Lucruri la care (nu) mă zgârcesc – nu înțeleg goana după “lux”

În primul an de Anglia, nu prea m-am zgârcit la nimic. Ce-i drept, cei mai mulți bani nu i-am tocat pe obiecte, ci pe călătorit. Dacă WizzAir ar fi avut opțiune de abonament, probabil că aș fi luat-o. Anul trecut însă nu m-am mai plimbat atât de mult.

Aruncatul cu bani pe device-uri

Duda e că eu nu prea cheltuiesc banii pe obiecte. Am câteva fixuri, dar n-am o avere băgată în obiecte. Am un HomePod, mi-am luat la un moment dat, în 2018, AirPods, iar acu’ două luni jumate am făcut upgrade-ul la AirPods Pro, am un MacBook Pro generație 2017 cumpărat în aprilie 2018 (și nu intenționez să fac prea curând upgrade la ăla de 16 inci). că ăla vechi, generație 2012, deja crăpase.

Am mai tocat banii pe iPhone-uri. În 2018, încă mai aveam un iPhone 5s și am făcut upgrade la XS Max, iar anul ăsta am sărit la 11 Pro Max pentru că promitea încă cinci ore de baterie (și intrase bonusul din septembrie). 5G nu mă interesează prea curând, deci nu intenționez să mai toc banii pe telefoane. Altfel, cealaltă aroganță a fost Apple Watch 3, luat prin iunie 2018, și upgrade la 5 în septembrie (cum ziceam, intrase bonusul).

Alte obiecte scumpe (OK, mai am un monitor LG Ultrafine 5K de 27″, luat refurbished, la juma’ de preț, de pe eBay) nu mai am. În sensul de aroganțe, zic. Dacă trag linie, nu mi se pare o cheltuială uriașă în decurs de doi ani de zile, mai ales că folosesc toate obiectele astea. Și, cumva, vara trecută, m-a și izbit un soi de revelație: să îmi dau minimum o săptămână înainte de orice cheltuială care implică mai mult de £300. Dacă ajung la concluzia că n-am nevoie de obiectul respectiv, nu-l cumpăr.

Lucruri utile în casă

Lucrurile la care nu mă zgârcesc (foarte tare) au devenit alea care îmi sunt utile. Așa am hotărât să-mi iau un Roborock, de exemplu. după ce am făcut greșeala să dau banii pe un Dyson V7 acu’ aproape doi ani știind că oricum mă enervează să aspir casa. Robotul își merită banii cu vârf și îndesat, singurul lucru pe care-l mai fac e să șterg praful la două săptămâni.

Inițial, am zis că Dysonul o să fie nemaipomenit, dar deși nu pot să mă plâng de calitatea lui, mă enervează că bateria moare după 20 minute și nici nu e tocmai comod de ținut în mână. Mănerul nu e tocmai ergonomic și mă durea încheietura juma’ de oră după fiecare tură de curățat casa.

Haine de iarnă de calitate

La ce nu m-am mai zgârcit au fost hainele groase pentru că, odată cumpărate unele de calitate, or să te țină ani de zile. Am lăsat un purcoi de bani la The North Face și înțeleg de ce costă cât costă. Spre bafta mea, cred că pe toate le-am prins cu 25% reducere, nu-mi amintesc de vreo geacă luată la preț întreg. Asta până am descoperit Icebreaker – tot la TNF – și lâna merino.

Are Vali o colecție întreagă de texte despre merino. Inițial, mi-am luat două malete (ăsta cred că e cuvântul) pentru mers la schi. Sunt subțiri și groaznic de călduroase. Apoi, uitându-mă pe site-ul lor, am descoperit că pot să-mi iau și-o geacă. Voiam una fără glugă, dar călduroasă, și am luat-o pe asta. Care e prea subțire. dar de care am fost foarte mulțumit. Am crezut că e la fel de groasă ca asta, din cauza numelui. Într-un final, am luat-o și pe aia cu glugă, care e mai călduroasă decât o geacă cu puf (800, maximul) de la TNF și nici nu riști să zboare pene din ea după o iarnă.

