M-am gândit să mă întorc în România…

…adunat, din vreo trei-patru motive. În principiu, cam aceleași pe care le-a enunțat și Ionuț în postarea de pe facebook: familie, prieteni, mâncare, băutură și femei, știți povestea. Nu, n-am grețuri d-alea cu “România e o țară de rahat” sau “păcat că-i locuită” și n-am o problemă să mă întorc, nu din motive d-astea am plecat. Al patrulea e că sunt cam singur cuc aici, mai ales de când colegu’ zidar și-a luat tălpășița și s-a dus pe alt șantier.

Făceam mișto, la muncă, după ce-a plecat, acu’ o lună, că mă simt de parcă mi-ar fi dat papucii gagica. Dar gluma deoparte, munca mea depindea de munca lui. Și cum nu i-au adus înlocuitor, șomez. Șomez pe bani, ce-i drept, dar tot șomez. Mă plictisesc groaznic și aplic la joburi prin Londra, dar despre recrutare, altădată.

Recte, de atâta plictiseală, m-am gândit că ar fi o idee să mă întorc, mai ales că am continuat să plătesc chiria în București și n-ar trebui să pierd o lună căutând o locuință decentă. Și chiar dacă nu mi-aș găsi un job rapid, am economii cât să nu fac nimic timp de câteva luni.

Ba chiar am aplicat, preventiv, la câteva joburi în București. Singurii care m-au sunat înapoi au fost cei de la UIPath, pentru un job de developer, dar n-am trecut testul tehnic. Bine, nici nu mă așteptam să-l trec, că știu cam care mi-e nivelul. Nu că sunt varză, că nu-s, dar sunt încet pe JavaScript, iar testul era contra timp. De bine, de rău, mi-am confirmat măcar că CV-ul e bine scris, că oricum ăsta era scopul, iar specializarea mea, pe felia asta de IT, e UX, nu programare.

M-am gândit să aterizez în București și să aplic la joburi pe dev și UX. Pe UX nu știu ce-aș găsi pentru pretențiile mele salariale (pentru că pe felia asta chiar sunt bun și nu mă vând ieftin), dar pe dev aș fi acceptat, timp de vreo jumătate de an, un salariu de mid pentru că vreau să mă rodez pe JS și scopul meu e să îmi găsesc pe cineva dispus să mă mentoreze.

Mai exact, sunt pattern-uri pe care nu le stăpânesc și am nevoie să ajung la punctul ăla în care nu mai sunt… atât de încet. Nu-s chiar la nivel de junior, chiar dacă JS scriu constant, efectiv, de mai puțin de un an, nici chiar așa!, că am mai avut niște experiență cu PHP, iar logica e cam aceeași. Scârțâi la sintaxă, în sensul că nu știu pe de rost toate metodele (cum ziceam, sunt mai lent), dar sunt capabil să abstractizez ce vreau să fac. Practic, am nevoie de partea de învățare mecanică, la care am cam șomat în ultima vreme, și de experiență de nefăcut altceva decât scris cod opt ore pe zi.

Duda e că, acu’ trei săptămâni, când am fost în țară, am rămas cu un gust amar. Toată lumea se plânge de orice, dar nimeni nu vrea să (se) schimbe, să “se” facă, bașca o groază de gunoaie peste tot, apoi văd pe facebook cum toată lumea e nemulțumită de orice, totul ne pute, aveam așteptări de la unii, așa că le spargem capul, dar n-avem așteptări de la alții, așa că ne resemnăm și, sincer, nu știu dacă îmi doresc neapărat să ascult frustrările tutoror doar pentru că n-au curajul să facă ceva ca să iasă din starea aia, să dea dracu’ o ștampilă la alegeri, să se implice în organizații, să producă petiții, să își facă partide sau să se înscrie în unele existente, să facă, pur și simplu, ceva. Nope, e mai simplu să te plângi pe facebook.

Cred că pot să mai rezist o vreme plictisindu-mă în jobul ăsta, până îmi găsesc altceva. Prietenii se descurcă, mâncarea… când n-oi mai tolera-o pe aia de-aici, o să m-apuc să-mi gătesc singur.

Deocamdată, n-am, efectiv, nici un motiv să mă întorc în țară. Știu, am uitat familia. Nu, n-am uitat-o. Cred că pot să-mi ajut familia mai mult dacă rămân aici decât dacă mă întorc în țară. Bașca, mai am de recuperat niște bani împrumutați, de plătit niște taxe, mai am treabă pe-aici o vreme. Și s-or mișca lucrurile încet cu găsit alt job, ca să nu mă mai plictisesc, dar presupun că încă n-am stat de vorbă cu recruiterul potrivit. Și e doar o chestiune de timp. Cred că plictiseala asta e un compromis decent în lipsa unui motiv concret de a mă întoarce.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

1 comentariu

  1. Noi suntem in primul an, ala nasol, cu salariu minim si acomodare. Nu m-as intoarce insa, nu e mereu usor, dar este mult peste ce am lasat in urma. Copilul s-a acomodat excelent, vorbeste engleza mai bine ca noi aproape, este foarte bine vazuta la scoala. Sistemul de invatamant e bine pus la punct, scolile din cartier sunt exceptionale, mult peste orice gaseam acasa. Locul este incredibil, ca de aia ne-am indragostit de el. Daca as fi de acord sa o las cu ta-su niste ore pe zi sau sa ii prelungesc timpul de scoala (oricum sta deja 6 ore), as putea lua un job pe web design sau SEO si as face bani seriosi. Dar momentan mi-am asumat pozitia de ‘stay at home mom’, pentru ca in acest moment consider ca e important pentru ea sa ma stie inca aici, nu plecata 12 ore de acasa. Pana la urma imi voi reconstrui mica afacere si ne va fi chiar si mai bine.

    Tu stii cel mai bine unde si cum sa fii, vad ca nu te-ai mai dus prin Malaga, deci acum niste ani visai la ea. Daca iei serios freelancingul, poti sta acolo bine-merci. Sau in Croatia, ca e genial de faina :)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.