Mai țineți minte când râdeați de Răducioiu?

După un pic peste jumătate de an de locuit în Anglia, mi-a tunat o idee prin cap în timp ce mă gândeam ce să pun la prăjit, în tigaie, în seara asta. Fac precizarea asta (“după șase luni de locuit aici”) pentru că e importantă în context.

Mai țineți minte când râdeați de Răducioiu că, atunci când s-a întors prima oară în România după transferul în Italia, la începutul anilor ’90, nu mai știa bine limba română? “Ma como se dice?

Eh, mă gândeam la o fază. Eu, după jumate de an în Anglia, am aceeași tendință, de a uita cuvinte. La fel cum, acu’ juma’ de an, stăteam trei minute să-mi amintesc cum se spune în engleză la [bagă aici cuvânt nu tocmai curent], cam așa pățesc acum cu unele cuvinte banale în limba română.

Răducioiu ca Răducioiu și eu ca eu, da’ mă întreb, acum, oare cum vă simțiți când ascultați toți puștanii care vorbesc mai multă engleză decât română, respectiv toți corporatiștii care, deși muncesc în România și n-au mai ieșit din țară de pe vremea când erau studenți, se uită la tine ca mâța-n calendar când spui “întâlnire” în loc de “meeting” și “calendar” în loc de “schedule”?

Oare vă mai vine să râdeți de Răducioiu? Eh? Ia ziceți acu’. Este că acu’ ar trebui să râdă Răducioiu de noi?

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

4 comentarii

  1. Eu am de cativa ani problema asta. Lucrez in web development, cam tot ce e legat de domeniul asta e in engleza iar filmele/serialele le-am vazut mereu in engleza si de multe ori fara subtitrare. Plus ca podcasturile/youtube/twitch (pe care le consum eu) sunt majoritatea in engleza. Sunt inconjurat din toate partile de limba asta si mult mai putin de romana. Acum cand vorbesc cu parintii, sau cu alte persoana mai in varsta, fac pauze sa ma gandesc la cuvantul romanesc pentru ca prima versiune care imi vine in minte e cea in engleza.

  2. Stai să vezi după vreo 10 ani cum e. Nu muncesc înconjurat de români deci engleză non-stop in timpul muncii, când întâlnesc pe cineva român in timpul săptămânii conversația se face într-un fel de limbă esperanto /Altered Carbon, mixată in draci.
    Alternative vinerea creierul meu își trage frâna de mâna încet și câteodată le mai scap la englezi cuvinte românești mixate in fraze

  3. Eu lucrez in publicitate si romgleza e inevitabila, desi exista alternative in limba romana. Pur si simplu s-a impamantenit, cum ar fi sa spui public tinta in loc de target, conditii contractuale in loc de deal, teleconferinta in loc de call? Cu toate astea, cel putin la noi in organizatie, mai e inca acceptat pret in loc de CPP/CPS/CPT sau sedinta pentru meeting. A, si celebrul neaos GeRePei.

  4. Am fost intr-o clasa bilingva. Unele materii le faceam cu profesori vorbitori de engleza de la mama lor, veniti timp de un an la schimb cu profesori de la noi care se duceau in locul lor. Asa ca imagineaza-ti ca la orele alea nu se vorbea boaba de romana.

    Am mai fost si genul de copil care statea cu propria imaginatie, nu se juca cu alti copii, asa ca mai tot ce am auzit in afara scolii incepand de pe la 9 ani a fost Cartoon Network. Care nu era dublat pe vremea aia. Pana la zece ani gandeam deja in engleza. Ceea ce nu s-a mai schimbat dupa, desi au mai durat vreo 20 de ani pana sa ies din tara pentru prima oara.

    Si am mai facut si facultatea in engleza (in Romania, dar in engleza). A durat mult pana sa aflu ca in romana e ecuatii diofantice, nu diofantine (ihi, e diophantine equations in engleza).

    Acum inca traiesc aici (ma rog, mai sunt si plecata cateva luni pe an, insa nu cred ca asta conteaza prea tare din moment ce in general cam evit tarile vorbitoare de engleza), insa nu lucrez deloc cu romani si mai toate conversatiile sunt in engleza.

    Asa ca serios ca uneori mi-e atat de greu sa-mi traduc gandurile in romana incat o las balta. Fie nu mai zic nimic, fie pur si simplu las originalul in engleza daca stiu ca persoana respectiva intelege.