Lipsuri emoţionale

Stăteam de vorbă cu o prietenă, acu’ jumate de an, la o cafea în ceas de seară (mă rog, la un vin, de fapt) şi veni vorba despre culcat târziu, mult după miezul nopţii. Despre pierdut vremea – facebook, seriale, filme.

Şi mă gândeam că, în multe cazuri, asta se trage din lipsuri emoţionale. De ce ne culcăm târziu când am putea să ne culcăm devreme? Nu cumva din cauză că, sub o formă sau alta, nu simţim că trăim suficient în timpul zilei, iar seara, noaptea, încercăm să recuperăm viaţa netrăită ziua?

Cred că, în mare, ăsta e un răspuns destul de bun. Într-o oarecare măsură, e testat pe mine de-a lungul vremii, dar am remarcat acelaşi tip de comportament şi la alţii. Pentru că, deh, nu tot timpul ştim să trăim.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.