Duda e că nu-s ieftine, dar înțeleg de ce au prețurile pe care le au. Alea de la TNF cu puf ori au puful ăla mai de calitate, ori materialul exterior nu e la fel de ușor de perforat ca la celelalte. Am o astfel de geacă de la ei și e în continuare ca nouă. Am purtat-o vreo patru luni anul trecut, heavy duty a scris pe ea. La Icebreaker, sunt scumpe din cauză că lâna e scumpă.

Serios, m-am uitat pe Merino Shop, când am fost în țară în decembrie, și un tricou pleacă de la 130 lei. La Decathlon, cel mai ieftin e 75 lei. Practic, sunt de trei ori mai scumpe decât alea de bumbac de la H&M, dar sunt și mai trainice. La Icebreaker, un tricou e vreo 50 lire (vreo 250 lei), dar urmăriți clipul ăsta, e făcut de un tip care a abuzat unul timp de doi ani și e în continuare aproape ca nou.

O saltea bună

Dacă am făcut, totuși, o aroganță, e această canapea de colț de la IKEA, când am schimbat chiria. Și cum briții îți închiriază case goale, trebuia să dau banii pe una-alta. Pe ce am fost prost că n-am dat banii, la momentul respectiv, a fost o saltea bună. Asta din cauză că abia mi se prelungise contractul pe șase luni și nu știam cât de mult o să rămân în UK.

Am zis că, dacă mă întorc, iau canapeaua cu mine, dar patul și salteaua le pot arunca la gunoi dacă nu reușesc să le vând. Am luat, practic, cea mai ieftină saltea de la IKEA, am dat cre’ că vreo 90 lire pe ea, d-aia de burete, cred. Mai avusesem una la un moment dat, când am luat apartamentul din București, și nu e grozavă. După vreo juma’ de an, începe să te doară spatele prin zona omoplaților.

Și timpul a trecut și eu tot am refuzat să iau ceva corespunzător. N-aș fi dat £300 pe o saltea nici picat cu ceară. Weekendul trecut însă am văzut un video de-ale lui Mariciu. Nu știu dacă era advertorial sau ceva, dar e incredibil de util, mai ales că tanti aia de explică chestii spune multe treburi deștepte despre ce înseamnă bază a saltelei și alte chestii similare.

Și unul dintre lucrurile inteligente pe care le-a zis e că românii sunt obișnuiți să doarmă pe saltele tari. Cred că există acest mit al saltelei ortopedice (am mușcat-o și eu la un moment dat) și nu ne gândim că, totuși, parcă e mai recomandat să te scufunzi într-o saltea cu memory foam decât să dormi pe scânduri.

Și tot m-am zgârcit și tot nu mi-am luat o saltea nouă. Marian zicea c-a dat 6.000 lei pe saltea. Am mai auzit povești ale unor oameni care au plătit acu’ 15 ani câte o mie de euro pe o saltea și încă rezistă nemaipomenit de bine și dorm spectaculos de relaxat. Dar eu tot nu știu cât mai stau în Anglia, așa că am spart £129 pe un matress topper de la IKEA.

Nu știu termenul în română, nu cred că e “suprasaltea”, da’ e o bucată de memory foam groasă de 8 centimetri care mi-a schimbat masiv somnul. Modelul e ăsta, văd că e 799 lei pe site-ul românesc al IKEA, deși nu pricep de ce e botezată “protecție”. Mai rămâne să schimb și pernele – am și mai tari și mai moi, dar am nevoie de ceva între, iar alea din spumă nu mă tentează foarte tare. Tre’ să mai sap.

Asta cu salteaua e cumva pe filozofia lui: “în două lucruri merită să investești, într-o saltea bună și în încălțări comode, că în astea două îți petreci două treimi din viață.” Cred că ar mai fi ceva, totuși: un scaun de birou comod cu suport lombar. Încă nu mă lasă inima să sparg £350 pe un Titan de la SecretLab (tot la Marian pe vlog l-am văzut), dar știu pe ce petardă stau la birou și cât de tare e șezutul la astea de la IKEA.

