Foto: Reuters

La plăcinte, înainte!

Mă uitam la niște comentarii de pe facebook legate de politicieni, de oameni, de companii, de instituții. Cum toți ăia din comentarii știu mai bine ce ar trebui făcut, cum ar trebui făcut etc.

Nu știu de ce, dar m-a izbit un déja-vu de la un interviu de job, de acum nu știu câți ani. Nu-mi mai amintesc detaliile, dar știu că eram zmeu și propuneam chestii, soluții, treburi.

Și nu mai țin minte dacă am luat respectivul job și m-a cuprins un sentiment de panică atunci când am fost pus în fața faptului împlinit sau dacă m-a izbit după interviu și l-am refuzat, cert e că a venit un moment de realizare: dar dacă nu pot să fac toate lucrurile alea?

Și cam așa e și cu comentatul de pe margine. Când stai pe tușă, întotdeauna știi mai bine pentru că ignori complet – sau pur și simplu nu ești conștient de complexitatea problemei și de toate variabilele – că e nevoie de resurse.

Exemplu concret: cineva își dă cu părerea despre cum ar trebui să funcționeze un departament al unei companii. Dacă ar fi pus șef, probabil și-ar da seama că are unul sau doi oameni în subordine care nu vor să muncească și că a fost angajat să își atingă obiectivele pe care singur le-a propus fără nici o investiție din partea angajatorului, care n-are buget pentru asta, dar care a omis să-i spună că nu sunt bani.

Cam așa și-n politică. Anul de guvernare a lui Cioloș e un exemplu. Iar Cioloș și compania au fost foarte transparenți în sensul ăsta. Textele lui Valeriu Nicolae din Dilema Veche sunt foarte relevante. Omul lui cutare fără de care nu se putea face x, leneșul Y fără de care nu se putea face z și tot așa.

În teorie, lucrurile sunt foarte simple și toți știu ce trebuie făcut. În realitate, majoritatea celor care-și dau cu părerea de pe margine trăiesc cu impresia că dacă ei își verbalizează ideile, ceilalți le vor pune în practică.

De fapt, niciunul nu-și dorește să fie șef, ci să fie un fel de vizionar, un fel de Steve Jobs care spune “vreau ca lucrurile să fie făcute așa”, iar cei de dedesubt să execute. Toți vor să fie niște mici dictatori, să li se dea importanța (ne)cuvenită, dar dacă se poate, să nu miște nimic. Pentru că la dat cu părerea ne pricepem cu toții.

În esență, de asta am și lăsat-o mai moale cu postările pe blog și pe facebook. Că și eu știu ce trebuie făcut, că și eu știu cum trebuie făcut (iar unele lucruri ar fi chiar simplu de implementat dacă n-ar fi variabilele de care ziceam mai sus și lipsa de resurse; plus birocrația care te împiedică să cureți un loc de incompetenți sau răuvoitori). Pentru că mi-am dat seama că sunt prost comparativ cu alții care chiar se pricep mai bine și înțeleg toate variabilele alea.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.