FOTO: Lansări Canon şi boala pe care am căpătat-o pe 5D Mark III

N-am apucat să scriu imediat după eveniment, dar Canon România a anunţat, miercuri, nişte lansări. Mare lucru n-o să scriu despre ele, că pe mine mă cam depăşesc subiectele, dar o să zic două vorbe despre cum m-am îmbolnăvit de nervi după eveniment.

Lansările

Luînd-o cu începutul, Canon a anunţat două noi camere video profesionale EOS Cinema, respectiv C100 şi C500. Adică o versiune cu funcţii mai puţine şi o versiune mult îmbunătăţită a mult mai lăudatei – la propriu – C300, de care am mai scris după evenimentul de 25 de ani de EOS. Practic, Canon construieşte o gamă nouă, exclusiv pentru filmat. Dacă C100 e bun pentru televiziuni, C500 merge direct spre cinema. C300, modelul de mijloc, e bun pentru amîndouă. Comunicatul de presă cu toate detaliile a fost publicat şi pe blogul F64.

A doua chestiune este lansarea CPS, Canon Professional Services. Un subiect care, iarăşi, pe mine mă depăşeşte. E un program pentru profesionişti, dar de care pot beneficia şi amatorii. Asta înseamnă, printre altele, prioritate la reparaţiile echipamentelor, acces la CPS peste tot în Europa, aparat de schimb pentru perioada în care cel defect e în service. Înscrierea se face cu codurile echipamentelor folosite. Şi ajungem la ce e cu adevărat notabil: aparatul “cel mai de jos” e Canon 40D. Poţi fi şi amator, dacă ai un 40D, poţi intra în CPS. Ziceam că mă depăşeşte din cauză că eu încă sînt la nivel de entry-level. Oricum, detalii despre proceduri, pe site-ul lor.

Îmbolnăvirea de nervi

Vreau să spun că nu există lucru mai amuzant decît să vii cu o tonă de obiective, cîteva 1DX-uri, 1D mark IV, nişte 7D-uri, cîteva 5D Mark III şi încă nişte echipamente şi să-i chemi pe fotografi să se dea cu karturile de la Amckart. Efectiv, lasă naibii orice ocupaţie şi se duc direct la jucării. Nu ştiu dacă jumătate din cei prezenţi s-au urcat într-un kart. Toţi ceilalţi au fost absolut prinşi cu obiective, cu aparate, cu discuţii, cu dat sfaturi, cu orice altceva. Mi se pare fabulos, fotografii sînt, deci, o specie cu totul aparte şi cred că e branşa în care lucrează cei mai mulţi pasionaţi de munca lor.

Eu m-am îmbolnăvit după ce m-am jucat cu un 5D Mark III. M-am mai jucat cu un 8-15 mm şi cu un 24 mm. Am înghiţit în sec trei zile. Dar full-frame-ul e, pînă la urmă, full-frame. Şi mai trăgînd cu urechea la discuţii, nu pot să spun decît că, dacă nu eşti fotograf de teren, de ştiri, nu ştiu la ce ai cumpăra un 1D sau un 1DX. Pe de altă parte, eu sînt doar un începător.

Şi nişte poze, deh. Mai jos, cu Canon 600D + obiectiv Canon 24mm f/1.4, la 1/1.000.

Cu acelaşi 600D, dar cu un fisheye 8-15mm f/4L. Ce se vede mai jos e un crop, înainte de a descoperi că obiectivul are un buton de lock pe 10mm pentru aparatele non-full-frame, ca să nu prinzi şi colţurile alea negre.

Mai jos, cîteva tentative de panning (prima poză e făcută prin gard, eram curios ce iese). Toate cele trei cadre sînt trase cu Canon EOS 5D Mark III şi cu un 70-200mm către care nu pun link, că n-am fost atent care dintre ele era. Altfel, trebuie să-i mulţumesc lui Dinu Lazăr că mi-a arătat cum se face panning, că altfel muream prost.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.