Jurnalismul online NU înseamnă DOAR viteză

Sîntem buni şi ne pricepem la toate
Sîntem buni şi ne pricepem la toate

Există cîteva prejudecăţi în rîndul şefilor din media tradiţională în ceea ce priveşte online-ul. Una dintre ele este aceea că presa online reprezintă doar viteză şi cam atît. Că pe online trebuie să fii primul care dă ştirea. Că restul contează mai puţin, cîtă vreme n-a mai dat nimeni înaintea ta. Că din această cauză nu există suficient timp pentru a verifica informaţia şi că, per total, concurenţa pe online se rezumă doar la cine dă primul o ştire.

Nimic mai fals!

Dimpotrivă, din punctul meu de vedere, jurnalismul online înseamnă cu totul altceva. Viteza de reacţie este doar unul dintre criteriile concurenţiale, iar de multe ori nu contează aproape deloc. De ce spun asta? Să luăm un exemplu: stiri-de-azi.ro publică o informaţie cum că se pune de-o grevă la Ministerul Perucilor Verzi. Ei sînt primii care au publicat ştirea, la capitolul viteză de reacţie nu îi bate nimeni. Însă există un redactor la ştirile-de-mîine.ro care vede informaţia, dă repede un telefon şi publică o ştire. Celelalte site-uri de ştiri procedează la fel. În jumătate de oră, toată lumea are ştirea.

Cu ce te încălzeşte, în acest context, că ai fost primul care a publicat 300 de semne, iar jumătate de oră mai tîrziu, concurenţa a publicat 3.000 de semne, în timp ce tu încă mai scrii la un articol mai amplu? În jumătate de oră, pentru că cei de la concurenţă, să zicem ştirile-de-poimîine.ro, a publicat 3.000 de semne şi promite update-uri, nu doar că Google a indexat mai multe informaţii, dar cititorul va sta cu ochii pe site pentru update-uri, fie şi pentru că ştie că va primi mai multă informaţie de aici. Cine pierde din toată afacerea asta?

Se uită că informaţia e gratis pe net

Diferenţa dintre cititorul de print şi cititorul de online este că primul nu va cumpăra trei ziare pentru o informaţie, în timp ce al doilea va verifica zece site-uri ca să priceapă despre ce e vorba. Şefii de la ziare uită acest lucru atunci cînd fac strategiile versiunilor online ale publicaţiilor. Pe net, cititorul ziarului tău este şi cititorul a încă trei ziare concurente atunci cînd vine vorba de breaking news. Degeaba prinzi o ştire, dacă nu e corectă, dacă nu e relevantă sau dacă, pur şi simplu, nu e completă la timp.

O altă problemă este că se uită un aspect foarte important cînd vine vorba de new media: oricît de bun ai fi pe print, în online va fi întotdeauna unul mai bun ca tine, măcar pentru simplul motiv că are mai multă experienţă.

Social media? Ce e aia?

Acum doi ani, dacă îi spuneai unui redactor-şef că o super ştire a apărut pe un blog, te înjura. Cum adică să citezi ca sursă un blog? Da’ ce, e Mediafax? Şi, pînă la urmă, ce e ăla blog? Poate peste 50 de ani, cînd or muri ziarele… Ei bine, au trecut doi şi tot mai multe ziare citează bloguri, tot mai mulţi redactori-şef se întreabă ce se întîmplă, încă nerealizînd cît de repede evoluează online-ul, se întreabă cum se face că o publicaţie exclusiv pe internet are profit, în timp ce ziarul pe care îl conduce e pe minus…

Într-un final, se trezesc, obligaţi de împrejurări, că trebuie să se dezvolte şi acolo, în jungla aia în care busola lor nu funcţionează prea bine. Prin urmare, politica e simplă: noi trebuie să fim primii care dăm ştirea!, ca şi cum nu ar fi o regulă care se aplică şi print-ului, trebuie să băgăm poze, ce chestie!, video şi audio!, pfuuu, asta va fi greu, nenicule. Dar dacă asta fac ceilalţi, facem şi noi, cu orice preţ!

Cum se face, de fapt, jurnalismul online?

Nu cred că există un ghid complet referitor la jurnalismul online. Nu cred că va exista un manual care să trateze fiecare particularitate a internetului versus print. Şi nu cred că vor exista reguli suplimentare. Nu curînd, cel puţin. Chiar dacă în alte ţări se practică de mai mulţi ani, chiar dacă ei au experienţă, se experimentează în continuare. De fapt, experimentul este cel care contează, aşa s-a ajuns pînă aici.

Cînd vine vorba de new media, viteza nu e totul. Informaţia ta o vor avea, în scurt timp, toţi. Contează modul în care o tratezi, contează corectitudinea, contează unghiul de abordare. Ai pierdut o ştire în defavoarea concurenţei? Nu-i nimic, poţi oricînd să publici 500 de semne şi să revii, peste o oră, cu o altă abordare a subiectului. Poţi să pui trei oameni să lucreze la asta. În online, nu ai 24 de pagini de umplut pe zi. În online, ai relevanţă pentru cititor. Dacă omului nu-i plac subiectele tale, se va duce în altă parte. Nu-l costă nimic.

În online, calitatea va bate cantitatea, va bate viteza. Poate că sună exagerat ce spun, dar în contextul în care tu poate ai cinci exclusivităţi pe zi, iar căteva agregatoare sînt mai bine indexate de Google, mai bine te reprofilezi pe analize şi abordezi alt public. Degeaba ai dat primul ştirea, dacă site-ul tău e pe pagina a doua în motoarele de căutare.

