Ionuţ Budişteanu, un român extrem de inteligent. Şi extrem de naiv

life

Am citit interviul cu Ionuţ Budişteanu, românul de 19 ani care a cîştigat marele premiu Intel ISEF, publicat de Adevărul. Sînt impresionante realizările lui. De la premiile cîştigate, la volumul foarte mare de muncă din fiecare zi, la pasiunea pe care o are pentru IT şi, mai ales, pentru cercetare. Din păcate, e la vîrsta la care încă e foarte naiv şi la care încă mai speră că în România se face treabă serioasă în instituţiile de învăţămînt publice.

Mama nu este foarte decisă. Îmi tot spune să studiez în America. Am povestit eu despre o universitate de acolo care mi-a plăcut – Drexel University, din Philadelphia – singura universitate în care fiecare student este obligat să lucreze la proiecte de cercetare. Au foarte multe parteneriate, în special cu DARPA. Mama a rămas cu impresia că ar trebui să merg acolo. Tata m-a înţeles. Eu întotdeauna am avut uşa deschisă şi pentru România, dar ultimul premiu mi-a dat de gândit că pot să fac şi în România ce aş putea face în America. Premiul respectiv nu a mai fost câştigat de vreo 20 de ani de niciun european şi am văzut că se poate face ce se face şi în străinătate. Aceleaşi cursuri de la Stanford se predau şi în România. Am văzut nişte noţiuni care sunt chiar mai slab explicate la Stanford. Sunt aceleaşi exemple, aceleaşi calcule numerice.

Sincer, candoarea puştiului este adorabilă. Nu glumesc, spun asta în sensul bun. Doar că ce nu ştie Ionuţ Budişteanu, deocamdată, e că, odată intrat la facultate, n-o să aibă la dispoziţie, nici pe departe, facilităţile pe care le-ar avea, de exemplu, la Drexel sau la Stanford. Va fi extrem de frustrant şi va veni tot el cu bani de-acasă. Ori, mai bine zis, îşi va finanţa singur cercetarea, pentru că statul român nu face altceva decît să taie bugetele.

În România, stăm bine la teorie, se predă în draci şi se aşteaptă de la elevi şi studenţi să o înveţe pe de rost. Din păcate, fiecare meserie, că e vorba de cea de zugrav sau că e vorba de cea de chimist, se învaţă cînd ai acces la nişte unelte. Cred, din păcate, că abia după ce va intra la facultate va înţelege pe deplin sensul sintagmei româneşti “teoria ca teoria, dar practica ne omoară.

E foarte corect că inovaţia vine, de multe ori, din sărăcie, că lipsa banilor te obligă să devii inventiv. Cînd ai acces la resurse, faci o maşină care se conduce singură, dar care e extrem de scumpă fie şi pentru simplul motiv că radarul costă 100.000 de dolari. Cînd n-ai resurse nelimitate, produci propriul radar, care costă 4.000.

Însă astea sînt doar mici bucurii care, ulterior, produc frustrări. “Dacă aş fi avut mai mulţi bani, aş fi realizat de zece ori mai multe.” Iar frustrarea este, de multe ori, moartea pasiunii. Nu-ţi mai arde să inovezi în momentul în care n-ai ce pune pe masă – ori, în cazul de faţă, n-ai acces la nişte unelte elementare în alte instituţii similare.

Sincer, dacă ai fi în locul lui, ce-ai alege? Să îţi baţi capul cu profesori români, dintre care mulţi încă mai sînt prinşi în mentalităţi comuniste, sau să lucrezi pe cercetare, la Drexel, pentru DARPA? Ai prefera să te frustrezi că nu ai la dispoziţie un laborator decent sau ai prefera să lucrezi în cercetare la Stanford, acolo unde, chiar dacă nişte noţiuni sînt mai slab explicate decît la Bucureşti, ai acces nelimitat la profesori şi cercetători şi la o grămadă de resurse care te-ar putea ajuta să inventezi nişte echipamente care vor schimba lumea?

Ce ai prefera: să te duci la facultate, la Bucureşti, şi să facă mişto de tine colegii care plătesc o taxă şi trec clasa cu şpăgi sau să fii înconjurat de oameni cu aceleaşi pasiuni, cu care chiar ai ce discuta? Ce ai prefera: să devii asistent universitar, apoi lector, iar peste 15 ani, cu un pic de baftă, să ajungi profesor universitar pe o leafă de nimic (considerînd că ar vrea să continue în România şi să predea studenţilor) sau să ai aceleaşi funcţii şi posibilitatea de a promova mult mai repede la o universitate precum Stanford? Ce ai prefera: să rămîi în România şi să te angajezi la o companie precum UTI, pe o leafă minusculă comparativ cu aceeaşi funcţie pe care ai putea să o ai într-o companie din SUA sau să te poţi angaja oricînd, în cercetare, la Tesla sau la Google?

Doar întreb…

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

7 comentarii

  1. Ma Alex, destept si inteligent sunt doua notiuni total diferite. Daca ar fi destept, ar fugi cat il tin picioarele de pe aici, dar problema e ca e prost ! Lasa, nu-i bai, asa merita astia prosti, sa moara saraci

  2. @alin: da, e o diferenţă între a fi inteligent şi a fi deştept. Dar nu cred că puştiul e prost, departe de mine gîndul ăsta. Cred doar că e foarte naiv, iar experienţa asta i-a dat speranţa că se poate inova şi în România. E doar naiv, n-are experienţa de viaţă necesară. Şi e foarte prins în munca sa, iar asta nu cred că-i lasă prea mult timp pentru citit ştirile şi analizele despre sistemul educaţional românesc.

  3. Nu-ti trebuie analize, trebuie doar sa te uiti la bunicii tai cum plang de foame, si vei intelege. Plang de foame, la figurat spun….desi exista oameni care si la propriu fac asta….

  4. Am avut un coleg in facultate care fusese ani de zile medaliat la olimpiadele internationale, dar a ales sa faca facultatea la Calculatoare in Bucuresti, desi avusese oferte de la toate facultatile mari din afara.

    L-am intrebat odata de ce a ales Bucurestiul si mi-a zis, mai putin candid: “Bai, in SUA nu aveam prieteni, nu aveam cum sa merg in Piranha la o bere, in Vama pentru un weekened. Am zis sa fac facultatea acum, si vad dupa aia ce se intampla.”

    Stii ce s-a intamplat? Acum lucreaza la Google in Zurich :)

  5. E logic si normal sa fie naiv, intrucat nu are destula experienta.

    Nu poti sa extrapolezi dintr-un esantion mic (am realizat o chestie cu succes -> deci merge si in Ro), iar cand o sa aiba un esantion mai mare de experiente posibil sa vada altfel lucrurile.

    Sa tina cineva minte cazul acesta, si sa vedem peste x ani ce se va intampla, asa ca exercitiu de trecut plictiseala.

  6. Un articol cam demoralizant pentru Ionuţ Budişteanu. Sunt de acord că avem nevoie de unelte, dar ce contează dacă el vrea să rămână? Dacă el aici se simte bine, aici se simte acasă?

  7. Lasa, nu mai pune intrebari de-astea, poate se prinde pustiul si-o uscheste… Sa ramana aici si sa incerce sa faca treaba, poate reuseste. Daca pleaca toti, ce naiba ramane aici? Sunt destui prosti in tara asta, nu cred ca vrem sa mai scada media. Chiar daca consideram ca nu e in interesul lui sa ramana aici, sa ne bucuram daca o face si sa-i acordam sprijin cand ne intersectam.