jurnalistul, justitiarul lu’ peste

Unul dintre lucrurile elementare pe care le inveti in meseria de jurnalist este acela ca indiferent ce scrie pe legitimatia ta – redactor, reporter -, tu NU esti justitiar. Tu nu faci dreptate nimanui. Pentru asa ceva exista institutii abilitate, care chiar cu asta se ocupa. Jurnalistul nu are nici o atributie in a face justitie, in a da verdicte si in a stabili pedepse.

Din pacate, la noi, a fi justitiaru’ lu’ peste nu este ceva iesit din comun, iar angajatii mindrei prese romanesti o iau prea de buna cind invata in facultate ca ei trebuie sa scoata adevarul la iveala si alte barbologii de doi lei. Personal, nu pricep de ce fiecare interpreteaza cum vrea notiunile pe care le invata in facultate sau chiar la locul de munca.

Majoritatea jurnalistilor nostri au tendinta sa se creada mai presus de lege, intr-un fel sau altul. S-a vazut in cazul scandalului Gazeta. Majoritatea jurnalistilor nostri au impresia ca justitia e in miinile lor, prin urmare ei sint procurorii care acuza, ei sint juratii care dau verdictul si tot ei sint si judecatorii care stabilesc pedeapsa.

Regulile elementare ale jurnalismului, scrise sau nescrise, stabilesc clar diferenta dintre un gazetar si un justitiaru’ lu’ peste. Jurnalistul nu este ceva care acuza, care da verdicte si sentinte. Ziaristul este cel care scoate la iveala magariile, care arata cu degetul spre adevar, pe baza unor probe. Jurnalistul prezinta faptele reale, nu le interpreteaza dupa cum vrea muschiul lui. El nu isi da cu parerea despre moralitatea altora, cita vreme se simte cu moralitatea proprie minjita.

Cazul concret este cel al Melaniei Mandas Vergu – si sper sa nu fiu acuzat ca bat cimpii pe aceeasi tema -, care se vrea un soi de Curte Constitutionala a Eticii si Moralei. Domnia sa ar trebui sa taca din gura si sa isi vada de treaba ei, cita vreme se stie cu musca pe caciula in multe privinte care tin de MORALA. Si cred ca e de prisos sa continuu sa spun ca ar trebui sa-si tina gura in ceea ce priveste cunostintele ei despre educatie.

Madam Vergu nu are de unde sti ce ii intereseaza pe studenti, cita vreme ea nu este cadru didactic si, cu atit mai mult, nu este profesorul care preda elevilor lui Stefanov. A-i spune unui profesor de filosofie ca habar n-are care e Codul Etic al Universitatii in care preda, e o alta aberatie nesustinuta de nici o dovada concreta. Un profesor de filosofie stie mai bine ca oricine ce e aia etica sau morala si vorbeste in mai multa cunostinta de cauza decit o jurnalista care e paralela cu subiectul.

Dar astea sint maruntisuri. Adevarata discutie nu se poarta in jurul greselilor de documentare sau a datului cu parerea despre ce e mai bine pentru sistemul de invatamint romanesc, ci in jurul eticii si moralitatii de care da dovada justitiara. Din intregul material reiese o rautate crunta si un spirit de pedepsire a infractorului. Dar Madam Vergu nu e Wonder Woman si nu are nici o intelegere cu conducatorii lumii in a-i pedepsi pe toti cei care nu se preteaza asteptarilor sale.

Adevarata discutie despre moralitatea profesorului Stefanov ar trebui sa aiba loc in contextul in care – si madam Vergu ar trebui sa stie cel mai bine, ca nu degeaba e sefa pe Educatie la Gindul – exista sute de profesori betivi care intra in clasa rupti de beti si urla la elevi, exista sute de invatatori care isi bat elevii cu pumnul, exista sute care folosesc si acum metoda ruptului palmelor copiilor cu aratatorul, exista mii care ii lasa pe vara doar de dragul de a avea clienti la meditatie.

S-atunci unde e discutia despre moralitate? Acolo unde un profesor isi expune fundul pe un blog (discutabila si asta), fund care timp de doua luni de la postare nu a deranjat pe nimeni si n-a improscat nimic pe Universitatea Bucuresti si pe Facultatea de Filosofie sau acolo unde copiii sint batuti cu bestialitate de dobitoci care ar trebui sa infunde puscaria?

Oare invatamintul chiar nu are probleme mai mari de rezolvat? Oare salariile de mizerie nu mai sint de interes public? O duc dascalii asa de bine din senin? Dotarile de 40 de ani din scoli nu mai intereseaza pe nimeni? Scolile care se prabusesc peste elevi nu mai conteaza?

Din pacate, eu sint un idealist in ceea ce priveste jurnalismul. N-am luat niciodata un leu, chiar daca mi s-a oferit si eram intr-o mare gaura cu banii, n-am taxat pe nimeni dintre cei care nu meritau, n-am scris niciodata la comanda. De fapt, astea sint practici pe care nu le pot suporta. Sint un idealist care inca mai spera ca rolul jurnalistului in societate nu este sa fie a patra putere in stat, care sa taie si sa spinzure in stinga si-n dreapta, ci sa fie a patra putere in stat, cea care ajuta, care completeaza, intr-un fel sau altul, bug-urile celorlalte.

Jurnalismul parca trebuia sa fie ciinele de paza al democratiei, nu javra ordinara a Inchizitiei. Jurnalistul NU este si NICI NU VA fi vreodata un justitiar. Unde e trasatura de baza a jurnalismului: obiectivitatea? Utopie? Nu. Doar lipsa acuta de profesionalism din mediul gazetaresc romanesc.

Am mai spus-o si o repet: cind m-am angajat prima oara, un coleg de munca mi-a spus in citeva cuvinte cam tot ce trebuia sa stiu despre gazetarie. Jurnalismul e cea mai ingrata meserie din lume. S-a demonstrat acum mai mult ca niciodata.