Se numeşte evoluţie

Ce trebuie să conţină un site de ştiri? În principiu, tot ce înseamnă informaţie relevantă, la zi. Vrei să fii peste ceilalţi? Vino cu ceva nou, inovează! Vino cu analize, vino cu interviuri, vino cu puncte de vedere, vino cu abordări noi. Experimentează, vezi ce iese. Află ce prinde la public şi vinde-le asta. Degeaba copiezi modele de succes din altă parte, dacă publicul tău este diferit.

Asta înseamnă evoluţia media. Acceptarea că există şi altceva, acceptarea că un blog poate fi citat ca sursă, acceptarea că alţii pot fi mai buni pe un domeniu, dar mai slabi pe altul, consolidarea punctelor forte, atacarea unei nişe în care ştii că ai potenţial de cîştig. Adaptarea la cererile consumatorului. Pe scurt, asta înseamnă jurnalism online. Nu doar viteză de reacţie.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

10 comentarii

  1. Alex: dar cine a spus ca inseamna doar viteza? :) In cazul in care-ti ia noua ore sa faci un update, atunci mai bine inchizi taraba. Numai ca trebuie sa fim atenti si la update. Nu stergi toata stirea si postezi alta pentru a dovedi ca ai fost cel mai rapid si ai dat informatia completa, asa cum fac unii. Pe scurt, eu as puncta ca in primul rand trebui sa ai viteza. Ma refer doar la cei care intr-adevar stiu meserie. Exemplu: O banca da faliment. Ai dat stirea si intr-un rand, apoi revii in cateva minute c-un istoric si cauzele care a dus la prabusirea ei, iar, daca esti suficient de rapid si ai echipa, la final vii cu declaratii legate de subiect. Evident ca nu trebuie sa uiti de impactul pe care-l are un asemenea eveniment, in primul rand cel social. Cati deponenti vor ramane fara economii? Isi pot recupera oamenii banii ca la FNI? Nu cumva totul a fost o schema ca la Bancorex sau BIR? Etc samd. Povestea e simpla: trebuie sa fii competent in ceea ce faci, sa ai o echipa si sa nu te multumesti niciodata cu medalia “am fost primul”. Risti astfel sa pierzi alte stiri si update-uri in timp ce iti alinti suvita din peruca in oglinda.

  2. Cred ca se apropie de cerintele tale privind new media – Cotidianul. Sfaturile sunt utile dar cine sa le aplice cand exista goana asta dupa prime time si in publicarea unei stiri.

  3. cred ca ai uitat un aspect in analiza ta. Pe online se produc prea multe stiri. Mult prea multe. Si se ajunge ca un cititor sa piarda un lucru care poate ca l-ar interesa din cauza faptului ca este ratacit in alte sute de stirute de 3 randuri.

    Cred ca ziarele ar avea de castigat daca ar intelege ca publicul de pe online devine din ce in ce mai important. Si probabil ca un site cu adevarat interactiv, cu interviuri si reportaje exclusive, cu discutii si dezbateri online, ar duce la formarea unui public fidel.

  4. nu…jurnalismul online NU înseamnă DOAR viteză …
    Cititorii online sunt mai pretentiosi decat cei de presa scrisa si mai sceptici; ei cauta informatii specifice, usor de citit. Adesea se considera ca un stil direct si la obiect este mai bun decat un text plin de adjective.

  5. Perceptia asta cu viteza va dura fix cat vor abunda celelalte medii in dispret la adresa bloggerilor si la promovarea unei perceptii gresite despre ei. A, si cat timp blogurile NU vor oferi informatie relevanta. In acest moment, printre putinele bloguri jurnalistice care conteaza cele mai importante sunt tot cele de opinie, nu cele de breaking news, sa le zicem.

  6. Analiza ta mi se pare excelenta, e fix ceea ce cred si eu, un batran al printului care incearca sa se dumireasca in legatura cu online-ul. Nu sunt obisnuit sa dau dreptate, dar cand gasesc ceva decent si interesant, recunosc.

  7. Felicitari! Am citit dintr-o rasuflare, si nu pot sa nu-ti dau dreptate: CALITATEA inainte de toate, iar calitatea o obtii si “datorita” calitatii cititorilor, si din confruntarea directa, cateodata critica, cu ei. Am scris (in calitate de corespondent din Italia) si pentru cotidiane nationale, si pentru “online”. Pentru mine este o adevarata satisfactie profesionala si personala sa lucrez pentrui Hotnews. (nu am spus-o niciodata, o spun acum!) nu numai pentru ca am posibilitatea sa lucrez in timp real sau nu am restrictii de spatiu, ci si datorita faptului ca am un “target” de cititori exigenti si pot aborda si un alt gen de materiale, de nisa. multrumesc, Alex, pentru ca ai abordat subiectul!

  8. am citit eu intr-o carte ca pe internet nu exista retete. oare sa fie posibil sa nu stim, deocamdata, ce inseamna jurnalismul pe net?

  9. mi-ar placea mult sa citeasca acest post si “marii” jurnalisti ai natiunii, ajunsi chiar redactori-sefi adjuncti!! pentru prima data in viata, mi-a fost dat sa aud un om care a ajuns intr-o functie destul de importanta la un ziar destul de respectabil spunand ca viteza e cea mai importanta si de multe ori nu mai e timp (sic!!) pentru verificarea informatiilor.
    astia fac breasla de ras!

  10. foarte corect insa cam greu cu convingerea celor vizati ca blogul poate fi citat ca sursa …