Ce-am învățat din Apocalipsă (2)

Câteva idei despre chestii mai pragmatice decât mâncarea:

  • pentru multe businessuri, deja s-a proclamat sfârșitul lumii: transporturile de persoane, turismul (cazări etc.), restaurante, serviciile (personal trainers, de exemplu)
  • lumea începe să învețe să lucreze de-acasă. Asta înseamnă politici noi în companii. La mine pe șantier, s-a anulat tot ce înseamnă simulare de disaster recovery, DR-ul poate fi invocat ca și până acum însă
  • acum se vede cât de proaste sunt strategiile de business continuity și cum lipsa testărilor anterioare afectează companiile. Aș putea paria că 70% dintre companii au politici absolut tâmpite, care nu fac altceva decât să arate că n-au încredere în angajați
  • munca de acasă e, în general, mai puțin productivă din cauză că angajatorii se-mpiedică în frică și uită să respecte legislația. Teoretic, în caz de dezastru (cum e acum), fiecare angajator trebuie să se asigure că angajatul are acasă cele necesare lucrului, de la monitoare și tastaturi la scaun ergonomic și, în cazul în care nu le are, să i le asigure
  • am văzut pe net că există, totuși, unele companii din care s-a plecat, pur și simplu, cu monitor și scaun acasă, ceea ce e, de fapt, foarte bine, pentru că înseamnă că exista dinainte o astfel de procedură. În cazul altora… mai greu
  • e un moment oportun pentru a sesiza câtă prostie există, în general, în proceduri – sau în lipsa lor – și cum se răspunde la dileme precum “securitatea sediului sau sănătatea angajaților?” Mai exact, principalul loc de transmitere a unui virus e cititorul de amprente de la intrarea în clădire. Dacă îl dezactivezi însă, riști însă ca cineva care fură sau găsește un badge să intre fără nici o problemă. Eh, joac-o p-asta!
  • acum se va vedea, vorba unei meme, câte dintre întâlniri erau, de fapt, inutile și puteau fi limitate la o comunicare prin email
  • s-a umplut netul de articole cu sfaturi despre cum să fii mai productiv când lucrezi de-acasă: respectă-ți programul de trezit, fă duș, spală-te pe dinți, îmbracă-te ca pentru birou, mergi la biroul de-acasă, nu lucra din canapea, nu deschide TV-ul, nu mânca din cinci în cinci minute, ia-ți pauză de masă ca și când ai fi la sediu, ca înainte, bla bla
  • lucratul de acasă e, de fapt, un gest de responsabilitate a companiilor mai degrabă decât respectarea recomandărilor guvernelor. Mă uitam la câți experți de facebook explică tuturor cum strategia guvernului UK e tâmpită, dar dacă tragi linie după o socoteală scurtă, multe dintre recomandările alea deja fuseseră aplicate de companii de cu cel puțin două săptămâni înainte
  • am prins vag niște discuții pe la birou, testele de continuitate la clienții noștri au început încă de-acu’ juma’ de lună, cu cerut oferte de mărire lățime de bandă și licențe de VPN-uri și firewall-uri
  • în ultima săptămână, a dispărut – cel puțin la mine-n zonă – aproape trei sferturi din trafic după ce lumea a început să lucreze de-acasă acolo unde s-a putut. Cine are impresia că e nevoie de guvern să forțeze aplicarea unor recomandări e naiv și subestimează frica populației
  • evident că există și tâmpiți, babe pentru care promoția la cașcaval de la Lidl e mai importantă decât sănătatea lor și “cum o vrea ăl de sus” e motto-ul bătrâneților, “că noi, maică, oricum ne-am trăit viața“, dar sunt inevitable
  • mi-e lene să mă cert cu toată lumea pe tema strategiei UK, dar consider în continuare că e o idee bună să vii cu recomandări, nu cu obligativitate. După o săptămână în casă, o iei razna. Eu simt c-o iau razna după juma’ de zi, iar principala problemă e că nu mai ai cu cine să schimbi o vorbă
  • spun că strategia mi se pare bună, mai ales cea cu neînchiderea școlilor, pentru că cei mai mulți subestimează impactul pe care îl au grădinițele și școlile asupra celor care muncesc. Am colegi care se gândesc cu groază că n-or să mai poată face nimic în momentul în care se vor închide
  • când ai doi copii cu vârste între 3 și 10 ani, care au alte nevoi decât tine, inclusiv de atenție taman când tu trebuie să lucrezi, începi să-ți pui probleme legate de stabilitatea locului de muncă
  • cine-avea chef să-și schimbe jobul poate ar face mai bine să se răzgândească, sunt aproape convins că nimănui nu-i mai stă mintea la interviuri în perioada asta, ci mai degrabă la concedieri

Dacă mi-o mai veni vreo idee, alt text.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.