Ce dracu’ e în neregulă cu italienii?

Pe cât de frumoasă e Italia, pe atât de jegoși mi se par unii italieni. Iar după două experiențe nasoale în aeroporturile lor, deja încep să detest ideea de a călători acolo.

Prima: anul trecut, la începutul lui mai, plecam de la soră-mea. Pe aeroportul din Pisa, stau cu o bere și mă uit la un serial pe iPad, la doi pași de poarta de îmbarcare. După nici 15 minute, apar doi bărbați în uniformă care îmi cer pașaportul.

Pe scurt, erau curioși cât cash am la mine. Le-am spus că am cinci lire. Când au auzit de pounds, s-au dezumflat și m-au lăsat în pace. Aveam să aflu că e un soi de țeapă a unora dintre angajații de la poliția lor de frontieră, te vrăjesc că n-ai voie cu mai mult de 500 sau 1.000 euro cash (ai voie cu până la 10.000), iar restul “se confiscă”. Și da, și ei o fac, profitând de scam-urile pe bune cu poliția falsă. Sau cu poliția financiară falsă.

Acu’ o săptămână, zbor de pe Fiumicino. Nici nu apuc să intru bine în aeroport, că mă opresc unii în uniformă să îmi ceară un act de identificare, că e “random check“, vreo trei glumițe cu România și “bună dimineața”. Mno, fie. Trec de security check, trec de control pașapoarte, ajung la poartă.

Îmi vine rândul la îmbarcare, arăt buletinul și biletul, “zbor plăcut!“, mă oprește un nene cu legitimație de gât, că e de la poliție, să îi arăt buletinul – că a văzut că-i românesc când l-am arătat -, eu zburând spre Londra, nu spre București. Moment în care l-am întrebat de ce, că deja l-am arătat de vreo trei ori, n-a știut ce să-mi răspundă.

Era să uit, la control pașapoarte, tanța de-acolo mă întreba unde zbor, ea având telefonul cu biletul în față. Și ce fac în Londra. Da’ locuiesc acolo? Da’ n-am și-un act englezesc, poate un permis de conducere? Da’ de cât timp locuiesc acolo?

Uite-așa mi s-a cam tăiat de toată Italia. Pentru că încep să dezvolt teoria că italienii au ceva cu românii. Nu mă refer la țeparii ăia doi de pe Pisa, ci la cretinii de pe Fiumicino, tanța de la pașapoarte și jegosul de la îmbarcare care m-a lăsat în pace după ce s-a prins că m-a enervat și nu-s vreo hoț sau dracu’ știe ce.

Din punctul ăsta de vedere, sunt un mare fan al englezilor care nu dau doi lei pe identitatea ta când pleci din țară. Ai scanat biletul, pa și pusi, nu te mai întreabă nimeni de sănătate, nu-ți cere nimeni buletinul/pașaportul până la îmbarcare.

Iată, deci, cum ajunge omul să minimizeze contactul cu o țară din cauza imbecilor din aeroporturi. Ce pot să zic altceva decât că data viitoare nu-mi mai cheltuiesc banii în Italia. N-au decât să-și ia românofobia și să și-o bage adânc în fund, că Europa e mare.

1 comentariu

  1. te-ai gandit ca si tanta de la pasapoarte si cu tanta de la “random check” sunt mana in mana? Se presupune ca controalele de securitate sunt din ce in ce mai riguraose, dupa care afli ca Napoleon e cel care te controleazea!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.