Cheltuieli pe care nu le pricep

Dacă e ceva pe care nu înțeleg datul banilor, atunci alea-s hainele scumpe, “de firmă”. Una la mână, pentru că eu nu-s hoarder, îmi ajunge un metru de șifonier. Am 22 cămăși (de la albe la colorate) și vreo 12 pulovere (majoritatea de la Zara – și cămăși și pulovere) și o groază de tricouri de bumbac de la H&M. Am zis că, încet-încet, schimb majoritatea tricourilor cu unele din merino, dar țin de bumbac pentru vară. Iar motivul e că astea de bumbac, după jumate de an, se lărgesc și lungesc.

Al doilea motiv e că port hainele până la epuizare. Prin urmare, nu văd motivul pentru care aș da de trei ori mai mulți bani pe o cămașă sau o pereche de pantaloni dacă durata de viață e relativ aceeași. Aș da mai mult pe chinos dacă aș ști că țin mai mult, că ăia de la Zara se strică după vreo șase luni (se patinează oribil), dar materialul e, în principiu, același, la fel și rezultatul.

Iar la partea de jeans, EZY de la Uniqlo sunt dumnezeul lor. Încep să se distrugă după vreun an de zile, dar pentru că au ceva elastan în compoziție, își păstrează mult mai bine forma. Dar, pentru £35, merită. Cum ziceam, în afară de haine de iarnă, mă zgârcesc la tot ce-nseamnă alte obiecte de îmbrăcăminte. Le port până le arunc (în general, când vine vorba de tricouri și pantaloni). Pe de altă parte, la 22 cămăși, ajung, practic, să port una de maximum zece ori pe an (toamna-iarna, port pulovere), deci durata lor de viață e inuman de lungă.

Wishlist

Dacă sunt două lucruri pentru care mă mănâncă-n fund să sparg niște bani, alea-s un standing desk și un televizor. Pusesem ochii pe unul d-astea (am văzut și unul cu £100 mai ieftin), dar e orice, numai ieftin nu. La IKEA România, văd că e 2.000 lei sistemul cu tot cu blat. După ce termin de plătit taxele, poate fac și aroganța asta.

Legat de TV, nu mai am unul de cel puțin patru ani, așa că nu-i simt neapărat nevoia, dar mă mănâncă să iau ceva model de smart TV 4K HDR pentru Netflix și Amazon Prime, să pot să zac în canapea când mă uit la un film. Teoretic, monitorul e suficient de OK la ăia 27″, da’ tre’ să car trackpad-ul și tastatura după mine. Evident, e un moft, de aia nici nu mă grăbesc. O mașină de spălat vase ar fi însă mai utilă.

Pe ce n-a trebuit să dau banii

Cred că cea mai mare economie la mobilă am făcut-o când am constatat că nu trebuie să cumpăr un șifonier. Apartamentele din clădirea în care locuiesc vin cu “dulapuri” deja existente (built-in). Bine, n-ai decât un raft deasupra unei bare de umerașe, dar am rezolvat-o cu niște rafturi ieftine de la IKEA.

Practic, am fix o comodă lângă pat, în dormitor, o măsuță metalică de £10, să am unde pune ceasul și telefonul la încărcat, și-un scaun care ține ușa deschisă. Am două scaune cu totul în casă și unul de birou (bine, am mai luat unul, că pe ăla vechi s-a topit imitația aia de piele și “curge” din el fără oprire). Am o masă de bucătărie și alte rafturi. Canapeaua și aia e tot.

Asta cu dulapurile încastrate mi se pare cea mai utilă găselniță pentru cine-și construiește o casă. Te scutește de o groază de bătaie de cap dacă estimezi corect spațiul de care ai nevoie și se rezolvă cu rigips.

Cumva, pe același principiu minimalist am mers și cu chestiile din bucătărie: două farfurii mari, două mici, două castroane, o tigaie, o cratiță și-un grill, două pahare, două căni. Nu pricep nevoia de a ține în casă seturi întregi de șase persoane, că dacă vin neamurile și musafirii, când, în realitate, musafiri ai de cel mult două ori pe an.

