De ce e serialul “Iron Fist” (Netflix) atât de prost

Netflix a lansat, pe 17 martie, Iron Fist, un nou serial bazat pe cărţile Marvel. Am văzut tot soiul de păreri, majoritatea pline de dezamăgire. “E prost” sau “E foarte prost” au cam stat la ordinea zilei.

Am văzut comparaţii cu celelalte seriale lansate de Netflix, bazate pe benzile desenate Marvel, că Daredevil a fost excelent, Jessica Jones a fost bun, până şi Luke Cage a fost decent, dar Iron Fist…

Problema cu Iron Fist e că nu se ridică la aşteptările de eroism ale privitorului. Danny Rand, întors după 15 ani în New York, e groaznic de naiv, e de-a dreptul prostănac, spre deosebire de ceilalţi eroi din serialele paralele.

Pentru că, de fapt, personajele din serialele Netflix vor ajunge, la un moment dat, să colaboreze ca o echipă, în Defenders. Dar până atunci, trebuie să facem cunoştinţă cu fiecare.

Prima jumătate a serialului e teribil de plicticoasă. Sau, în fine, nu neapărat plicticoasă, cât mai degrabă ternă. Nu se întâmplă mare lucru, dialogurile sunt un pic prea lungi, nu prea ai timp să-ţi dai seama cine-s băieţii răi şi cine-s ăia buni, mărunţişuri de genul ăsta.

Un alt lucru care lipseşte în Iron Fist este tensiunea. Întregul sezon pare superficial, nu tu prea multe probleme morale, nu tu prea multe probleme personale, nu tu prea multe frământări.

Pe de altă parte, dacă e să-i judeci pe toţi eroii în paralel, Danny Rand rămâne, ca personaj, doar un puşti mai vârstă. Un puşti mai în vârstă bogat, ceea ce oricum n-ar susţine problemele puse în celelalte seriale, unde personajele principale se luptă, dincolo de cei pe care trebuie să-i bată, cu sărăcia, cu depresia, cu probleme de oameni normali, cu care ţi-e mult mai uşor să rezonezi la nivel personal.

Privit în întregul ansamblu al Defenders, Iron Fist nu e chiar atât de prost pe cât l-ar putea interpreta lumea, cât mai degrabă e complet paralel cu celelalte personaje. Şi cred că dezamăgirea vine, cumva, şi din lipsa raportării la nişte trăiri mai concrete. Dar, aşa cum ziceam mai sus, vorbim de un puşti, nu prea ai ce să aştepţi.

Pe de altă parte, ce lipseşte în Iron Fist e personajul negativ cu personalitate puternică. Harold Meachum pare mai degrabă mediocru. E un bun businessman, dar răutatea şi orgoliul sunt dozate prost de către scenarişti.

Nu ai, pur şi simplu, cum să-l compari cu Fisk, din Daredevil (actorul e genial) sau cu Diamondback Stryker, din Luke Cage (Erik LaRay Harvey, la rândul lui, genial).

Tot serialul îmi lasă impresia că e făcut cumva prin ochii unui puştan, nu a unui om matur, prin urmare şi superficialitatea de la un capăt la altul. Nu are trăiri intense, nu are nerv, adică exact cam ce-ar simţi un puşti de 12-14 ani care n-are prieteni. Undeva, în lumea lui, lipsit de maturitate.

Inclusiv partea legată de lupta cu ditamai organizaţia, The Hand, e lipsită de substanţă, e o trecere de la o chestie la alta, fără detalii. Şi, din punctul ăsta de vedere, Iron Fist e mai degrabă similar cu producţiile celorlalte televiziuni americane, din categoria The Flash sau Supergirl.

Sunt curios ce vor face în următorul sezon, căci ăsta poate, cel mult, să fie considerat un element secundar într-o poveste mai amplă a New Yorkului nevăzut, o contextualizare pentru o mai bună înţelegere a organizaţiei cu care echipa se va lupta la un moment dat.

Sau, în fine, poate dezamăgirea vine şi din faptul că e încă o poveste banală a unui copil bogat care-şi face probleme de conştiinţă, aşa cum am tot văzut de-a lungul anilor într-o groază de filme. Şi tocmai banalitatea mediului în care se desfăşoară acţiunea e ceea ce, probabil, ne plictiseşte, tocmai prin lipsa substanţei, lipsa unei perspective noi.

Altfel, e bun de clătit creierii dacă nu ai prea multe pretenţii şi nici nu ştii la ce să te uiţi peste weekend.

PS: Coregrafia scenelor cu bătăi e decentă, dar nu grozavă. Nu se compară cu cea din Daredevil. Bine, în Daredevil, personajul e construit într-un mod mult mai realist, inclusiv la capitolul coaste rupte. Or, realismul lipseşte aproape cu desăvârşire în Iron Fist.

Scris de

Alex Mihăileanu

Alex Mihăileanu - Jurnalist din 2003, trecut pe la Business Standard şi Hotnews.ro, editorialist VICE România. Artist vizual în devenire.

2 comentarii

  1. Eu nici până în ziua de azi n-am înțeles care este ‘declanșatorul Pumnului de Oțel’.