e mai bine?

  8. Ai subliniat foarte bine! “Semi-sclavii” nu trebuie lasati sa dispuna de o parasuta de salvare, trebuie sa ramana asa, pentru a putea fi abuzati in situatii de criza. Deci sistemul functioneaza. Chiar foarte bine. Comunistii ar fi trebuit sa trimita cate un comisar sa-i urmareasca, in capitalism sclavia e de buna voie.
    P.S. Si eu sunt tot “semi-sclav”, cu ceva mai multe economii, nu vreau prin termenul respectiv sa-i denigrez pe acesti oameni, dar asta e situatia in care se gasesc.