Cam cât de tare ne-am bătut joc de planetă

Știu că e un podcast lung, are două ore jumate, dar e pur și simplu mindblowing când stai și te gândești câte chestii spune Frank von Hippel. Pe scurt, omul e biolog și studiază diverse chestii prin tot soiul de locuri dubioase de pe planetă, de la jungle africane sau americane până la poli.

Două chestii m-au lăsat cu gura căscată. Una e despre cum se plimbă microplasticul prin oceane și cum afectează viața marină – de exemplu, cum ajungem noi să mâncăm somon sau ton cu plastic sau tot soiul de chimicale.

A doua e despre cum circulă substanțele toxice, mai ales cele din biocide (insecticide, erbicide etc.) prin lume, de la cum le duce vântul la cum le cară oamenii, animalele, peștii șamd.

Și e un exemplu grozav despre canadieni, care au vrut să facă un studiu legat de poluare acu’ ani de zile, și cum e afectată populația din orașele sau din jurul orașelor industriale. Și au vrut să aibă un grup de control de cât mai departe, așa că au apelat la eschimoși. La care s-a dovedit că nivelul chimicalelor nasoale din organism era astronomic, iar singura explicație era că mâncarea lor de bază e peștele oacenic – care e plin de ele.

Episodul ăsta e spectaculos de bun. Sunt două ore jumate bine investite, mai ales dacă vrei să înțelegi cam cât de rău ne facem singuri.