Din minunile low-cost-urilor: bubuie aeroporturile de provincie

De vreo săptămână încoace, s-a umflat în noi mândria naţională pe motiv că aeroporturile din Oradea şi Iaşi înregistrează cea mai mare creştere a traficului de pasageri din Europa. Iacătă, de exemplu, un articol despre cel din Iaşi şi această frază absolut inutilă:

Evoluţia s-a datorat proiectelor de modernizarea constante şi a numeroaselor curse externe directe introduse în ultimii patru ani, în perioada când aerogara a fost condusă de Marius Bodea. Practic, prin proiecte de modernizare cu fonduri europene s-a ajuns ca Aeroportul să aibă trei terminale şi o pistă nouă, iar extinderea aerogării este în planurile şefilor Consiliului Judeţean Iaşi.

Realitatea e un pic nuanţată: modernizările alea nu s-au făcut din vreun spirit civic nemaipomenit sau din vreo nevoie extraordinară de creştere a numărului de turişti. Hai să fim serioşi, ştim cu toţii ce interese există oriunde vorbim de lucrări de infrastructură.

Adevărul e că cel mai bun lucru întâmplat aeroportului din Iaşi a fost intrarea curselor low-cost. E mai ieftin, mai ales după dispariţia monopolului Tarom (o cursă Iaşi – Bucureşti costa de la 600 lei în sus) şi mai rapid să zbori de la Otopeni la Iaşi decât să iei trenul, care face şapte ore.

Chiar stăteam de vorbă cu soră-mea, la un moment dat, care locuieşte prin ţări mai ploioase, se plimbă mai des prin lume şi e ceva mai deşteaptă ca mine, care-mi răspunde entuziasmului meu că WizzAir are o groază de destinaţii prin Europa: “Eşti prost, e strategie de business, uită-te la Italia, sunt fix aeroporturile din zonele în care se duc românii la muncă.

Bine, nu mi-a zis chiar aşa, dar ăsta e adevărul: toată Moldova e la muncă în Italia. De pe Iaşi, din opt curse WizzAir, cinci sunt spre Italia (Roma, Milan-Bergamo, Treviso, Catania, Bologna).

Din iunie, Blue Air va avea zboruri pe patru aeroporturi diferite din Italia – momentan, are Paris, Londra, Roma, Barcelona, Bruxelles şi Koln, adică alte ţări în care s-au dus ai noştri la muncă. Ca idee, Lutonul e plin de români.

Dacă iei la puricat orice alt aeroport românesc de pe care zboară low-cost-uri, poţi să găseşti şi pattern-uri pe fiecare regiune, care unde a plecat la muncă.

Între timp, România e rămasă încă în Evul Mediu la capitolul infrastructură, n-avem nici şosele, darămite proiecte de aeroporturi (deşi, precum ni se demonstrează, nu ne-ar lipsi, că mai creşte economia locală; sau măcar aducerea în prezent a celor care există – Bacău, de exemplu).

Mai trist e că ăştia nici pe şpăgi nu vor să construiască.

Scris de

Alex Mihăileanu

Alex Mihăileanu - Jurnalist din 2003, trecut pe la Business Standard şi Hotnews.ro, editorialist VICE România. Artist vizual în devenire.

1 comentariu

  1. In foarte multe cazuri, cursele catre tari straine merg pe aeroporturi secundare care sunt special destinate curselor low-cost.
    Luton e secundar comparativ cu Heathrow. Paris Orly e secundar comparativ cu Charles de Gaulle si tot asa. Zborurile de pe aeroporturile de provincie din Romania ajung de obicei pe aeroporturile secundare din marile orase europene. Asta e iarasi un alt aspect pe care nimeni nu-l ia in calcul.
    Daca vrei sa faci o cursa de la Iasi in Mallorca de exemplu cu escala printr-un mare oras european atunci ai doua posibilitati:
    1. Doua escale gen Iasi – aeroport secundar in tara UE – aeroport principal in tara UE – Mallorca
    2. Sa aterizezi pe aeroport secundar, sa iei autobuz catre aeroport principal si sa petreci minim 8 ore asteptand o legatura catre destinatie de pe aeroportul principal.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.