Jumătate de zi la Urgenţe, la Spitalul Floreasca

După o săptămână pe pârtii, m-am întors cu antebraţul stâng buşit şi cu vreo două coaste, pe stânga, nu tocmai calme. Şi cum doctoriţa mea de familie m-a trimis la spital, să n-am splina ruptă, m-am oprit la Floreasca.

Pe scurt, câteva idei despre cum funcţionează lucrurile în România, după 12 ani de când n-am mai scris pe Sănătate:

  • pacienţii continuă să refuze să citească ce scrie pe pereţi. Pacientul intră direct peste doctor, nu-l interesează că trebuie să se oprească la Registratură să i se facă o fişă
  • aparţinătorii (adică neamurile) consideră noţiunea de “program de vizită” drept o chestie abstractă, o funcţie matematică din fizica cuantică sau teoria stringurilor, sunt conştienţi că există, dar o ignoră cu desăvârşire, că nu e treaba lor s-o citească
  • foarte mulţi medici tineri, cel puţin la Urgenţe, foarte OK, foarte binevoitori, fără greţuri de profesori universitari care aşteaptă o şpăguţă, dornici să ajute cât mai repede (cumva, ştiam asta din 2012, când am avut un deget rupt, dar mi s-a mai confirmat o dată că ar trebui să fim pe un drum bun, ei sunt viitorul medicinii româneşti)
  • dacă vă uitaţi urât la filmele americane în care avocaţii stau la uşa spitalului ca să vâneze cazuri de malpraxis sau victime ale accidentelor care să-i dea în judecată pe vinovaţi, aflaţi că şi la Floreasca, pe holuri, există indivizi de la diverse SRL-uri (eu am auzit de ceva gen Centrul European pentru Despăgubiri sau similar, bănui că-i o ţeapă) care abia aşteaptă să mai sugă nişte comisioane şi vin peste tine să te convingă de cât de mult bine or să-ţi facă
  • mi-am făcut o pomană: o olandeză a ajuns la Urgenţe, altele două o aşteptau, trebuiau să ajungă la aeroport, le-am chemat un Uber, că nu m-a lăsat sufletul să le las pe mâna unui taximetrist bucureştean. Sper că n-au încercat să-i plătească cursa
  • la Radiologie, lucrurile se mişcă extrem de repede, în trei minute mă rezolvaseră cu trei radiografii; medicul care se ocupă de ecografii e haios, are nişte glume… de doctor, dar na
  • oamenii de pe ambulanţe şi SMURD nu şi-au pierdut umorul – mă rog, tre’ să fii vag familiarizat cu umorul de spital – şi m-a distrat c-au adus o fătucă, alături de maică-sa, pe care au prezentat-o drept “tânăra este accidentul”, deh…

În rest, dacă viitorul medicinei româneşti arată precum îl văd eu via medicii tineri de la Floreasca, o să fie bine. Desigur, asta dacă nu îi fugăreşte din ţară statul român.

Ca o paranteză, în 2012, când mi-am rupt degetul, doctoriţa – rezidentă – povestea unei asistente, în timp ce-mi schimba mie pansamentul, că şi-a găsit ceva post prin Franţa. Asta aşa, apropo de oportunităţile din sistemul medical autohton. Şi, fireşte, nu e singura.

(Foto: George Călin / Inquam via news.ro)

Scris de

Alex Mihăileanu

Alex Mihăileanu - Jurnalist din 2003, trecut pe la Business Standard şi Hotnews.ro, editorialist VICE România. Artist vizual în devenire.

1 comentariu

  1. Ai dreptate.
    Si eu am ajuns cu copii in ultimii ani la urgente, la Marie Currie si la Victor Babes si am avut aceeasi surpriza placuta – doctori tineri care isi dau interesul si se ocupa de pacienti si care nu au vrut sa ia nici macar o cutie de bomboane.
    La Victor Babes am fost la urgenta in ajunul craciunului anul trecut si am vrut sa le dau un cozonac – s-au scuzat si mi-au spus ca nu primesc nimic.
    Acum odata cu schimbarea atitudinii medicilor, trebuie sa se mai lucreze si la civilizarea pacientilor – am vazut un show tot la Victor Babes in ajunul craciunlui facut de o apartinatoare care a trebuit sa astepte 20 de minute dupa ceas, ca nu nene, ea sta in Italia si acolo nu trebuie sa astepti deloc, ca ce de cacat e Romania, ca ea deaia a plecat. Dupa 10 minute de cand a intrat in sala de asteptare asteptare i-au cerut cartea de identitate sa o inregistreze si atunci s-a dezlantuit fiara din ea – cum adica ii cere cartea de identitate, pentru ce?????

    Am vazut capsunari care se dau cu fundul de pamant ca trebuie sa astepte