Lux și opulență

De asta nici nu pricep ideea de “lux”. Să fie canapea din piele în sufragerie. OK, am avut, scârțâie de fiecare dată când te așezi. Să fie scaune Phillipe Starck. OK, dar cât de des chiar te așezi pe ele? Bibliotecă nu-știu-de-care de la nu-știu-ce-producător. Și dacă peste cinci ani te plictisești de ea? Fotolii de la Vitra. Mișto, dar de ce încă n-ai scos plasticul de pe ele? Parchet din bambus sau stejar din Africa subsahariană. Bun, și ce faci dacă scapi pe el un pahar de vin roșu?

Nu înțeleg ideea de lux din motive practice. De ce ai da 3.000 lei pe un fotoliu dacă ai în casă pisică sau copil mic, iar tu locuiești la bloc? De ce ți-ai face casă cu cinci dormitoare dacă n-ai patru copii? Că de venit, oricum nu-ți vine nimeni în vizită în 99% din timp.

Scuza aia că “vrei să te simți bine în casa ta” mi se pare doar o scuză. Senzația aia de bine nu vine niciodată din obiecte, ci din altele. Degeaba ai “luxul” visat dacă restul lucrurilor nu funcționează. Nu știu, poate mă înșel.

12 comentarii

  1. H&M are o colectie premium. Incearca si tricourile de acolo. Alea care sunt la noi aproape de 60 de lei. Pentru TV, iti recomand LG OLED C9. A, si purificator daca inca nu ai. :))))

    • M-a mîncat rău să îmi iau un Dyson, da’ n-am reușit să-mi justific logic o cheltuială de £500 pentru zece zile călduroase pe an. De locuit, oricum locuiesc la țară, deci nu e cine știe ce poluare, iar umiditatea e în general ridicată și ține praful jos (cum ziceam, nu tre’ să îl șterg la mai des de două săptămîni – în București, e nevoie la douâ zile). De un umidificator am însă nevoie, că se usucă aerul în casă de la centrală. Bine, și pe asta am cam rezolvat-o, o țin pe 21-22 grade mai nou, că era pe 24-25, și văd că încep să mă adaptez la o idee mai frig (am momente cînd tremur la 21 în casă)

  2. Singurele chestii de care stiu ca nu am neaparat nevoie si totusi le cumpar sunt electrocasnicele. Am momentan pe lista un airfryer si un pressure multicooker. In rest si eu sunt cam la fel, putine haine pe care le port pana se strica de tot si pe urma imi iau cam acelasi lucru. In loc de camasi am tricouri majoritatea luate de pe la concerte. Fan merino, Am fost azi sa vad incaltarile de la Allbirds la magazinul lor din Londra, n-arata rau, ma mai gandesc si cred ca-mi iau o pereche. In rest pentru apartamentul din Romania ma gandesc serios sa-mi iau un purificator de aer ca am probleme cu ambrozia. Probabil ala de Xiaomi.

  3. La monitorul care-l ai rezolvi cu un Chromecast 3 și nu mai cari decât gagică în pat…

  4. Cu pernele am aruncat o gramada de bani pe tot felul de modele. Am ramas la unele cu pene de gasca care sunt misto rau si destul de ieftine (cam £30/buc).

    In functie de cat de veche e casa, investeste intr-un dezumidificator (cam £80 de pe amazon).

  5. Sunt tari bluzele de la Icebraker. E ca o a doua piele. La noi am descoperit brandul Merinito și șunt super mulțumit de calitate. Cred că merită mai multă promovare. Sunt made in Romania.

  6. Paradoxul în .ro e că un kg de lână brută e sub 1 leu. Sau de multe ori oierii plăstesc să scape de ea.

  7. Am construit debaraua asta (https://haivas.ro/facut-debara/) (https://photos.app.goo.gl/msN4UkvZVWMFXcN18) care m-a scutit de o gramadă de probleme cu depozitarea chestiilor (role, patine, haine de iarnă, incaltăminte pt 4 persoane)

  8. televizorul merita pt netflix, hbo, etc. un sony decent pe la 4-500 eur si rezolvi. nu se compara cu un monitor ingramadit pe un birou. eu mi-am luat TV din acelasi motiv, nu ma uit pe posturi TV clasice, dar pentru streaming filme, seriale, e lux